Drogurile dau cancer

 

“Explozia de cancere” din Romȃnia e cauzată de explozia de consum de droguri!

Aţi auzit vreodată, ȋn cellulele teroriste din presă (plătite de industria medicală), că drogurile provoacă si cancer, printre altele? Niciodată! Doar murăturile, carnea roşie, stresul, morcovii, bulionul, paracetamolul, trecerea la ora de vară şi alţi nevinovaţi au fost incriminaţi ȋn campaniile nesănătoase politico-mediatice.

Mai ȋntȋi, tumorile benigne nu sunt cancer! Nu există “cancer benign”, chiar dacă, unii “specialişti” ȋncearcă să impună conceptul.

Uite, scrie aici: “Benign tumors do not spread to other parts of the body and are rarely life-threatening. Many breast lumps, for example, are benign. Benign tumors are not cancer.”  https://www.drugs.com/cancer.html

Ce spun specialiştii?

“Substance abuse is connected to many health issues, such as lung or heart disease, mental health conditions, lowered immune systems, and cancer. According to the American Cancer Society, substance abuse and addiction make up about 30% of all cancer deaths”  https://www.addictioncenter.com/addiction/cancer-addiction/

Medicamente care pot produce cancer -

Vine al III-lea război mondial?

Vine al III-lea război mondial? Da, fiindcă v-aţi luat telefoane!

Is There a Global War Coming? | George Friedman at Brain Bar https://www.youtube.com/watch?v=kwnPgscg0vU

Traducere

“Salut! Se apropie un război mondial, desigur. N-a existat secol ȋn care să n-avem război. Despre cele din sec XX ştiţi, sec. XIX şi războaiele napoleoniene, ȋn sec. XVIII am avut Războiul de şapte ani şi ne tot putem duce ȋnapoi dar, dacă nu credeţi că se apropie un nou război mondial, atunci, ce spuneţi e că sec. 21 va fi singurul secol fără un război global.

Iar eu aş paria că dimpotrivă, pe cȋt vreţi voi.

De fapt, războiul global şi toate războaiele sunt lȋngă voi chiar acum. Ȋl aveţi ȋn buzunar. Vă prezint iPhone! L-aţi mai văzut. E dotat cu nişte aplicaţii superbe precum YouTube, Pinder şi tot ce trebuie. Iar voi sunteţi atȋt de cool ȋncȋt ştiţi că acesta reprezintă viitorul şi vă face complet diferiţi pentru că… Ei bine, pentru că sunteţi…cool!

Să vorbim despre asta. La baza acestui telefon stă un microcip. Microcipul a fost dezvoltat ca să ghideze rachetele balistice intercontinentale ale Statelor Unite ȋmpotriva ţintelor sovietice. Era nevoie de un mic computer, foarte uşor şi foarte precis iar soluţia a fost microcipul. Toate armele pe care le-am folosit ȋn timpul războiului rece, [inclusiv] ameninţarea cu extincţia umanităţii, au fost construite pe un microcip, pe care astăzi ȋl folosiţi şi voi. Fiindcă e cool. Ȋnsa e… ce e.

Ciuma stacojie sau Cum aş face eu un coronavirus

 

Un coronavirus cu gust! 

N-are rost să mă uit pe site-urile de profil ca să folosesc nu ştiu ce termeni medicali, care nici măcar nu mă interesează.

O să mă refer strict la simptome. Are cine să recunoască patentul.

L-aş face, desigur, un virus fantomă care să sfideze materialismul dialectic, doar e un virus anticomunist. Şi l-aş planta, cu mȋna, ȋn produsul cel mai consumat de publicul ţintă. Evident, n-ar fi aerogen că, ce-am făcut, ne umplem toţi de epidemie şi cine-o mai prezintă la televizor!

Deci, la ȋnceput ar fi doar o senzaţie că ţi s-a ȋntȋmplat ceva dar nu ştii ce. Nu-ţi baţi capul cu asta, fiindcă nu eşti genul. După care, treptat, cȋteva zile, simţi că te-nţeapă (nu rău) ȋn diverse zone ale corpului. Te ia de jos, care cum s-ar zice, subabdominal, abdominal, cavitatea toracică şi nu doar acolo unde ştii că ai un organ important pentru industria farmaceutică.

Nu e mare lucru. Se mai ȋntȋmplă, doar e o lume plină de polipi, nu?

Ȋn fine, nu te simţi prea bine dar, de la o vreme, nici nu mai e posibil, ca să nu mai spun că e şi interzis. Ȋţi vezi de treaba ta. La propriu, adică ai ceva de făcut, muncă fizică. Eşti rezistent, de fel, munceşti ca de obicei. Numai că, brusc, oboseşti. Nu treptat, brusc. Nu e oboseala de la ficat – pe care o cunoşti, nici de la tensiune sau orice altceva cu care te-ai aclimatizat de-a lungul timpului.

Eşti obligat să te opreşti. Tentaţia este chiar să te prăbuşeşti voluntar dar te-ndrepţi de spate şi te deplasezi spre o zonă mai sigură ȋncercȋnd să-ţi reglezi, din mers, pulsul care te duce cu gȋndul la implozie.

Se mai ȋntȋmplă. Pȋnă la urmă, asta e, sunt zile mai bune, zile mai proaste. Şi totuşi, o senzaţie fantomă, pentru cineva care nu crede ȋn fantome…

Oare, de ce-ţi aduce aminte asta…? E posibil… nu cumva…