Instituţii de forţă: organe de controlul gȋndirii, Fundația Konrad Adenauer

DSA – Digital Service Act nu combate dizinfirmarea! Din THE FOREIGN CENSORSHIP THREAT

https://antipresa.blogspot.com/2026/02/dsa-digital-service-act-nu-combate.html

Fundaţia germană de combatere a dacopaţilor, Fundația Konrad Adenauer. E aici ca să ne educe civic. Mult success!

Aţi mai pomenit aşa ceva? Să numeşti o legendă, conspiraţie? Să ceri dovezi că există? Only in Romania!

Trebuie să ne lămurim clar: ce vrea Germania de la noi?

G4Media - “Teoria potrivit căreia Munții Bucegi ar ascunde tuneluri dacice nu este necunoscută publicului din România. Conform acestei narațiuni, masivul ar adăposti piramide, rețele subterane și tehnologii de origine extraterestră, iar accesul la adevăr ar fi blocat de autorități prin secretizare.

Povestea reapare periodic în spațiul public, pe diferite site-uri ascunse sau televiziuni și emisiuni mai puțin populare, unde este de fiecare dată prezentată drept o “revelație”, promovată de persoane care se declară “experți”, fără a aduce dovezi noi sau descoperiri reale care să o susțină.”

Pentru că e folclor, ȋn...! Şi pe Discovery găseşti d-astea.

Instituţii de forţă: organe de controlul gȋndirii, CNA

 

C.N.A. să vină să vă ia!

România TV, justiţia şi justiţia de la CNA: au spus că e lovitură de stat, despre protestatari că-s băuţi şi drogaţi. Şi criminali. Au făcut şi un “contradocumentar” la ancheta Recorder. Au scăpat! Cine i-a apărat? (titlu)  https://www.paginademedia.ro/

Povestea burtierelor alerte, exacerbate sau paranormale a fost inventată de postul OTV, Televiziunea Poporului, care, odată desfiinţat, a proliferat, din propria cenuşă, ca balaurul cu şapte capete - ȋi tai unul, ȋi vor creşte alte şapte. Acum toată lumea le foloseşte şi, ȋn curȋnd, vor fi ca ADHD-eul care, cum zicea cineva care se pricepe, dacă mai diagnosticăm mult, o să-l avem toţi şi atunci nu mai este boală.

Altfel, fiecare televiziune nu face decȋt să se bată pe felia ei, nu e vreo dizidenţă pe undeva. Toate sunt conforme, altfel ar fi ȋnchise de organele care se ocupă de “interesul public şi de respectarea unor reguli de curăţenie în televiziune”, cum le numeşte jurnalistul avertizor.

Instituţii de forţă: Instituţiile neoficiale din spatele lui Nicuşor Dan…

 

Astăzi totul tinde să se spargă, să se prăbuşească, să se strice. Nu e o zi pentru quick fix.

Interesantă abordare. Ion Cristoiu spune că, toată campania mascată ȋn opinie critică la adresa regimului, ȋn principal a lui Nicuşor Dan, e pentru că Serviciile (oricine-or fi astea) ȋi arată pisica preşedintelui ieşit. Ȋl ţin ȋn corzi.

Este evident că, ȋn spatele instituţiilor oficiale, există o organizaţie foarte harnică şi rezilientă care, ȋn timp, a ajuns să deţină tot controlul. Doar că, a devenit obsesiv-compulsivă şi n-are imaginaţie. Adică, iar Servicii şi anti-corupţie, Răpirea din serai, acum Dubai…

Pe Nicuşor Dan, nu doar că l-au pus să-şi assume anularea alegerilor şi l-au făcut de rȋs trimiţindu-l cu hȋrtia explicativă la mai marii Europei, dar ȋl controlează peste tot pe unde a mai rămas loc, de prea multă matematică, p-acolo pe unde, dintr-un motiv sau altul, nici el nu vrea să pătrundă.

Ȋn interviul de la Romȃnia TV, Nicuşor Dan a fost ȋntrebat despre nenumăratele gafe de protocol iar răspunsul a fost incredibil. Totuşi, nimeni nu l-a preluat!

Transcript

Reporter: Domnule preşedinte, aţi preluat mandatul de, cred că, dacă nu mă-nşel… opt luni, cam aşa?

Nicuşor Dan: Cinci luni şi jumătate, aproape şase.

Instituţii de forţă: procurori şi judecători...

  ... doctori, funcţionari, poliţişti, securişti, armată, Biserică,  presă… Nicuşor, Mirabela

Sper că, odată ce-a fost trimis ȋn judecată, rechizitoriul ȋn cazul Georgescu e public, pe de-a-ntregul. De asemenea, un astfel de process, absolut inedit şi halucinant, ar trebui să fie public.

Ȋn Nevada, SUA, procesele sunt publice. Ar fi cazul să vadă şi romȃnii ce se-ntȋmplă ȋn timpul unor astfel de procese, fiindcă auzim tot felul de lucruri incredibile (nu de bine) despre atitudinea judecătorilor.

Coldea! Coldea, Coldea! Nu ne mai interesează? De ce, s-au aprins luminiţele de Crăciun? De la mijlocul lui noiembrie? Ȋl aşteptaţi pe Moşu’? Ȋn decembrie ce mai aprindeţi? Un spital, un depozit de gunoi de la UE, o barjă?

Aţi ȋnceput sezonul de sărbători cu tumori, cu o lună jumate mai devreme. Sărbători oncologice, ca-n fiecare an. Să se bucure tot romȃnul de grija pe care i-o poartă regimul.

Coldea! Cum a dispărut el din peisaj, cȋnd ȋncă nu picase frunza, şi-a apărut ȋn noua Catedrală, de prin tuneluri, de pe undeva, cȋnd s-a instalat sezonul ploios. Care i-a plouat pă mirenii dă rȋnd, ţinuţi după garduri, de i-a făcut una cu vitregiile sorţii. Coldea era ȋnăuntru, la adăpostul divino-uman, ȋn palatul de aur şi cleştar moral.

Coldea, răul absolut de la Servicii, care a mătrăşit o ȋntreagă clasă politică, plus victime colaterale, cu armata lui de mercenari racolaţi din puterea judecătorească. O armată de procurori şi judecători.

Unde sunt toţi ăştia, acum?

Instituţii de forţă: funcţionari...

 ... doctori, armată, Biserică, poliţişti, securişti, presă… Nicuşor, Mirabela 

Funcţionari, coifuri şi scuturi

Funcţionarii, uitasem de ei. Ia, uite, domnule, ce de instituţii de forţă! Nu e de mirare că suntem aşa de ȋnghesuiţi ȋn colţurile noastre de lume. Cine să se răscoale, domnule? S-ar putea să fim ȋn minoritate. 

Pȋnă la urmă, dacă faci o adunare simplă,1 300 000 de bugetari, 127 000 de oengişti, cȋteva sute de mii de membri de partid, alte sute de mii de neamuri, vreun million ȋn presă… scădem numărul de copii şi pe cei care nu sunt ȋn ţară…

N-ar fi bine dacă ne-am căra toţi afară, ca să-i lăsăm p-ăştia să şi-o tragă ȋntre ei, ȋn forţă?

Să-şi dea singuri ştiri, despre ei ȋnşişi? Să-şi citească stenogramele? Să şi le coafeze cu puncte, puncte, ȋhȋ, p…, gȋ… ruşii…?

Aţi observat că, din stenograme, de regulă, nu ies ȋn faţă decȋt politicienii?

Instituţii de forţă: poliţişti...

 ... doctori, securişti, presă… Nicuşor Dan, Mirabela Grădinaru

De ce unii şi nu alţii?

Nu mă iau de poliţişti atȋt de des precum se obişnuieşte, fiindcă văd că e prea simplu şi toată lumea o face. Din spirit de contradicţie, ȋn principal. După căderea comunismului, cȋnd libertatea de exprimare s-a dat la liber şi cine-a fost mai ȋnfipt a luat mai mult, laşitatea noilor comunicatori a ȋngustat plaja de glumiţe, la tagma poliţiştilor.

Ȋnţeleg de ce, majoritatea erau şoferi şi nu puteau evita ȋntȋlnirea cu miliţianul autoritar şi agresiv fără motiv. Am fost şi eu de faţă, ceva mai tȋrziu, la un astfel de “control de rutină” (actele la control!), ceva urȋt, gratuit, pe un ton care te făcea să te simţi ȋn propria maşină ca-ntr-un “beci” fără ferestre. După o astfel de ȋntȋlnire cu gradele, e nevoie de o sforţare considerabilă ca să destinzi atmosfera, să uiţi treptat incidentul şi să faci o buclă ȋn timp, ca să-l striveşti pȋnă-şi pierde urma. 

Mai tȋrziu, am avut o experienţă aproape catatonică, ȋn primă instanţă.