Pe vremea cînd se făceau filme, fiindcă era voie, și actorii erau vedetele,
nu pandemiștii!
Un răspuns
pentru bolovanii intransigenți care consideră că prea vorbește multă lume despre
orice, în loc să-i lase pe ei, pisălogii consacrați, să vorbească în locul
lumii. Dar mai înainte, fiindcă tot suntem pe raftul ăsta de bibliotecă, există
unul între acești aleși, care, pentru că se decolorează pe zi ce trece și
scoate sunete din ce în ce mai înfundate, este reluat consecvent pe la alte
posturi decît cel la care nu mă uit. Mie, omul sau ce-a mai rămas din el, mi se
pare că nu mai spune nimic, așa că, de la o vreme, mă verific prin ochii
celorlalți. Astfel, am observat că nici aceia nu mai sunt luați prin
surprindere de prăfuitul guru, pentru că singura reacție, în lanț, e un zîmbet
în colțul gurii și ceea ce pare a fi un mic hohot interior. După care,
invitații se grăbesc să depășească subiectul.
Și se trece
la alte grupuri de sfetnici omniscienți.
