sâmbătă, 15 octombrie 2011

CRIMA DE LA GIURGIU-asasinarea lui Chauncey Hardy







DEZAXATII

Un “incident”, adică o crimă, în traducere pentru lumea civilizată, chiar de răsunet mondial, s-a petrecut la Giurgiu dar terenul e pregătit pentru ca asa ceva să se petreacă oriunde în ţară. Membrii unei familii mai numeroase, “clan” pentru occidentali, şi acoliţii lor au tăbărat un tanăr baschetbalist american şi l-au bătut pană l-au băgat în comă. După o vreme, pentru că şi-au tras şi ei sufletul după ce l-au batut, au chemat salvarea să-l ia pentru că n-aveau loc de el pe ring şi l-au expediat la spital cu “diagnosticul” de comă alcoolică. Medicul după salvare a scris în fişa de internare că băiatul e bătut dar “domnii doctori”, în traducere liberă “indolenţi neprofesionişti” l-au lăsat să zacă pană s-a schimbat garda cand a venit un doctor cu carte care şi-a dat seama că baiatul moare. După asta l-au expediat la Bucureşti unde se pare că a fost depozitat într-un salon, cu faţa în jos şi unde, într-un final, a fost operat cu success pană a murit.
Această crimă oribilă în mai multe etape, practic nici nu ştii cine l-a omorat, a fost un prilej pentru presă să dea retardele de dimineaţă pană seara. De fapt, crima a fost prezentată pe muzică ţigănească şi a ajuns repede la fapt divers. Practic, a fost un spectacol musical- artistic, un Music Hall politico-ţigănesc unde toată lumea era amuzată de caţi porci cu Soricu’ gros sunt la Giurgiu, acelaşi loc unde fermierii aveau argaţi copii de cinci-şase ani cumpăraţi din Moldova.
Acest ras întrebuinţat la noi în toate situaţiile grave nu e un ras nervos, o formă de apărare a creierului ca să nu plesnească de indignare, e chiar un ras băşcălios al individului superficial şi infantil care se amplifică atunci cand grupul e de aceeaşi factură.
Am văzut-o pe Sorina Matei la B1 zambind larg după ce s-au dat declaraţiile unui politician vizavi de acesti băieţi cuminţi implicaţi în crimă care se ocupau doar cu camăta nu cu alte “prostii”. Jurnalista se uita amuzată la invitaţi, în principal politicieni, care, probabil, radeau şi ei. Era o situaţie din aia “comentariile sunt de prisos” prin urmare nu putem decat să ne amuzăm. In 20 de ani de televiziune liberă nu s-a făcut niciodată o emisiune serioasă despre defectele societăţii noastre indifferent cine a făcut-o, Tatulici sau altcineva. De fiecare dată seriozitatea dispărea după primul minut şi restul era băşcălie. Toate defectele se transformau în calităţi după modelul: e adevărat că romanul fură dar aţi văzut ce inventiv e? Intre timp acest mod de a vedea lucrurile a devenit axiomatic prin urmare n-avea rost să-l combaţi pentru că asta era echivalent cu a te pune contra vantului.
Singura mărturie care nu  te făcea să razi era cea a soţiei primarului, Smaranda Iliescu care a relatat” incidentul” ca fiind unul de groază. Concret, baschetbalistul i-a pus în glumă o şapcă pe cap unei fete şi s-a ales cu un pumn în cap. Apoi toţi “dezaxaţii”, cum îi numeşte femeia, au făcut cerc în jurul lui şi l-au lovit cu picioarele în cap. Această declaraţie a soţiei primarului a fost dată o singură dată pentru că ziariştii, prudenţi cum îi ştim, au fost reticenti în a prolifera o asemenea variantă. Adică “păduchioşi şi cerşetori” e una, dar dezaxaţi…e prea mult!
Toată povestea cu personalul medical care te lasă să mori dacă n-ai aparţinători şi dacă n-au primit preţul corect a fost expediată destul de repede că doar nu era o noutate.  
Baschetbaliştii străini de la Giurgiu, însă, după ce s-au uitat cu groază cum defilau pe la televizor toţi, dar toţi reprezentanţii statului ca să le ia apărarea triburilor “Butoane”, după ce au aflat cu groază că nici un partid, dar niciunul nu era în afara clanului şi că doctorii nu le-au tratat colegul, s-au cerut acasă. Primarul le-a reţinut pasapoartele la doi dintre ei.

In final FBI-ul şi-a anunţat vizita şi morga celor de la ştiri a devenit serioasă dar numai pe dinafară pentru că pe dinăuntru păreau a spune: ţaţo, tocmai cand ne distram atat de bine!  Nu mai era asa de amuzant că Giurgiu avea cate un “Soric” în fiecare fotoliu de şef sau că politicienii, poliţiştii şi magistraţii se pupau în bot cu ţiganii  şi toti primeau dedicaţii de la protejatul lui Teo şi al Protv-ului, Mozart- Moţartanu’.
Totuşi, pentru că atmosfera devenea apăsătoare, Realitatea a reîncălzit ciorba Columbeanu în ediţie specială şi norocul a fost de partea lor pentru că, pe ăl bătran, l-a călcat bicicleta două zile mai tarziu. Au trecut cu ipocrizia specifică peste moartea lui Ion Diaconescu şi peste faptul că parlamentul se căzneşte să incrimineze cămatăria şi au revenit la Ceauşescu, Becali, Vadim, Borcea şi alte asemenea “bube şi mucegaiuri”.
Cat despre străinii de la Giurgiu,doi dintre ei, antrenorul şi un jucător, au fost eliberaţi, ca să zic aşa. Ei vor însoţi trupul neînsufleţit al tanărului sportiv în America unde, o mamă îşi va primi copilul mort, asasinat de nişte dezaxaţi. Dacă îl trimitea la razboi ar fi avut mai multe şanse să scape sau măcar ar fi avut parte de o moarte mai usoara.


News Abort
News Abort
News Abort