Ne-a scăpat, dar, la fiecare
20 martie, lumea ȋntreagă se strȋnge să sărbătorească Ziua
fericirii. Aşa spun site-urile de profil. Fiindcă, dacă mai e cineva care
nu ştia, există specialişti şi-n fericire.
E o zi stabilită de Naţiunile Unite, ȋn mai noul ei testament, cu scopul de a deschide ochii lumii ȋntregi asupra importanţei fericirii ȋn viaţa omului. Şi pentru promovarea bucuriei şi bunăstării globale. Phui, dacă nu te-nvaţă ăştia la lucruri…!
Eşti nefericit? Get the
f..k over! Sau plȋngi, dracu’, la tine-n casă, nu mai pica pe alţii!
Nimic nu e mai jalnic decȋt
un nefericit care se cufundă ȋn propriul băltău, ca-n propriul confort, de unde
aruncă stropi ȋn jur, ca să-i murdărească de empatie şi zile proaste şi pe
alţii.
Mocirla şi empatia post-comuniste
au prostit şi bolit trăitorul ȋn Romȃnia şi ne-au adus ȋn halul ăsta de
degenerare politică!
Nimeni nu le-a spus
oamenilor ce se-ntȋmplă, toţi i-au compătimit şi i-au umflat de pastile!
De ce, dracu’, o tot
răspunde cȋte un pensionar la ȋntrebarea, apatică şi politizată, ȋn acelaşi
timp, Cum vă descurcaţi cu banii? Mai ales femeile? Ȋţi creşte pensia după ce te-ntreabă? Cum să mă descurc,
maică, zice vocea care se crede luată-n considerare, toate s-au scumpit, mănȋnc
numai broccoli şi varză chinezească, foarte rar carne; medicamente, nu mai
spun, cumpăr cu testeaua!
Fiindcă dai interviu, cucoană, d-aia! Şi te uiţi la show-uri unde singurul talent e să vrei să fi băgat ȋn seamă!