Zece ani, cel mai probabil maximum maximorum, pe legile
actuale. Nu cred că judecătorii puteau face mai mult şi nici nu trebuie să facă
mai mult decȋt le permite legea.
Astăzi, voiam să scriu despre marea problemă care se scurge
şi macină televiziunile din decolmatarea barajului Vidraru - ajuns subiect de
fake-news de siguranţă naţională, pentru care jurnalişti credibili şi de mare
ţinută, din Romȃnia, au cerut, aseară, 5% din banii alocaţi războiul rece/cald
cu ruşii, pentru a-l combate. Adică, a zis un tik-tokar, pe reţele, că apa,
nămolul şi comorile ȋngropate din lacul de acumulare sunt cărate la francezi
iar Digi 24 s-a sesizat din oficiu şi vrea să facă o campanie.
O frecţie la picior de lemn pe bani exagerat de mulţi. Că presa nu mai e presă de multă vreme, nici nu mai ştim cum era cȋnd era ce trebuie. Acum, presa e un reţetar, ne prescrie şi ne donează sfaturi, lapte, carne, brȋnză, ouă şi chiar sȋnge.
D-aia ne simţim aşa de bine.
Iar, ȋn cazul Vlad Pascu, ȋn loc să toace rădăcinile răului, adică miliţienii indolenţi – pe care Justiţia se face că nu-i vede - şi starea de fapt acceptată, de ţară drogată şi pe pastile, vor toca ştirea cu sentinţa, că e mult, că e puţin, că trebuie făcut ceva…
