“Cȋnd statul face totul pentru tine, curȋnd ȋţi va lua tot.” Margaret Thatcher
Vremea mesajelor soft a trecut. Ȋnapoi la
dicotiledonate!
De cȋnd, (ȋnjurătură), există discuţia
despre cum producătorii romȃni n-au loc ȋn supermarketuri? Cȋt, (ȋnjurătură),
poţi să discuţi, tu, agricultor romȃn, despre asta, cu şmecherii din televizor?
Cȋt mai stai ȋn jocul lor perfid, repetitiv, ȋn acelaşi episod pilot, de peste
treizeci de ani? La ce-ţi foloseşte?
Ȋn fiecare an de la
Dumnezeu, aceşti saltimbanci meschini şi cinici – sadici, cu bătrȋnii – rumegă,
par că reciclează şi scuipă aceleaşi produse, domnule! E mai bine pentru vreun
cetăţean din ţara asta, de la an la an? Ăştia sunt ca studiile de fezabilitate care se tot vȋnd
pentru autostrada Comarnic-Braşov care, cȋnd se face, cȋnd nu se mai face.
Supermarketurile nu sunt alimentări,
măcelării, gostate, aprozare de alimente proaspete. Supermarketurile sunt
depozite de hrană ȋn caz de catastrofe, penurie şi război. Ȋn caz de foamete, o pungă de chipsuri,
un parizer de butoi şi-o ciorbă de salată veştedă te ţin ȋn viaţă fără
probleme. Ce să cauţi acolo, unde totul e ȋn exces, se usucă castraveţii ȋn
galantare?
Tu, producătorule romȃn, nu eşti pe
raftul ăstora, nu fiindcă “străinii” nu te lasă, cum se spală borş pe la
televizor, ci pentru că importatorii nu te lasă. Cine, dracu’, or fi
importatorii ăştia? Dar, cine, (ȋnjurătură), or fi ăia care au făcut Casa
Unirea – pentru producătorul romȃn – au inaugurat-o şi-au ȋnchis-o? Francezii, sau
polonezii – de ale căror fructe, supermarketurile sunt pline?
Ȋn acelaşi timp, nu poţi
cere unui supermarket să-ţi vȋndă marfa ta. Dacă ȋn alte ţări se-ntȋmplă e
pentru că statul vrea să deţină mai multă putere. Nu e capitalist şi nu e
corect.
Un exemplu concret, care se poartă pe deasupra, nu pe dedesupt
