In urma ultimului interviu al lui Traian Băsescu, la B1TV, a
reieșit că nu-l va numi pe Ponta prim-ministru iar, în urma declarațiilor lui
Vasile Blaga despre acceptarea unei intrări la guvernare cu
C.P.Tăriceanu-prim-ministru, Bagabontu’ de Antonescu a zis că pe Tăriceanu îl
exclude iar pe președinte îl suspendă.
Evident, televizioniștii s-au pus pe treabă și au construit scenarii,
doar sunt niște autori, și le-a dat în coadă de pește. La rândul lui, D.C.Turturică
de la România Liberă spune că, de data asta, Occidentul nu-l va mai susține pe
Traian Băsescu pentru că, dacă USL-ul va câștiga cu peste 50%, se numește că
Ponta-premier reprezintă voința populară. Se-nțelege, când se va vedea că guvernul
se-mpute de baroni iar statul de drept este măturat sub preșul parlamentului,
occidentalii se vor purta în consecință dar, dacă asta e voința poporului…
Pe de altă parte însă, desemnarea primului ministru este “responsabilitatea” președintelui iar desemnarea lui Ponta, știind ce se va întâmpla după, ar fi o iresponsabilitate din partea oricărui președinte. Drept pentru care Traian Băsescu a spus, la B1, că “suspendarea” următoare va cădea în responsabilitatea celor care o fac și că, până la urmă, dacă poporul asta va vrea, asta va avea. Cu alte cuvinte, poporul să-și assume și el responsabilități!
Intr-adevăr, Traian Băsescu a fost împins atât de departe
încât, nici el, nici noi, nu vom mai înghiți nimic de la lovitorii de stat după
9 dec. Dacă va fi suspebdare, atunci președintele poate s-o numească, liniștit,
de la început lovitură de stat pentru că evident, nici de data asta nu se
încadrează la “încălcări grave ale Constituției” și să aștepte,
neimplicându-se, deznodământul. In felul ăsta, presa va vorbi singură cu ea
însăși, adică va vorbi cu un analist, desigur, politicienii se vor bate singuri
iar “poporul” va vota. Sigur, pentru o nouă suspendare îți trebuie, din nou, o
majoritate pucistă și, de data asta, s-ar putea să fie o problemă…
O altă variantă, neluată de nimeni în considerare dar trăznet,
după părerea noastră, ar fi ca președintele, neputând să desemneze un
prim-ministru responsabil dar, în același timp, neputând să nu respecte voința populară,
să-și dea demisia!
In cazul ăsta, tot poporul ar fi mulțumit, dar, mai ales,
noi!
