Doamne, ce
lună infernală! Toate lunile anului sunt pline de alerte de buboaie de la
specialişti dar decembrie e cea mai bubuită. Cerule mare, ce de lacrimi! Şi
secreţii nazale! Pe vremea lui Ceauşescu nu ne permiteam să plȋngem atȋt de
mult. Atunci n-aveam batiste de hȋrtie, trebuia să spălăm la alea de bumbac pȋnă
ni se cojeau mȋinile. Dar, măcar, eram scutiţi de ȋmpărtăşeala aducerii aminte.
D-aia era mai bine.
Plus că, era
de prost gust, să-ţi aminteşti, ȋnadins, de marile tristeţi din viaţa ta şi să
te descarci pe auditoriu. Să sufli nasul ȋn public. Poate unii voiau să
mănȋnce, alţii erau sătui de ale lor. Doar actorii folosesc această metodă,
cȋnd vor să plȋngă natural, ȋn dreptul rolului pe care-l joacă. Acum, totul e
teatru.
Aţi observat că, romȃnii au talent actoricesc, mai ales cȋnd se raportează la realitate şi mai puţin cȋnd trebuie să joace ȋn ficţiunea scrisă de alţii?
