De exemplu, în aceasta parte din an, o parte a presei a intrat în călduri odată cu cainii ceea ce înseamnă că ar trebui să primească spor de radiaţii cosmice- un fel de spor de astrologie. Cainii cel mai uşor de observat sunt cei care sunt depozitaţi în haite în cartierele de blocuri ( alea muncitoreşti în care nu calcă picior de intellectual), de către asociaţiile astea care trăiesc de pe urma lor.
In perioada de împerechere, cainii miros femela de la kilometri distanţă şi încep să-i dea tarcoale şi să-şi elimine adversarii. Intenţia animalului mascul este de a se reproduce, de-asta nu face el sex cu prezervativ iar intenţia masculului umanoid este de a scăpa de un fel de tensiune despre care nici el nu ştie mare lucru, doar că-l apucă. Nici animalul pe două picioare nu-şi pune totdeauna prezervativul avand drept scuză faptul că organul nu ştie carte şi nu poate citi instructiunile de folosire. In felul ăsta se detaşează de acţiunile organului care, chipurile n-ar fi controlat de creier ci de vreun cip implantat de extratereştri.
De la caini avem multe foloase pentru că ei ne învaţă să fim recunoscători pentru ce avem, să fim loiali şi să nu facem altuia ce n-am vrea să ni se întample nouă. E drept că ei funcţionează după mintea lor pentru că nu se uită la televizor, de-asta nu sunt ei deviaţi sexual, obezi sau hărţuitori. De la cainii din presă avem foloase cum ar fi…de unde naiba se aude muzica asta turbată? Na, c-am uitat unde am rămas! A!
Există nişte diferenţe totuşi între prietenul omului şi duşmanul omului. Cainii adevăraţi dau tarcoale femelei care nu cedează cu una cu două şi se aşează pe coadă de mai multe ori pană se hotărăşte, timp în care dulăii se bat între ei. La hommo sapiens autohton, lucrurile sunt mult mai simple: masculii romani nu se bat între ei- ei nu sunt animale şi nici războinici- pur şi simplu tabără femela, în grup, solidari. Si-ntre blocuri şi-n Parlament femelele sunt puţine iar femelele care incită animalul şi mai puţine. O femelă care n-are basma pe cap şi trece pe langă o unitate militară, un şantier cu muncitori sau o ia presa în vizor trebuie să fie mai pregătită decat dacă ar intra în canalizarea oraşului. E drept, totuşi, că, dacă te tragi de şireturi cu ei, trebuie să te aştepţi să te ciupească de fund, de …, mă rog, fiindcă primata bipedă nu se vaccinează antiturbare.
In timpul împerecherii, muierile şterse, bătrane şi trase de mult pe dreapta chiar şi de bărbaţii lor care nu mai sunt atraşi de ele nici măcar ca muştele, darămite ca albinele, alea care primesc mesaje doar de la Dero, asmut cainii după margine şi insultă ţinta: “Căţea! Tarfă!” Doamnele astea consideră că manifestă curaj cand pronunţă cuvinte porcoase de parcă noi n-am şti ce spurcate sunt ele la gură în timpul liber.(Am văzut asta cand un om a rămas infirm în urma unei operaţii. Toate domnişoarele pronunţau “penis” de dimineaţă pană seară, era un zorzon permanent agăţat de vocabularul lor.)
Mai sunt şi unii care nu intră în călduri, se abţin sub pretextul spiritualizării, din care cauză plăcerea lor e de altă natură, un fel de deviaţie la rece: vor ca ea să cedeze, altă dorinţă n-au. Să ştiţi că nici postul nu e pentru toată lumea, cei slabi de înger o iau razna. Dar să nu dăm vina pe îngeri!
Si-ar mai fi un exemplu, minor: ştiţi dracul ăla de copil care ţine cate o sacoşă în faţa şi cand trece cate o fată dă sacoşa la o parte şi-i arată micul organ? Se-nţelege că nu vrea să se laude, la varsta lui, vrea doar să vadă figura oripilată a persoanei şi să-i facă ziua proastă. Nu orice copil pervers face aşa ceva. Unul, de familie bună şi căruia îi e frică de bătaie, păstrează aparenţele pană mai tarziu cand, după ce va descoperi sexul, mult după 30 de ani, în prime time of his life, refulează în felul lui stangaci, scarbos şi nepotrivit cu varsta. El strange toate frustările sexuale, incitările pe aceeaşi temă la care n-a ştiut să răspundă, experienţe pe care nu le poate procesa din cauza complexelor, superficialităţii şi a fricii de autoanaliză. Rezultatul: informaţia va fi regurgitată sub formă de impuls necontrolat manifestat prin repetarea continuă a unei vulgarităţi atingandu-şi astfel limita superioară de potenţă jurnalistică.
Cu potenţa ei aberantă, deviantă, presa vrea să forţeze “femela” în discuţie să ridice coada. Chiar şi femeile asexuate, care probabil se fertilizează artificial ca ouăle în incubator sau se înmulţesc prin bulbi, o hăituiesc neobosite pană la umilire pentru că le place şi lor să se uite. Sau poate le place sa vada femeile la stadiul de "cedare" la care au fost supuse ele. Trebuie să te bucuri de răul altuia ca să fi o javră adevărată.
Javra de pază a democraţiei originale, aia cu know how autohton, este o specie corcită cu crocodilul şi rechinul (două specii mai puţin inteligente care atacă fără rost nu doar ca să se hrănească sau să se împerecheze) şi nu dă din coadă decat la bani. Nu se linişteşte pană cand nu i se dă satisfacţie adică pană cand victima ei arată ca un biet căţel cu piciorul rupt care se dă înapoi cand întalneşte un om, de frică să nu fi-ntalnit o javră. După o vreme haita oboseşte şi se linişteşte brusc pană la următoarea nuntă de caini vagabonzi de presă care ar putea să nu mai coincidă cu a bietelor animale.
Nu ştiu cum staţi cu ratingul dar, cum astăzi e Lună Plină, aveţi grijă să nu vă transformaţi în jurnalistul-lup de haită. Bit it!
