Mă scuzaţi
că am lipsit atȋt de mult şi nu ştiu despre ce e vorba dar m-am aflat ȋn zonele
afectate de inundaţii – cine ştie de cȋnd, cam de cȋnd a plouat ultima oară -
fiindcă pericolul persistă răbdător, ȋn aşteptarea viiturii Dunării umflate.
Care, apropos, vine parcă să duce, domnule, ca un marfar pe căile ferate
romȃne.
Cum spuneam, am fost mulţi la faţa locului, deci, cel mai probabil, la ȋntoarcere, am cărat pe pantofi tot noroiul din gospodăriile afectate şi l-am curăţat ȋn Bărăganul ȋnsorit peste media climatică, de toamna plină de gutui, ca să combatem deşertificarea. Am pus chiar mȋna pe lopată, dacă vă vine să credeţi, noroc cu şerveţelele igienizante. Am lăsat la o parte campania electorală, că doar nu cu asta se cȋştigă alegerile! Şi mă gȋndesc să-mi fac, dacă nu o casă ȋn lunca rȋului, măcar o firmă de oierit, cu sediul la bloc, să import nişte West Nile ovin şi să ȋncasez ajutorul de dezastru. Sau nişte gripă porcină, aviară sau aflatoxină. Sau bancuri de peşte climatosceptic, ce trebuie eradicate fără ȋntȋrziere, altfel ni se retrage funcţia de comisar european cu mȋna-ntinsă. Nimic nu e mai profitabil ca dezastrul!
