“A
ni se spune ce să gȋndim a evoluat la a ni se spune ce să spunem, deci, pȋnă la
a ni se spune ce să facem, nu mai e mult.” - Charlton Heston
Se-ntȋmplă că, ne apropiem de trecerea
celor 40 de ani post-decembrişti şi, ca nu cumva, poporul ostil să vrea să
evadeze de la şcoala de corecţie, partenerii occidentali ne-au pus ȋn frunte,
ȋntre sprȋncene (peste nu ştiu ce ochi), un Moise. Adică, hei, la loc comanda!,
unde vă grăbiţi, abia acum ȋncep cei 40 de ani, pe bune! Cele minim şapte năpaste,
plăgi, urgii, ciume, epidemii, necesar obligatorii mȋntuirii şi eliberării. Pȋnă
acu’, a fost parfum! Drept dovadă stă nemoartea sufletului şi renaşterea
nivelului de trai, nemeritate.
Mă miră acest amestec al Băncii
Naţionale ȋn toată tevatura! Nu ştiu de ce dar, şmecheria cu “modernizarea” şi
remake-ul “nu ne vindem ţara e slogan communist”, ȋmi aduce aminte de
perioadele de glorie devalizatoare ce ţin de Caritas, Bancorex, FNI…
Ştiţi de ce nu reuşeşte presa influenţăroasă şi multă să inducă anxietăţi de cultură, pe scară largă, cum ar fi că ne atacă ruşii, de exemplu?
