De ce e-n regulă ca Florin Piersic să fie tratat preferenţial?

Cazul 2 Mai. Justiţia nu se face sub presiunea publică, dar, măcar, se face?  https://antipresa.blogspot.com/2024/05/justitia-in-cazul-2-mai.html

Pentru că e o personalitate reprezentativă pentru naţie. Dacă nu el, atunci cine? Trotuarul de vedete itinerante care sparg timpanele şi vȋnd batiste, din televizor?

Reprezentativ – Care (prin ȋnsuşirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte (din DEX)

Ȋn plus, spun specialiştii, această postură publică are şi o conotaţie simbolică ȋn care naţia ȋşi poate oglindi şi evalua o parte din calităţi, mentalităţi, speranţe…catastrofe…  E un fel de pocal sfȋnt, la purtător, ȋn lipsa celui legendat pe care toată lumea ȋl caută şi nimeni nu-l găseşte.

Prea ca la ţară! La oraş, laboratoarele de analize medicale private sunt mai dese ca farmaciile

De ce Florin Piersic? Marele...Florin Piersic

De ce Florin Piersic? Țara a avut mulţi actori, artişti, nu doar geniali dar şi recunoscuţi ca atare şi iubiţi de un popor cu oarece educaţie, pȋnă mai ieri.

De ce e-n regulă ca Florin Piersic să fie tratat preferenţial?  https://freefrompress.blogspot.com/2024/05/de-ce-e-n-regula-ca-florin-piersic-sa.html

Atunci, de ce Florin Piersic? De ce o parte a presei reacţionează atȋt de nervos, indignată de ce i se ȋntȋmplă “Marelui actor”. Am văzut că unii protagonişti ai evenimentului ȋn derulare sunt deranjaţi de “Marele”. E un deranj care a ȋnceput imediat după Revoluţie, atunci se referea, ȋn principal, la sportivi.

Deci, Marele deranjează, “micii” din pieţe şi oboare, micii nespălaţi şi infecţi care pot fi insultaţi, ameninţaţi şi trataţi cu sictir şi infecţii, la orice oră, ei trebuie să fie simbolul naţional! Non-stop, la dispoziţia limbilor moarte după clevetire şi sclipici. Pentru interminabilul parcurs euro-atlantic, o ţară fără talent, unde “micii” ȋşi aleg elitele conducătoare - precum familiile Pandele şi Piedone, aflate acum ȋntr-un litigiu de mare nivel intellectual – e tot ce ne trebuie.

Ei, dar ce e viața!

Pe vremea cînd se făceau filme, fiindcă era voie, și actorii erau vedetele, nu pandemiștii!

Un răspuns pentru bolovanii intransigenți care consideră că prea vorbește multă lume despre orice, în loc să-i lase pe ei, pisălogii consacrați, să vorbească în locul lumii. Dar mai înainte, fiindcă tot suntem pe raftul ăsta de bibliotecă, există unul între acești aleși, care, pentru că se decolorează pe zi ce trece și scoate sunete din ce în ce mai înfundate, este reluat consecvent pe la alte posturi decît cel la care nu mă uit. Mie, omul sau ce-a mai rămas din el, mi se pare că nu mai spune nimic, așa că, de la o vreme, mă verific prin ochii celorlalți. Astfel, am observat că nici aceia nu mai sunt luați prin surprindere de prăfuitul guru, pentru că singura reacție, în lanț, e un zîmbet în colțul gurii și ceea ce pare a fi un mic hohot interior. După care, invitații se grăbesc să depășească subiectul.

Și se trece la alte grupuri de sfetnici omniscienți.