NIMIC DE VOTAT
Inainte să debuteze official Campania electorală, a avut loc un reshuffle pe scena politică ce a dat ocazia reluării aceleiași discuții fără scop despre traseism alături de mirarea că un partid, PDL-ul, sucombă. Discuții fără rost, pentru că navetiștii între partide au existat întotdeauna, doar politica se face pentru grupuri de interese nu pentru ideologii, iar PDL-ul s-a devorat singur din propria prostie. Cel mai important lucru însă, pe care toată lumea s-a făcut că nu-l observă este faptul că acest traseism, chiar înaintea campaniei electorale, a împiedicat intrarea unor oameni noi în politică. De exemplu, dacă PSD-ul nu îngurgita organizația Frunzăverde de la Caraș Severin ar fi trebuit să propună figuri ceva mai noi care ar fi caștigat poate, avand în vedere prăbușirea partidului de la putere. Așa, se dovedește că politica e un club cu circuit închis iar electoratul se poate spune că n-are de ales, avand în vedere că oferta este aceeași de 22 de ani. In același timp, politica se radicalizează și la noi, la stanga și la dreapta, cu mici întreruperi de stat cu picioarele în două luntrii, adică la centru, după cum îi aranjează pe unii sau pe alții. Mai exact, cei din dreapta își arată milostenia prin ajutoare pentru categorii sociale considerate defavorizate iar cei din stânga pupă icoane și dau bani la biserici. Beneficiarii, “săracii” votanți și Biserica, zic să fie primit și iau de la toți. Electoralul “călduț” este prins, astfel, ca-ntr-o menghină, între tarlaua capitalismului unde muncește și este plătit ca un sclav și adăpații de la stat. Electorat și nu prea, pentru că, neavând de ales, nu votează. Când se va da rezultatul alegerilor, însă, fiecare partid se va lăuda că votanții lui sunt, în principal, absolvenți cu studii superioare, orice mai înseamna asta în zilele noastre, la fel cum televiziunile se laudă că publicul lor e din mediul urban, orice înseamnă urban în Romania. In realitate, și publicul de telenovele și cel ce se găsește în pelerinaj la moaște poate fi cât se poate de urban și de intellectual.
In ceea ce privește schimbarea de generație, deocamdată e
din rău în mai rău. Am sărit de la bătrânul edec direct la clasa întâi primară
cu cei doi politicieni apăruți după sfârșitul lumii. Discursul pentru presă pe
care l-au ținut înainte de trecerea noului govern prin Parlament a fost unul de
început de școală în care ei erau profesorii dar și învățăceii. Chiar a zis
cineva că, probabil, ziariștii au plecat cu rățuște în piept de la conferința
de presă. Apoi, la înscăunarea lui Ponta în postura de prim-ministru, ni s-a
tăiat răsuflarea când am auzit că însăși mama prințului infantil a participat
la înscăunare. A trecut ceva vreme și, după ce a înjghebat un govern alcătuit
în funcție de ce-a găsit în cutia de Sugestii
și Reclamații, noul Titolescu a rămas același purtător de cuvant al
PSD-ului. Ponta, fă-te că lucrezi!
Presa, însă, e nebună după el! Toate posturile de știri
întrerup transmisia de zeci de ori pe zi ca să-l dea pe el cum traversează
strada sau cum anunță a mia oară ca va întregi salariile și pensile. Realitatea a împărțit, la un moment dat,
ecranul în trei și pe margini erau doi invitați din studio, asezați, desigur ,
iar la mijloc Ponta în mișcare. Ca în prezentarea la Mannix . Sau la
Pistruiatul. In scurtă vreme chiar și electoratului PSD o să i se ia de el.
De cealaltă parte, colega lui de bancă, tânara și
discriminata pozitiv Roberta Anastase n-a reușit să scape de ch-ch-iala
specifică anilor de liceu tot așa cum n-o să scape niciodată de cele 20 kg în
plus. Scena politică a sexului slab
reprezentat este completată cu doamne robuste și tapate ca Sulfina, Rovana și
culmea bretonului, Corina Dumitrescu, aspirantă la funcția de ministră a
învățământului. Că veni vorba, în iarnă,în timpul manifestațiilor care au pus
Rtv-ul din nou pe telecomandă, a fost invitată la emisiunea lui C. Striblea o
profesoară de sport. O fată tânară și responsabilă care spunea că are o meserie
pe care și-o face conștiincios, “eu îi învăț pe copiii să respire, spunea ea” ,
că e căsătorită și are doi copii și că, pentru c-a jucat toată viața după
regulile bunului simț, se așteaptă să aibă o viață decentă indiferent de cine e
la putere. Dac-ar fi știut Striblea, nici n-o chema! Liliana Ruse era
disperată: Da’ ceilalți, de ce nu vă plac, întreba ea în gol. Dar profesoara o
ținea pe-a ei: că n-o interesează politica și cadourile tâmpite pe care le
trimit liderii de sindicat cadrelor didactice de Paște și de Crăciun. Acum,
după ce-au venit “ceilalți”și după două tentative de miniștri eșuați,
învățământul s-a ales cu tac-su, un lider de sindicat. Până la urmă profesoara
nu va avea încotro și va trebui să se vopsească blondă pentru că i se va umple
debaraua de vopseluri de păr ieftine de la sindicat.
In rest, se poate spune că experimentul Romania pare să fi
reușit, de la securistul controlor ceaușist la control freak american adică, de
la dictatura de care eram conștienți la
democrația cu căpăstru și ochelari de cal. De la 1 Mai muncitoresc la 1
Mai birocrățesc. De la interzis politicienilor în biserică la Patriarhul Daniel
închiriat cu ziua de Adrian Năstase. Isus Christos era déjà angajat pe afișele
lui Vadim. Păi, dacă americanii au de ales între un fundamentalist religios și
căsătoria între homosexuali noi de ce-am fi mai liberi! De-asta, chiar dacă
intelectualii români cred că știu cu ce se mănâncă “dreapta” și își permit să le dea lecții altora, tot
francezii sunt cei mai liberi pentru că ei nu înghit shit-ul politicianului
vedetă, a falsei familii, falsei credințe etc.
Colac peste pupăză, a apărut și filmulețul care, chipurile,
a redescoperit originea poporului român așa că, dacă vreun pui de dac vrea
să-și facă transplant de măduvă trebuie să-și caute rădăcinile în altă eră geologică.
Parcă asta era problema noastră!
