O crimă sinucisă

Roman polițist, made in Romania.

A fost odată, pe l-apus de soare, un drum ce se-ntindea drept ca-n palmă și liber ca vântul și ca gândul. Pe el venea, măre, eroul nostru cu mașina mică, fiindcă p-a mare o lăsase la firmă, erou care, după ce-a depășit un autoturism ce ținea viteza legală și-a fost zărit de un bicyclist, s-a lovit d-un copac falnic de la marginea drumului. Pe șosea nu sunt urme de frânare. Condrea, căci despre el e vorba, s-a sinucis.

Sau, cel puțin, așa titrau ecranele televizoarelor care dibuiseră și mobilul autocrimei, anume că omul era hăituit de Justiție și n-a mai rezistat. Singurul martor, care și ăla venea din sens opus, a purces la declarații de la fața locului cam pe când începuse a se întuneca zona crepusculară și a furnizat primul indiciu, viteza de 150-160 km/h, pentru detectivii din platăuri.

Şi dăi cu sinuciderea: că de ce-o fi ales el așa o modalitate riscantă de a se sinucide care putea să nu-i iasă și să-l lase viu dar infirm când avea la dispoziție propria firmă de chimicale din care se putea servi la discreție, care o fi fost starea lui de spirit din care presa întotdeauna poate trage concluzii pertinente – 100 de concluzii pertinente odată, cât să răsfire adevărul în patru zări etc. Freud și Jung au trăit degeaba!

După care cineva s-a gândit să titreze ceva imparțial: Accident, crimă, sinucidere?

Mai ales că soția lui a transmis că Dan Condrea nu era tipul sinucigaș ci mai degrabă i-ar fi omorât el pe alții, doar dacă n-ar fi fost împins la asta. De altfel, soția l-ar fi identificat pe bărbată-său la fața locului. După haine, ceea ce-nseamna că Aghata Christie moare de ciudă în universul parallel uitându-se la televizorul românesc.

Dar care soție? Păi, prima, pentru că la ea se ducea personajul principal să-si ia copilul repartizat lui după divorț. Cu a doua nevastă nici nu părea căsătorit în breaking news. Presa o numea “parteneră”. Asta pentru că “tovarășă de viață” e de tristă amintire iar “concubină” e pentru săraci.

Dar Condrea, o fi Condrea? Autoritățile transmit că trebuie să-i facă ADN-ul fiindcă e de nerecunoscut. Dar amprentele? Ecou.

D-le, dar chiar n-a trecut nimeni, nimeni, pe la locul accidentului ca să-si facă poze cu mortul, doar suntem în România, se-ntreba Ion Cristoiu?!

Mai trebuie să moară oameni?

Dacă nu vor fi deconspirate contractele presei cu negustorii de medicamente și rolul ei în marketizarea bolilor, înseamnă că mai trebuie să moară oameni!

Dacă nu vor fi deconspirate “sponsorizările” partidelor, politicienilor și “vedetelor” , ca și rolul lor în marketizarea bolilor, înseamnă că mai trebuie să moară oameni!

Până când nu vor ajunge în pușcărie cei care au mințit poporul cu televizorul practicând cea mai cruntă formă de menghelism, teroarea psihologică, vor tot muri oameni!

Deocamdată, ultima lovitură dată de “bestie”- după alungarea unui sfert de populație afară din țară, “diagnosticarea” celorlalți cu forța și transformarea țării noastre în piață de desfacere pentru Big Farma și pentru oricine crede că mai trebuie să moară oameni- a fost “știrea” că românii născuți după Cernobâl (1986) fac copii malformați și/sau bolnavi de cancer.

Deci, mai trebuie să moară oameni!

P.S. Dezvăluirile despre dezinfectanții diluați nu au fost făcute de …Presă! Au fost făcute de jurnalistul Cătălin Tolontan și colegii lui de la Gazeta Sporturilor, preluate, într-un târziu, de presă din cauză că internetul déjà le preluase iar acum tot presa încearcă mușamalizarea, ca și în cazul Colectiv și în toate celelate cazuri de după “89, cu aceleași texte: