“Mamaliga”

 

Şi-uite-aşa o să pleznească, mamaliga romȃnească

La, la la, la la la la la, la, laa, la la la laa…

La refren, am dat-o pe altceva, nu vreau să spui pă ce, că mi-e să nu mă interzică Fritz. Care nu e actor statal străin.

Nu m-am uitat ieri la eveniment dar, cum, ȋn fiecare casă există, minimum două televizoare, am primit feedback, vrei-nu vrei, iar seara am văzut ceva din comunicarea strategică. Un colaj cu imagini recapitulative din care am aflat că, anul ăsta, au fost nişte proteste monstru, ȋn Romȃnia, mămăliga stă să explodeze, nu alta, şi apelul autorităţilor ȋnalt-competente, către popor, la solidaritate, unitate dar, mai ales, ȋncredere ȋn instituţiile statului, plus, trebuie făcut ceva cu demografia ȋn scădere continuă.

Acestea două din urmă, reprezintă satisfacţia stabilităţii, pe care şi poporul o are, ȋn raport cu regimul. Cum rezolvi, tu, establishment, ȋncrederea ȋn instituţiile statului şi cum creşti natalitatea? Nicicum!

Apoi, cȋnd aud de mămăligă, ȋmi aduc aminte de o ȋntȋmplare cu un neamţ simpatic, ȋntr-o cherhana, la mare (demult, pe vremea lui Ceauşescu) care mȋncase, cu mȋinile, o saramură de peşte şi, ȋn timp ce ȋntreba personalul unde să se spele, ne explica nouă tuturor de ce e murdar pe mȋini. Saramura fusese extraordinar de bună iar, pe mȋini, avea “mamaliga, mamaliga”. Bolul cu petale de trandafiri şi lamȋie nu era sufficient.

Deci, mamaliga nu e menită să explodeze, fiindcă, dacă ar fi aşa, mămăliga vărtoasă de la ȋnvestirea preşedintelui ieşit, ȋn cazul unei explozii, le-ar fi spart capul invitaţilor de onoare.

Apoi, vreau să lămurim, odată pentru totdeauna, de ce nu ies romȃnii ȋn stradă, să protesteze masiv, ȋmpotriva acestei forme de guvernămȋnt care abuzează cetăţeanul cinstit, precum o gaşcă de interlopi.

1954, 1940, 1 Decembrie 2023

 

Bag seamă, din ce se-ntȋmplă ȋn ultima vreme, că ni se pregăteşte un transplant de cap. Altă soluţie nu văd, de vreme ce, conştiinţa omului, ȋndărătnică din născare, nu poate să mai ȋncapă atȋtea emoţii şi adevăruri reciclate din prefabricatele ideologiei smart: un fel de religie a artificialului.

Două capete trebuie să fie, nu-i aşa, the greater good?

Pensionari la cuţite

 

Mărirea pensiilor care face din pensionari nevoiaşi

(Seniorii şi Bunicii, prin Skype)

-Ȋîîîh, hîîîî, hî, hî, hî…

-Şerveţel de muci?

-Ȋhî. …Ȋîîîh, hîîîî, hî, hî, hî… Dragele noastre, odrasle politice, ne-aţi făcut mîndri de cum aţi gătit şi “ne-aţi dat”. Adică, serios, mîncărică de fasole cu foie-gras? Ştiam noi că nu, de rîs, o să ne faceţi!

La mulţi ani, de Ziua Ceţii!

1 Decembrie, Ziua națională a victoriei pandemiștilor

https://anticancerantiteroare.blogspot.com/2021/12/dorel-jurnalistul.html#more

https://anticancerantiteroare.blogspot.com/2021/12/totul-despre-pandemism.html

We are the haters of the Planet.  https://antipresa.blogspot.com/2021/12/do-not-humiliate-romania.html#more

“Willy (privește în sus): Ȋți rupi gîtul în curtea asta pînă să vezi o stea.” A. Miller/Moartea unui comis-voiajor

Să nu uităm de unde am plecat: de la a nu răspîndi boala! Unde am ajuns?

Doar vaccinații, cum e și normal, au voie să sărbătorească 1 Decembrie, fosta zi națională a României. Ei au răspîndit, fără să vrea, boala și au devenit eroi fără voie ai zilei naționale. Nu e o presupunere, este un fapt, acceptat chiar și în lumea “experților” în covid și infestare. Tot ei avertizeză: vaccinații sunt mai rezistenți la boală, nevaccinații mor mai mulți, deci asta vă obligă să vă vaccinați!

Însă, aceia care au ținere de minte, nu uită de unde am plecat: de la a nu răspîndi boala, în primul rînd!

Numărul de morți crește odată cu numărul de răspîndaci! (Dacă e să credem raportările oficiale.)

Bun, și acum, înainte să-i trimitem și zilele noastre de naștere lui K. Iohannis, să ni le sărbătorească - fiindcă văd că-i plac sindrofiile de unul singur - să vedem ce-ar mai fi de sărbătorit, în afară de coliva oferită de autorități.

IMNUL NATIONAL

DESTEAPTA-TE ROMANE

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,          Scoal’ din somnul raţiunii moarte
În care te-adânciră barbarii de tirani!                            Din coma “In puii mei”
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,                     Caută-ţi soarta în străinătate
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!                     Să moară duşmanii tăi  

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume                     Doneaza sange de roman, Ioane!
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,               Cat încă avem maini, să bem!
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume        In piept purtăm cu fală silicoane
Triumfător în lupte, un nume de Traian!                         Dar am votat Traian şi deci avem.

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,                       Uită-te-n jur, cu fruntea lată
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;               Să vezi voinicii defrişand la brazi
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,                 Un ajutor dacă aştepţi, aşteaptă!
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!        Că noi de un viol o punem azi.

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,                Istoria e doar ce ne convine
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,                              Urmaşi-s nişte strănepoţi obezi
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,                      Cu sabia şi alcoolismu-n vine
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.                        Netreji, să ne simţim mai breji. 

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate                                Ne-a mai rămas în ciudă, Iliescu
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!                              Milcovul şi Carpaţiul s-au fumat
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,                  Ce libertate, frate! Ceauşescu,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!                   De-ar mai trăi, şi azi, ar fi votat.

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare                            Mamă cerşete, fals umilă,
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,                             Sub deviza: eu cerşesc, nu fur!
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,                       Ca să se umfle ratingul de milă.
În astfel de pericol s-ar face vânzători!                             S’il vous plait, monsieur!

1 DECEMBRIE. ZIUA NATIONALA A ROMANIEI

Ziua pro-dependentă

1 Decembrie. Ziua meteodependentă. Duminica în zi de lucru a bugetarilor şi sărbătoarea televiziunilor. Momentul paradei militare la concurenţă cu Harry Potter, un model de success Sandra Brown cu vaj-haţ în loc de sex total. Cea mai cainoasă zi din an pe care n-o sărbătoreşte nimeni, doar presa face un ban din ea. Meniul de zi specială a fost după interesul fiecărei televiziuni, de la caz la caz. La Realitatea, de post, cu pensionari stand la coadă cate două zile pentru ajutoarele de la Europa care sunt suficiente pentru toţi dar tradiţia e tradiţie şi legătura cu trecutul glorios ceauşist cand tot ei cumpărau tot şi vindeau la speculă e ca stransura de mană tovărăşească. O fi memoria conştientă a romanilor scurtă dar subconştientul n-aruncă nimic.

Apoi avem, desigur, pro-tv-ul, principalul sărbătorit care a primit onorul militar înaintea tuturor, ceea ce face galceava dintre Emil Boc şi golănaşul Geoană inutilă fiindcă asta nici nu mai e ziua Romaniei de vreme ce a fost confiscată de o televiziune.Anul ăsta n-am mai văzut-o iar pe regina sprancenelor dar, în maniera şmecherească, pro-tv-ul a amestecat poveşti despre oameni excepţionali cu divertisment hahaleros şi vulgarităţi.. La TVR, Marina Almăşan a încercat, ca de obicei, un soi de o plictiseală întreruptă doar de precipitarea prezentatoarei spre prim-plan. Binenţeles n-au lipsit discuţiile interminabile şi inutile pe tema dacă e romanul mandru sau nu că e roman şi dacă nu e, de ce nu e?

Păi, dacă şi ciobanii din emisiunea lui Măruţă s-au simţit “pipăiţi” cand le-a cantat nişte porcării cantăreaţa din Clejani, care dacă n-ar fi atat de tampă ar fi “soprană” în domeniul ei, ca să nu mai vorbim de ploaia de dezacorduri gramaticale cu care a împroşcat telespectatorii mai ceva ca o maşină de gunoi care calcă în viteză o baltă.

Noroc de capul celor ce muncesc la privat că au fost scutiţi de o parte a acestui festin din care nu s-au infruptat cu plăcere decat cei care şi-au călcat semenii creştini în picioare pentru o porţie de ciolan cu fasole. Aştia din urmă trebuie că sunt mandri de ei pentru că de fiecare dată ies în faţă fără ruşine.

De departe, însă, condiţiile meteo au fost ciuca bătăii, de aici şi discuţia despre schimbarea zilei naţionale. Adică, într-o zi cu soare, poporul ar ieşi oricum la iarbă verde şi ar sărbători şi ziua naţională că tot e paharul plin iar micii ar sfarai ode glutamate spre cer în timp ce maşinile parcate între gunoaie ar regurgita retardele cu specific “naţional”.

Cat priveşte vremea, e ca un făcut. In fiecare an e tot mai frig iar anul ăsta, de 1 decembrie lapoviţa a poleit străzile la propriu iar un vant rău a plesnit chiciura în tot locul şi-ar fi omorat pe cine-i stătea mai mult în cale. De-a doua zi s-a moinat şi poporul s-a eliberat de haina contrafăcută de sărbătoare, doar Realitatea mai dezbatea despre “onor” dar ei nici nu ştiu că Geoană a pierdut alegerile şi încă mai speră ca Vantu să nu-i lase cu “pateu’ în gură”.

Pană la urmă, de ce nu-şi sărbatoresc romanii ziua naţională? Poate pentru că noua “dogmă” le fură continuu libertatea de conştiinţă sau poate că nu vor să fie generaţia pro care s-a aşezat ca o coajă ca să oblojească maldăre de minciuni despre cine a ţinut comunismul, cine sunt criminalii revoluţiei şi ce dracu e carcaletele ăsta ceauşisto-neo-capitalist.

In ceea ce priveşte alegerea unei noi zile naţionale cred că romanii sunt mandri de abilităţile lor tehnice şi un inventator, eventual din aviaţie, ar fi acceptat şi sărbătorit iar imnul ăsta milităros, pe care n-o să-l cante nimeni niciodată, ar trebui înlocuit cu Rapsodia Romană.