Şi-uite-aşa o să pleznească,
mamaliga romȃnească
La, la la, la la la la la, la,
laa, la la la laa…
La refren, am dat-o pe altceva, nu vreau să spui pă ce, că
mi-e să nu mă interzică Fritz. Care nu e actor statal străin.
Nu m-am uitat ieri la eveniment dar, cum, ȋn fiecare casă
există, minimum două televizoare, am primit feedback, vrei-nu vrei, iar
seara am văzut ceva din comunicarea strategică. Un colaj cu imagini recapitulative
din care am aflat că, anul ăsta, au fost nişte proteste monstru, ȋn Romȃnia, mămăliga
stă să explodeze, nu alta, şi apelul autorităţilor ȋnalt-competente, către
popor, la solidaritate, unitate dar, mai ales, ȋncredere ȋn instituţiile
statului, plus, trebuie făcut ceva cu demografia ȋn scădere continuă.
Acestea două din urmă, reprezintă satisfacţia stabilităţii,
pe care şi poporul o are, ȋn raport cu regimul. Cum rezolvi, tu, establishment,
ȋncrederea ȋn instituţiile statului şi cum creşti natalitatea? Nicicum!
Apoi, cȋnd aud de mămăligă, ȋmi aduc aminte de o ȋntȋmplare
cu un neamţ simpatic, ȋntr-o cherhana, la mare (demult, pe vremea lui
Ceauşescu) care mȋncase, cu mȋinile, o saramură de peşte şi, ȋn timp ce ȋntreba
personalul unde să se spele, ne explica nouă tuturor de ce e murdar pe mȋini.
Saramura fusese extraordinar de bună iar, pe mȋini, avea “mamaliga, mamaliga”.
Bolul cu petale de trandafiri şi lamȋie nu era sufficient.
Deci, mamaliga nu e menită să explodeze, fiindcă, dacă ar
fi aşa, mămăliga vărtoasă de la ȋnvestirea preşedintelui ieşit, ȋn cazul unei
explozii, le-ar fi spart capul invitaţilor de onoare.
Apoi, vreau să lămurim, odată pentru totdeauna, de ce nu ies romȃnii ȋn stradă, să protesteze masiv, ȋmpotriva acestei forme de guvernămȋnt care abuzează cetăţeanul cinstit, precum o gaşcă de interlopi.
