miercuri, 21 ianuarie 2015

Francul elvețian și falsul dâmbovițean

Un alt moment de scobutil pentru telespectatorul politico-mediatic: creșterea francului elvețian.

Ne aduce aminte de campania tâmpită și, mai ales, incorectă, pe care a pornit-o Realitatea, prin doi fățoși, migrați acum la alte televiziuni, împotriva legii care stabilea o taxă de mediu progresivă în funcție de vechimea mașinii în baza faptului evident că o mașină veche poluează mai mult. Tupeiștii au dus “doleanța” până la Parlamentul European și au obținut întoarcerea legii pe dos în baza comicăriei îndreptată contra bunului simț care susținea că o vechitură poluează mai puțin pentru că nu mai are mult de rulat. Rezultatul previzibil și preconizat a fost că vânzările second-hand au prosperat în detrimentul celorlalte iar parcul auto s-a învechit adică efectul scontat de lege a fost exact pe dos. (Sigur, în afară de încasarea unor bani nemeritați la buget care este, în fapt, prima intenție a statului când inventează taxe.)

Acum, ne-a lovit în breaking news francul elvețian. Presa, interesată, după cum se aude, din cauză că e și ea împrumutată “exotic”, s-a implicat aiurea cu logica și legile țării. S-a cerut înghețarea cursului prin ordonanță, implicarea Băncii Naționale, subvenționarea ratelor celor îndatorați cu bani de la buget iar politicienii care, în nesimțirea lor statică, se fac a nu auzi că poporul nu e interesat de ideologia lor stânga-dreapta, au tresărit smucit care mai de care cu câte o lege care să resolve problema a 75 000 de împrumutați deși în parlament mai zac vre-o trei legi p-aceeași temă.