DE CE A PIERDUT PDL ALEGERILE?

NUMARATOAREA BUCURIEI

Marele mister al pierderii alegerilor de către PDL, pe care toată lumea îl știe, este mascat zilele astea în texte care au menirea să tragă spuza pe turta presei interesate sau care vor să ascundă jena din spatele tuturor alegerilor “libere”  din România.

Mai întâi, la anunțarea rezultatelor, CTP&comp.  s-au grăbit, dintr-o imprudență specifică  exaltării, să spună că rezultatul alegerilor e un vot politic anti-Băsescu. Apoi că ura, aroganța guvernului, demobilizarea masivă a electoratului de dreapta, tendința spre stânga răspândită în toată Europa au dus la acest final previzibil. PDL-ul s-a apărat slab, ca o cucoană teatrală  înainte să leșine și să scape de răspundere, cu textul “măsuri de austeritate” care n-au fost pe placul poporului.  In concluzie, zice-se, toate aceste motive au făcut ca electoratul să se mobilizeze masiv, procentual , participarea este mult mai mare având în vedere că nu s-au operat modificările după ultimul recensământ, ca să-i voteze pe Crin, Ponta și Voiculescu și, în același timp, să-l pedepsească pe T. Băsescu. Asta ar însemna că poporul a votat, pentru prima dată, cum i-a zis presa activistă, ceea ce nu e adevărat.

Sunt două motive mari și late care au dat acest rezultat: unul vine din interiorul PDL și celălalt din misterul alegerilor. PDL-ul are mari probleme  în interior din cauza “greilor”, între care Elena Udrea atârnă cel mai mult, care nu vor să lase pe nimeni să ridice capul și să le ia fața. Monica Macovei este un exemplu în sensul ăsta iar, mai recent, Andreea Paul Vass. Apoi, “modernizarea statului” pe care a vrut-o T. Băsescu nu cadrează cu modul de a face politică în România și nici nu se potrivește cu structura majorității votanților. Cei mai mulți se informează din televizor , de unde nu răzbate altă “doctrină” decât “buzunarul românilor” iar numărul mare, de ordinul milioanelor, de pensionari, asistați social, angajați la stat care s-au obișnuit să-și ia “dreptul” sau care sunt angajați în plus, alături de “electoratul disciplinat” care n-ar merge la vot dacă n-ar primi  ceva, toți aceștia fac praf orice idée bună sau care vizează proiecte de perspectivă.

Demobilizarea electoratului de dreapta, însă, s-a întâmplat pentru că PDL-ul nu a aplicat cum trebuie măsurile. De exemplu, era normal să desființezi spitale care consumau fără să trateze și asta s-a văzut când pe internați, brusc, nu-i mai durea nimic și au refuzat să meargă la un spital mare dar, în loc, trebuiau făcute azile și asta nu s-a întâmplat. Ce să mai zici de nefolosirea banilor europeni care nu se traduce decât prin faptul că nu s-au înțeles care să-i  înfulece sau prin faptul că țara nu trebuie să beneficieze de ei dacă nu beneficiază clientela politică, lucru care s-a întâmplat în toate guvernările pentru că bani nerambursabili au mai fost și înainte de integrare.

Ce să mai spunem de legea popular-creștină anti-avort , cu care și-au dat arama pe față 52 de parlamentari dar, mai ales,  “cocoanele” PDL-iste de care vom avea grijă să-și vadă lungul nasului.

Cheia acestor alegeri este nedumerirea des  exprimată după, anume  lipsa dezbaterii electorale și pe proiecte iar exemplul practic  este pierderea alegerilor cu  un scor foarte mic a fostului primar al sectorului 3 Liviu Negoiță. Nu doar că a fost un primar puțin criticat și foarte “curățel” pentru politică dar a mai și  pierdut în fața unui individ neplăcut, bâlbâit și dator la stat care, evident, a candidat ca să-și scoată paguba imobiliară.

Cheia tuturor alegerilor așa zis libere este “mobilizarea electoratului” prin mită electorală, autobuze și completarea buletinelor de vot după închiderea urnelor. Mita este de două feluri, una umilitoare cu promisiuni de mărirea pensiilor cu te miri ce, mâncare, papuci și sume mici de bani iar cea de-a doua se adresează clientelei  politice, în care intră și liderii de sindicat.

PDL-ul, de data asta, nu s-a mai “mobilizat” iar procentul nemobilizării se poate deduce, cu aproximație, din diferența dintre L. Negoiță și R. Negoiță ținându-se cont și de antipatia Udrea si de procentul de vot negativ. Rezultă că, tot timpul, după revoluție, un procent mai important decât credeam  din  scorul oricărui partid era “mobilizat” prin metode specifice, lucru care  s-a văzut mai bine  la votarea constituției, la alegeri europarlamentare etc.

USL-ul, de cealaltă parte s-a mobilizat atât de tare că s-a speriat de rezultat, în timp ce PDL-ul, din motive încă neelucidate pe deplin, a făcut pasul la offside. Posibil că cei mai mulți PDL-iști s-au săturat de conducerea de la centru, au fost subminați de lupta anticorupție și au obosit în lupta cu morile de vânt care ar trebui să modernizeze o țara majoritar coruptă și asistată, care se uită în gura presei care vinde indulgențe corupților. Este evident că o parte a PDL-iștilor vrea să lase partidul să moară de la sine și să nu mai fie resuscitat, asta ca să se plimbe Voiculescu fericit cu bicicleta prin curte, ca Bulă după ce și-a omorât toată familia cu tractorul.

Numai că, opoziția, deși  s-a bucurat exagerat de victorie, s-a speriat de i-a înghețat sângele în vine de “leșinul” PDL. Ziariștii de partid s-au înfiorat de groază, membrilor USL mai puțin tâmpi decât liderii lor li s-a schimbat paloarea iar Iliescu însuși a declarat că PDL-ul nu trebuie să dispară. Adică noi n-am fost la vot ca să vă facem un favor iar voi tot nu sunteți mulțumiți! Se poate!

A fost un moment când se săturase chiar și Traian Băsescu.  In fond, democrația a primit multe picioare-n burtă:  când cu suspendarea  la intimidare  a președintelui,  pentru că rezultatul referendumului era cunoscut dinainte, din sondaje, cu picarea guvernului ca să se aleagă  Geoană, au urmat campaniile de susținere a corupției din vămi  sau din  sistemul sanitar sau din învățământ, a pensiilor nesimțite,  a sporurilor declarate și de Curtea de Conturi ilegale, a pensionarilor de boală sănatoși tun, a fraudării bacalaureatului ca să nu stricăm “viitorul” copiiilor etc.

Acum a venit vremea să ne săturăm și noi! PDL-ul n-ar mai trebui resuscitat iar Traian Băsescu trebuie să-și clarifice poziția în raport cu noua putere și presa aferentă. Ne-am săturat să-i  vedem pe Ponta și Antonescu nimeriți ca musca-n lapte în fotolii de lideri cum amenință că dărâma presedintele dacă mișcă-n front, pe Voiculescu cerând suspendarea președintelui ca și când ar fi de nasul lui așa ceva sau pe C. T. Popescu, șmecherind din pix adevărul ca și când ar avea dreptul.

Tara trebuie să execute la loc comanda. PDL-ul trebuie să renunțe pentru că e mai mare jena să te compătimească presa aservită adversarului iar președintele trebuie să facă același lucru pentru că cele două gângănii care își fac reclamă pe seama lui nu sunt niște adversari demni de Traian Băsescu. Ion Cristoiu are dreptate, nici Emil Boc nu trebuia să se forțeze să câștige la Cluj pentru că doar prelungește agonia. Trebuia să câștige Rtveul!         

Poporul trebuie să se întoarcă  la “normalitatea” care-i convine majorității adică  vechiul sistem trebuie resetat cum a fost când  și presa era doar o brigadă artistică dar o ducea bine iar societatea să se restarteze după chipul și asemănarea ideologilor presari.