Ȋn
sfȋrşit, ȋnapoi cu picioarele pe pămȋnt! Un articol foarte cuprinzător şi util.
Din The
Telegraph, Janet Daley, Britain’s mad lockdown experiment has damaged a
generation of young people, 11 July
2026 https://www.telegraph.co.uk/news/2026/07/11/mental-health-young-people-lockdown-impact/
Afecţiunile
psihice, diagnosticate dintr-un spectru din ce ȋn ce mai larg, sunt o
consecinţă, chiar o epidemie post-pandemică, generată, ȋn mare parte, de
măsurile restrictive din timpul pandemiei de covid-19 şi tind să devină o
urgenţă din punct de vedere economic.
O
mulţime de oameni, majoritatea tineri, se ȋncadrează, acum, ȋn categoria
persoanelor cu dizabilităţi, care pot primi, pe o perioadă nedeterminată, poate
toată viaţa, sprijin financiar de la stat. Iar costurile sunt immense şi
planează suspiciunea că se poate profita, fără drept, de aceste subvenţii
oferite, uneori, fără motiv aparent.
Mai
ales că, diagnosticarea unor astfel de tulburări, de ordin mintal şi/sau
comportamental, este destul de dificilă, simptomele fiind, mai degrabă, unele
subiective, reacţii personale ȋntr-o situaţie dată. Pȋnă mai ieri “manifestări ale
individualităţii”, adică ce ne deosebeşte ȋntre noi, acum, etichete cu
diagnostic.
“A
fi, mai mult sau mai puţin, sigur pe tine ȋn societate, mai mult sau mai puţin
empatic, mai mult sau mai puţin adaptabil, decȋt ceilalţi, toate acestea erau
variaţiuni dintr-un şir de posibile personalităţi. Nu există o singură modalitate
“normală” de a face faţă lumii ȋnconjurătoare.”
Medicalizarea diferenţelor dintre oameni
