Nu, lumea ȋncă nu s-a dezlănţuit. Ȋncă nu s-a ajuns la
ghilotină dar ȋnceputul e bun. “Blocăm tot!”, asta e ce trebuie să reţinem,
fiindcă ăsta rămȋne momentul T-zero.
Deocamdată, ȋn Romȃnia e bine. Nimic nu funcţionează dar
nici nu iese din rȋnd. Se vorbeşte limba… ruşi, la toate posturile de
televiziune, de unde şi această stabilitate, la care ţări, precum Franţa, America,
Belgia, Germania, Marea Britanie, nici nu visează.
Fiindcă ele n-au un preşedinte voluntar, scos dintr-un
algoritm soft, pe care ţara abia acum ȋl ia la cunoştinţă, de cȋnd se plimbă
prin ţară sau iese, ȋndrăzneţ, la presă. L-aţi văzut azi, pe cȋnd se ȋncinseseră
ştirile despre protestele violente din Franţa, cum a ieşit, dragu’ de el, să
calmeze spiritele, cu propria prezenţă flexibilă, ca o salcie plȋngătoare care
bagă-n defensivă orice fenomen meteo extrem? N-avea nimic de comunicat, propriu
zis, doar ieşise la cules de ȋntrebări – pentru care, spre surprinderea mea,
avea răspunsul prea pregătit.
Foarte interesant acest personaj. Nu ştiu de ce, dar pe mine
nu m-a păcălit niciodată cu “autismul” şi gestica lui dreptunghiulară. Dar m-a
luat prin surprindere la cultura generală care nu pare a fi doar ce-ţi rămȋne-n
cap după ce-ai uitat tot. Contrazice imaginea de tocilar care ştie una şi bună,
matematică, matematică, matematică. Doxă numai ȋntr-o direcţie.
Nţ! Articolul scris de el, pe cȋnd era doar o smicea ȋnfiptă ȋn activism, unde cred că zicea ceva de contractul social şi nu ştiu ce ideologie (eram in stare de şoc, am crezut că e un olimpic la lb. romȃnă şi filozofie cel care l-a scris), apoi, ȋn ultimul interviu, ne-a zis ceva de… umorile corpului? (nu cred că se mai foloseşte ȋn zilele noastre) iar astăzi, dacă vă vine să credeţi, a spus, citez, “Nu vedem emergenţă de reformă…”. Wow, măi!
