TAXAREA CA MODĂ

A devenit o modă hărțuirea consumatorului în vederea impunerii de taxe care să alimenteze buzunarele sparte ale statelor și privatelor.

Cea mai mare și profitabilă găselniță, taxa anti-fumat, a pornit din puțul gîndirii managerilor care au calculat timpii pierduți, zilnic, cu acest obicei la locul de muncă, i-a înmulțit cu nr. de angajați, apoi cu zilele lucrătoare anuale și le-a dat că, un utilaj care nu fumează, e mult mai efficient. Rezultatul: producătorii de tutun s-au dat și pe pastille anti-fumat, producătorii de boli și medicamente și-au justificat rateurile și costurile pe spatele fumătorilor, susținătorii legalizării marijuanei și-au făcut reclamă pînă s-au insinuat legal în consum, statele și-au tras la cheremul lor dreptul de a acciza enorm, prin măriri successive, țigările.

Ce s-a obținut: numărul fumătorilor nu scade (doar bugetele lor sunt pur și simplu prăduite), nr. bolnavilor, din tot felul de alte motive mascate de campaniile anti-fumat, a explodat, sistemul de sănătate, la noi, este mai prost și nu mai bun, deși banii de care suntem jefuiți se spune că se duc pe echipamente medicale, nr. tinerilor consumatori de droguri este într-o creștere de speriat, fumătorii sunt hărțuiți de idioți neinformați iar dacă, de mîine, toți romînii s-ar lăsa de fumat, ar băga bugetul țării la apă - fumatul, fiind al doilea cel mai mare contributor la buget. Evident, companiile de țigări au găsit alte modalități de cîștig, cum ar fi țigările, mai goale, care ard din cîteva fumuri. De asta, cînd spui, să zicem, romînii fumează, în medie, un pachet/zi s-ar putea să vorbim de echivalentul a zece țigări.

Altă taxă, și mai globală dar și mai mincinoasă, e taxa pe mediu. De fapt, e un cumul de taxe și aici statele se pot întinde cît vor pentru că și încălzirea globală e perpetuă. Recenta “descoperire” scursă în presă sub denumirea de “scandalul noxelor”, cînd autoritățile lumii s-au revelat că, de la Wolskwagen pînă la Dacia, toți producătorii de mașini trăgeau în piept, cu softul, adevărul despre emisiile poluante este o mare minciună. Ar fi trebuit ca protestatari din toată lumea să meargă în fața parlamentelor purtînd pancarde cu un singur cuvînt: “Minți!”!

Academicieni și panseluțe

Ce naiba, mă!

Ați plagiat și scabrosul?

Sst! S-au trezit academicienii! S-a oprit suita nr.1 pentru violoncel și asta i-a trezit după aproape treij’ de ani, timp în care au stat în conservare fiindcă n-avea nici un rost să-și irosească tinerețile cu perioada de tranziție. Doar ce-au mijit ochii și au văzut imediat ce-i de făcut: reabilitarea și recondiționarea mișcării legionare la pachet cu oprirea studenților în țară. Mai era ceva cu țăranii, pentru ce le trebuie lor, dar suita s-a terminat mult prea tîrziu, cînd satele aproape au dispărut.

Mișcarea legionară ne trebuia mult, fiindcă face parte din sfînta treime națională, alături de horă și catapeteasmă. Ce faci însă cînd absolvenții eminenți de învățămînt superior pleacă din țară? Îi oprești în țară, în contul banilor cheltuiți de stat cu școlarizarea de parcă nu părinții lor sunt contributorii la bugetul de stat. Academicienei E. Ceaușescu i-ar fi venit exact aceeași idée dacă ar mai fi trăit și probabil, chiar și moartă, e de aceeași părere.

Îmi place violoncelul. Munți despărțindu-se de zăpadă, turle de biserici dupa care poți să te orientezi, dealuri încălzite de soare așteptind să-nverzească, rindunele antrenindu-se cît să mai zboare un an și violoncelul.

Şi masele. Tîrîindu-se prin noroiul urban, uneori în baston, bătrinii își fac viața mai lungă; familia de alcoolici își dezmorțește mintea orientindu-se printre gunoaiele din curte spre toaleta din spatele casei; Plimbărețul a ieșit la șosea, înțolit într-un pardesiu nou, proaspăt adus din second-hand-urile germane, pășind preocupat spre o destinație din capul lui, ca un cătel de casă recent abandonat; elevii își notează conștiincios informații pe care nu vor să le țină minte în timp ce părinții cară sacoșe cu E-uri de care se ușurează în fața bisericii unde se opresc să se-nchine, de frică, obosiți de tras nădejde; lucrătorii muncesc ceva în silă, cît pentru salariu minim, măturătorii ocolesc gunoiul ostentativ ca și cînd s-ar afla pe străzi cu altă treabă. Masele, dacă nu te uiți în jos, nu le vezi.

Încă nu s-a încălzit bine pentru ca adolescenții să se întovărășească sub formă de adunătură în jurul telefonului cu manele și Delii. Toată vara, cercetași ăștia, viitorul țării, comunică obscenități, se înjură porcos, se bat în perioada de împerechere, îl terorizeaza pe cite unul pînă cînd îl umilesc pe viață sau se pipăie, în public, în zone acoperite și de costumul de baie.