Ce n-ați înțeles din referendumul ăsta?

Ce a început Băsescu, a dus Dragnea pînă la capăt: colonizarea Democrației!

Asta, pentru că, referendumul din 7-8 oct. 2018 n-a fost despre o alegere, ci despre înfundarea dreptului de a alege, despre reducția democrației la două rele. Una este reprezentată de homosexuali (noua rasă superioară), al căror principal dezavantaj era că nu puteau combate fiindcă nu erau băgați în seamă iar, a doua, este poziționarea, pe față, a Bisericii, religiei, ca doctrină politică.

De-acum încolo, dintre astea două veți mai alege! Din cauză că cei 80% nu s-au organizat într-o “ideologie” care să-i respingă pe cei 20%, acum avem dictatura minorităților. Nu s-a întîmplat nimic nou, ci se confirmă, la infinit, că majotitățile sunt dezinteresate și haotice iar minoritățile conduc. Drept consecință, nici nu s-a răcit bine referendumul, că cele două facțiuni oportuniste au și început să se foiască înspre tribuna oficială. Fiecare avînd dorința expresă de a-și băga ideologia în familia noastră. Parcă familia ar fi, doar despre, să te muți la casa ta pentru ca, vorb-aia, să poți să te plimbi în chiloți liber, prin odăi, ori să primești certificat de căsătorie homosexuală, după care să stai la pîndă și, la momentul potrivit, să înhați copiii confiscați de niște autorități demente din familiile normale care trec prin situații critice. 
Numai niște bestii ar putea să facă asta, niciodată niste părinți normali. E la fel de adevărată o familie de homosexuali pe cît e de adevărată schimbarea unui bărbat în femeie și invers. Adică, o schimbare de sex a familiei, o ordinară operație estetică!

Braavoo PSD! Braavoo PSD! Uraaa!

Bravo! Iar, acum, fiindcă ne-a ieșit atît de bine referendumul ăsta, poporul simte că abia s-a-ncălzit. Arde norodul de patima limpezirii minții și voinței naționale. De aceea, referendumul pentru monarhie ne-ar unge pe suflet. Hai, să nu ne uităm, la bani! Păi, dacă a dat Firea un sfert de million, în valută, pe Rod Stewart care, la cei șaptezeci de anișori, ne-a cîntat “Do you like my body”… Îți dai seama, ce de referendumuri făceam de banii ăștia?

Să nu ne zgîrcim! Am putea să ne întrebăm, de pildă, dacă vrem să ne alegem singuri Avocatul poporului sau Procurorul general, dacă suntem de accord ca emisiunile de știri TV să aibă o rubrică de cancer zilnic, dacă vrem ca nici un ban public să nu fie aruncat pe distrarea alegătorilor înainte ca localitatea respectivă să aibă asigurate mijloacele de trai decent (apă, căldură, canalizare, transport, școli, spitale, totul în regulă), dacă acceptăm ca politicienii și neamurile lor să conducă țara, peste rînd, eventual, odraslele lor să moștenească sistemul, dacă vrem să mai cultivăm OMG-uri, sau ONG-uri, ce mai contează…

Referendum, octombrie, 2018

Ca să  nu se mai întîmple niciodată, trebuie să abordăm violența sexuală rezolvînd problema pornografiei

Melinda Tankard Reist (feminista… anti-avort), Marți, 3 July 2018/ 3:18pm

(Avertisment: acest articol conține descrieri grafice ale violențelor sexuale)

“Fuge. E disperată, înnebunită. Pe cap poartă o eșarfă, ochii-i de un negru intens sunt inundați de frică și îngrijorare. Ea simbolizează woman in flight , genul care umple ecranele televizorului, femeia cu copii mici a căror viață atîrnă de viața mamei lor.

E femeia care trebuie să inspire milă. Trebuie să ți se strîngă inima cît un purice, să te temi pentru ea, e atît de vulnerabilă! Va reuși oare să-și termine călătoria vie și nevătămată?

Doar că, acum, ca și cînd n-ar fi fost terorizată destul, mai este supusă și unui alt affront, atît de lipsit de compasiune, încît nu-ți vine să crezi: va fi transformată în obiect sexual. Porno-refugiata. O fugară dintr-un loc unde era exploatată, spre altă opresiune.