“Planul lui Moreno se bazează pe patru piloni majori: ecologie, proximitate, solidaritate şi participare. Cu aceşti piloni, el speră că poate crea oraşe prietenoase şi adecvate traiului uman.” (Oraşul de 15 min – nu mai eşti singur, e interzis)
Dincolo de ce s-a spus, s-a rȋs, s-a folosit ȋn campanie.
Pentru că, dincolo de bȋrfa standard, se află valorile – termenul ăsta
nenorocit care ȋnlocuieşte tot ce era important şi pentru noi, ȋn materie de
principii de viaţă cu care te naşti şi mori, după ce-ai ȋnţeles tot ce-aveai
nevoie – ideile fixe şi noua doctrină, inaplicabilă altfel decȋt ȋn condiţii de
dictatură de urgenţă.
Ȋnţeleg că, ȋn laboratoarele de la Bruxelles se lucrează la
următoarea urgenţă, fiindcă războiul din Ucraina va fi oprit cumva iar fundaţia
ȋnaltelor idealuri are termen de execuţie pȋnă ȋn 2030.
Deci, dincolo de aparenţe, locuinţa preşedintelui care
trebuie, arată ca o cameră de cămin a unui cuplu aflat ȋn ultimul an de studiu
(care se cunoaşte şi hălăduieşte laolaltă din anul ȋntȋi) sau ca o ȋncăpere cu
chicinetă ȋnchiriată aproape de locul de muncă, depersonalizată. Asta ar
ȋnsemna că, ȋn weekend, familia pleacă acasă.
Ȋnsă, a ales s-o prezinte publicului larg şi postului RTV
p-asta care, au crezut ei că arată ca o locuinţă modestă din Romȃnia, de oameni
normali (şi simpli), care-şi duc zilele ȋn aceeaşi cameră cu ciorba de perişoare,
o canapea uzată acoperită cu o pătură la fel de veche şi-o mulţime de acareturi.
Ei bine, nu!
