Cȋnd, la
ȋnceputul anilor “90, Silviu Brucan a spus că romȃnii vor avea nevoie de douăzeci
de ani ca să iasă la liman, tot poporul a fost ofensat de afirmaţia lui. Ce de
ȋnjurături şi-a luat! Adică, nu eram mai deştepţi de-atȋt? Plus, bogăţia de
resurse, infrastructura şi educaţia aferente… să fi vrut să te duci ȋn cap şi
n-aveai cum!
Apoi, cȋnd Victor Ciorbea a invitat investitorii, cu plecăciunea ruşinoasă, Veniţi ȋn Romȃnia, pentru că aici e mȋnă de lucru calificată şi ieftină!... eram deja ȋn “96, părea că, nu doar am bătut pasul pe loc, dar trebuie să ȋncepem să dăm ȋnapoi.
Tot
pe-atunci, cȋnd Silviu Brucan se apropia de sfȋrşitul vieţii, cineva i-a adus
aminte de cei douăzeci de ani iar el a rȋs şi-a recunoscut că, de fapt, voia să
spună că evreilor le-a luat 40 de ani ca să traverseze deşertul, dar s-a
abţinut.
Ne apropiem de cei 40 de ani.