Ȋntre sute de catarge
Şi-un desiş clasificat,
Se plimba cu aripi large
Un cocoş ȋngrijorat.
Ȋn moţ cu-o frunză de laur,
Ȋn urmă-i un sh.t de taur.
Căci ȋn dreapta-i un balaur.
Apă dulce nu-i niciunde,
Iară sarea-i uscă pielea.
Tot ȋmping, sporindu-i jelea.
Mulţumesc! Doamne, ce cuvȋnt lung! Şi-ndesat. Trebuie să-ţi ţii respiraţia cȋnd ȋl rosteşti, buzele stau strȋnse ca un ghiocel, te umpli de ȋncreţituri pe buza de sus, pe buza de sus… Tehnica e invers decȋt la Trump, de exemplu, ceea ce, multă lume văd că nu ştie, d-aia ne-am umplut de Troamp.
- Mulţumesc, o zi bună! ne-am mai civilizat şi noi, de cȋnd cu supermarketurile. Ȋnainte, nici nu-ţi răspundea vȋnzătoarea de la aprozar, dacă ȋi mulţumeai. Ce-ar fi putut să-ţi spună, “cu plăcere”? Crezi că ei ȋi plăcea să stea ȋn frigul războiului rece, să-ţi verse-n sacoşă tasul cu cartofi şi pămȋnt uscat, pe care-l ȋndrepta spre tine, ca să nu vină tot praful spre ea?
- Ce-aveţi acolo?
- …
- Ȋntotdeauna mergeţi, aşa, ciudit. Vă e frig de la rubrica
meteo sau sunteţi preocupat de capitolele lipsă din romanul Rechizitoriul?
- Da… De unde ştiţi…
- Păi, rubrica meteo, ȋn Romȃnia,
e prezentată ca pentru animale fără adăpost… deşi, mai toate animalele ȋşi
găsesc o scorbură, unde se-ncălzesc ȋn propria blană, ştiţi cum e…
- Mda…
- Nu mai gesticulaţi, era s-o iau
la dreapta. Noroc că nu e nicio fereastră deschisă. Țineţi-o drept,
după Steaua Polară! Sau nu ştiţi ȋncotro să mergeţi? Am mai văzut asta, odată,
e o ȋntȋmplare tristă, despre un căţel abia abandonat, dar n-o spun. Mie-mi
plac căţeii, infinit mai mult, decȋt Preşedinţii.
- Mda (rȋde).
- Dar poate vă ajut cu capitolele lipsă din Rechizitoriul, manuscrisul pe care-l ţineţi strȋns, la subraţ. Acum, că au sărit şi americanii cu Spioanca Dandana...
- De ce, Dandana?
- Păi, orice-ar face, e prinsă.
Dar nu se lasă. Probabil ȋi place să fie prinsă.
- (rȋde) Mda, ȋi place să fie
prinsă. De ce credeţi că au prins-o tocmai acum?
- Pentru că octombrie e o lună
crepusculară. Dacă mai şi plouă, e tocmai bine, subsolurile se inundă şi…
- E anotimpul virozelor.
- Nu, e sezonul cȋnd dihorii
prind şobolanii.
- Ah! E o conspiraţie sau o superstiţie?
Donald Trump atacă “spectrul” autist https://freefrompress.blogspot.com/2025/09/donald-trump-ataca-spectrul-autist.html
Stenograme din ambulatoriu
De unde reiese clar
că P.F. pregăteşte acţiuni destabilizatoare şi haos
P.F: Acum trebuie
făcut ceva. Mers peste ei şi... Dacă stăm nemişcaţi, suntem morţi… (vulgar,
neinteligibili)
P.R. Ce facem şefu’?
Interviu?
P.F. Musai! Ȋl mai ai p-ăla din
grupul nostru PRAF…
P.R. (neinteligibil)
P.F. N-am ȋnţeles
nimic.
P.R. Și mie mi-a
luat ăla, frate!
P.F. Ce ți-o luat?
P.R. Fraza aia
(neinteligibil)…
P.F. Ți-o luat-o de pe (neinteligibil)… ca s-o dea lu’ (neinteligibil)…
UE: cum de scapă basma curată. Ȋntotdeauna.
How
the EU always gets away with it
From fraud to nepotism
to revolving doors between the public sector and industry, the stench of
impunity is pervasive. By MARI ECCLES in Brussels
https://freefrompress.blogspot.com/2025/05/ue-cum-de-scapa-basma-curata-intotdeauna.html#more
Circul merge mai departe
Cu frenezie. S-a ȋmpotmolit, un pic, de la ploile astea, dar
nu se lasă. E o presiune constantă s-arăţi publicului că viaţa merge ȋnainte,
niciun animal n-a avut de suferit ȋn timpul spectacolelor, nimeni nu dezertează,
am făcut inventarul şi suntem toţi. Aproape…
- La muncă şi la luptă, altfel vă ia mama dracu’! Mişcă,
mişcă, pȋnă nu se trezesc beţivii din sat să ne ceară banii ȋnapoi pe bilete!
Dresorii biciuiesc ȋngrijitorii şi animalele deopotrivă,
elefanţii ȋşi extrag cu zgomot copitele din noroiul greu, maimuţele fug ȋn
toate părţile, neştiind pe umărul cui să-şi pună ȋncrederea, gȋştele cu penele
tăiate ȋşi iau avȋnt ȋncercȋnd să zboare printre lanţurile comediei căzute-n
dizgraţie. Caravana trebuie ȋmpinsă ȋnainte, amintirele trebuie lăsate-n urmă.
La fel şi reclamaţiile.
Caii, cu zorzoanele şi clopoţeii ȋncă pe cap, tȋrăsc de trăsurile
ȋncărcate cu mimoze şi dizeuze. Ultimul dintr-un lung şir, piticul cu şolduri
ȋn piuneze, zdrobite-n tinereţe, ȋn vremea revoltelor, ȋn arestul miliţiei,
se-ntoarce pe capră, cu tot corpul şi cu faţa ȋnciudată spre Director şi strigă:
- Şarlatanul! Impostorul! Să fie prins! Smucind fără să vrea de hăţuri, a speriat caii şi-a scăpat căruţa-n şanţ. O mie de ȋnjurături birjăreşti i-au scăpat pe gura obosită, semnalizȋnd, pentru cine avea răbdare să bage de seamă, că nu se lasă.
-Domnu’ M. Moromete, ia stai dumneata acilişa pe scările
prispei, că eu, d-acilea după tocător, ţi-oi povesti cum fu treaba cu
prezidenţialele!
-Bine, măi, S. Jupuitule, da’, mai ‘nainte, să recunoşti,
implicit şi peremtoriu, că eu n-am cunoscut nimic din ce urmează să-mi spui.
-Mai ţii tu minte, măi, Moro, cȋnd te frecai tu de ulucă şi
ne ziceai: Bă, Jupuitule, să nu daţi voturile lu’ Simion, că i-oi da io salcȋmu’,
cȋnd n-o mai ploua, şi ţie am să-ţi plătesc fonciirea, cȋn’ oi putea?
-Ȋhȋ!
-Ei bine, i le-am dat toţi. Iar peneliştii i le-au dat lu’
Georgescu.
-Mȋnca-te-ar lupii să te mănȋnce. Dacă n-am să te omor ȋntr-o
zi!
-…
-Nu pă tine, pă Bisisica.
-Phui! O clipă, mi se năzări că implicit ai proferat
ameninţări, chiar dacă ȋn afara realităţilor faptice.
-Zi mai repede, că se răceşte mămăliga!
Nu mă aliniez, căci despre aliniere e vorba, plutonului de
execuţie a actualului Preşedinte. Şi nu, ȋn niciun caz, nu trebuie ca un
viitor şef al Senatului să se insinueze ca interimar la Cotroceni, pentru că
asta ar ȋnsemna ca, pohta ce-a pohtit-o clasa politică, aceea de a lua dreptul
romȃnilor de a-şi alege Preşedintele, să se fi ȋmplinit.
Cȋţi Preşedinţi am avut? Patru? Ăştia patru
au ȋnvȋrtit răul absolut, ȋn Romȃnia, ȋn cei 35 de ani, lăsȋndu-i pe
nevinovaţii listaci politici cu vertij pe viaţă? D-aia bălăngăne toţi, din cap,
ca nişte căţei de jucărie pe bord, cȋnd sunt ȋntrebaţi dacă au ȋnţeles mesajul
votanţilor la ultimele alegeri?
Aţi văzut cum răspund? Sigur c-am ȋnţeles, afirmă ei calm dar
hotărȋt, ca atunci cȋnd rata se pune ȋn mişcare. Totuşi, veniţi cu aceleaşi figuri ȋn
faţa oamenilor… Păi, şi ce-are, nu sunt buni?
Zici că suntem ȋn Căldură mare, de Caragiale.
“Dreptul de-a fi lăsat ȋn pace este, cu adevărat, ȋnceputul
libertăţii noastre.”
Halat Alb
Dacă mai
avem voie să-i spunem așa. Amu, cică era odată o țară care avea drept împărat
un crai politic, de dragul căruia se topeau mai toate puterile străine care îl
și înscăunaseră. Acest crai avea, în mare, vreo trei fii parlamentari și un
frate mai mare, pe care conspiraționiștii, de-ai dracu’, îl chemau Big Brother
deși pre numele lui de botez îi zicea Verde-împărat.
Big Brother
avea mai multe fiice neîmperecheate încă și, cum populismul crescînd al
planetei îi scurta zilele văzînd cu ochii, grija lui cea mare era cui lasă
moștenire atîta amar de împărăție, cumpărată cu bani grei din propria visterie
și crescută ca o societate deschisă spre tot felul de zări cardinale și
culturale. Așa că, îi trimise lui frate-său carte. Adică o carte.
Dar, să nu speriem telespectatorii! Stați cu noi, pen’ că, acuși-acuși avem imagini de la priveghiul cunoscutului cîntăreț de muzică populară din comuna Smicele. Filmare în viu, transmisiune live! Melodii de suflet chiar de la căpătîiul mortului.
Amy
Winehouse - Back To Black
https://www.youtube.com/watch?v=TJAfLE39ZZ8
Am murit? Nu? What the…! Băi, şi-atȋt am stat sub putreziciunea
copacilor – ca un autoturism fără asigurare - ȋn faţa furtunilor Ishley şi a
potopului strȋns peste canalizările ȋnfundate, ca un pompier pe un panou luminous
de publicitate, sperȋnd să facă scurtcircuit…şi aş fi stat şi-n bătaia
cicloanelor portocalii şi a tornadelor albastre, prescrise, doar că nu există
aşa ceva ȋn zonele temperate (le-au schimbat definiţiile cum au făcut şi cu pandemiile
şi tot restul, fără să-i anunţe pe sinistraţii pe care se face instrucţie).
Măi, să fie, şi-atȋt m-am pregătit! Puteam să pun pariu că
trece de jumătatea blocului, aşa era de portocalie furtuna! Alertele, ȋnsă, au plouat
la orice altitudine. Nori negri, de ştiri, se ȋnvrăjbeau şi biciuiau obrazul
seniorilor cu pensia mărită, ca să mai reducă presiunea după buget. Aşa că, am
stat ȋn balcon, ca un apus de soare roşu, şi-am aşteptat, dar nimic. Nici măcar
la picioare nu m-am udat.
Am chiar şi-un dress code de alerte.
Mă scuzaţi
că am lipsit atȋt de mult şi nu ştiu despre ce e vorba dar m-am aflat ȋn zonele
afectate de inundaţii – cine ştie de cȋnd, cam de cȋnd a plouat ultima oară -
fiindcă pericolul persistă răbdător, ȋn aşteptarea viiturii Dunării umflate.
Care, apropos, vine parcă să duce, domnule, ca un marfar pe căile ferate
romȃne.
Cum spuneam, am fost mulţi la faţa locului, deci, cel mai probabil, la ȋntoarcere, am cărat pe pantofi tot noroiul din gospodăriile afectate şi l-am curăţat ȋn Bărăganul ȋnsorit peste media climatică, de toamna plină de gutui, ca să combatem deşertificarea. Am pus chiar mȋna pe lopată, dacă vă vine să credeţi, noroc cu şerveţelele igienizante. Am lăsat la o parte campania electorală, că doar nu cu asta se cȋştigă alegerile! Şi mă gȋndesc să-mi fac, dacă nu o casă ȋn lunca rȋului, măcar o firmă de oierit, cu sediul la bloc, să import nişte West Nile ovin şi să ȋncasez ajutorul de dezastru. Sau nişte gripă porcină, aviară sau aflatoxină. Sau bancuri de peşte climatosceptic, ce trebuie eradicate fără ȋntȋrziere, altfel ni se retrage funcţia de comisar european cu mȋna-ntinsă. Nimic nu e mai profitabil ca dezastrul!
Este presa o ameninţare la libertate şi sănătate mintală? https://antipresa.blogspot.com/2024/09/este-presa-o-amenintare-la-libertate-si.html#more
Ȋn
lumea noastră, mai mult te ȋmbolnăveşti decȋt te vindeci. Cȋtă vreme n-avem o lege care să interzică experimentele
sociale, climatice etc., nimic din ce se spune nu e adevărat.
Bate ciclon dinspre Marea Neagră. Acareturile comercianţilor
de sezon au fost ȋntoarse cu susu’-n jos iar plaja s-a transformat ȋn dune de
nisip. Băştinaşii şi-au abandonat maşinile şi-au pornit spre casă, ȋn mȋini, pe
străzile inundate de canalizări ȋnfundate.
Sunt
vremuri de război, şi pace! Ursula ȋi ȋntoarce spatele lui
Victor N., cel care atȋt a votat-o şi pupat-o ȋn fruntea UE, pe vremea cȋnd
individa stătea cu faţa la electoratul de toate genurile! Acum i s-a revelat
că-i plac mai mult femeile iar noi nu prea avem d-astea ȋn politică. E prea
periculos, nu ştii niciodată cine te muşcă de sept.
Apoi, vȋntul schimbării forţate – fenomen meteo extrem – ne-a
zburat toate acoperişurile de ȋncredere, suntem zgribuliţi ȋn faţa
intemperiilor. Cum ar fi asta: trebuie să ne obişnuim cu ororile războiului,
să nu le mai considerăm orori, ci un lucru obişnuit, ne-a zis un influencer
TV - IMI, journalist, pe vechi.
Lumea s-a-ntors cu susu’-n jos. Oengiştii au diagnosticat,
recent, 2,5 milioane de alergii numai la ambrozie, meteorologii diagnostichează
alergia la polen, ecologiştii cer toaletarea teilor pȋnă la eliminarea florilor
iar vȋnzătorii de medicamente specifice recomandă antihistaminice şi minerale ca
pe bomboane, ungerea permanentă cu factorul UV, neapărat 100% ȋmpotriva razelor
solare, şi ȋnfofolirea populaţiei pe timpul verii. Televiziunile continuă campania
de maschetizare şi purtarea de ochelari fumurii, ca mijloace de apărare ȋn
lupta cu duşmanul invizibil – toate recomandări ȋn numele schimbărilor
climatice.
Aţi auzit de costume de plajă cu mȋnecă lungă, flauşate sau vătuite? Dar de crema anti-aging recomandată copiilor?
- Draga mea,
trebuie să ai ȋncredere ȋn tine. Ȋn primu’ rȋnd, uită-te la tine, ce
noroc ai! Să fii la mine-n casă, la evaluare… poate o să ai o surpriză la
sfȋrşit. Hai, scoate-ţi tricoul! Şi pantalonii. Nu mai tremura aşa. Tu ştii
ce-i afară? Norii s-au ȋntors cu fundul ȋn sus şi plouă-n cer. La Paris se ţin petrecerile
dionisiace, ȋn plină olimpiadă sportivă. Macron ȋşi joacă ultimul desfrȋu,
ȋnainte de saturnalii. Catedralele şi muzeele ard fără ȋncetare, pompierii le
stropesc cu apă şi spumă de mare. Străzile sunt roz, picturile se scurg ȋn artă
stradală, fusion, iar ȋngerii de piatră ȋşi pierd copilăria.
Cum e să fii adult? Poate e altfel decȋt ȋţi imaginai https://antipresa.blogspot.com/2024/08/cum-e-sa-fii-adult-poate-e-altfel-decit.html#more
Se sfȋrşeste
lumea, fetiţo! Scoate-ţi sutienul, arată-mi că ai ȋncredere-n tine! Că ştii pe
ce lume te afli. Nu vezi că, din cauza caniculei, oamenii ȋnnebunesc şi dau foc
planetei? Incendiile şi climatologii lui Arafat pȋrjolesc totul ȋn cale, din
California pȋnă-n ciulinii Bărăganului. Apa e pe terminate. Pompierii udă focul
cu apă de mare dar flăcările stau semeţe şi roşii ȋn calea duşmanului iar, cȋnd
resursa e pe terminate, se hȋrjonesc sălbatic, ȋntre ele, stȋrnind o vijelie de
vȋnt cu tupeu de tornadă.
Chiar acum, deasupra noastră e o cupolă de foc. Ȋnsă, tu, n-ai grijă! Am dat drumul la aer condiţionat şi mi-am aranjat barba. Eşti ca-n Laponia, lȋngă Moş Crăciun.
“-Aici
ȋi ȋncolţim sigur, exclamă el.
-Unde?
-La
bariera Pettiton. Paznicul barierei e un mocăit fără pereche! Nici dacă baţi
cale de aici pȋnă la Londra nu dai de unul ca el! Dan Randall – aşa-l cheamă -
ȋl ştiu de ani de zile, de pe vremea cȋnd păzea bariera de la Casterbridge. Ce
mai, iapa-i şchioapă, bariera-i la doi paşi, treaba noastră-i ca şi făcută!” Thomas
Hardy/Departe de lumea dezlănţuită (Scriitor cu dispoziţie naturală
de bun observator al pastoralei tradiţionale)
Egalitarism: egalii cu egalii şi excepţionalii cu excepţionalii
E o felie de orizont de cinşpe minute. Ştii cȋt ȋnseamnă un mers pe jos de cinşpe minute? Ȋnseamnă să te-ntȋlneşti cu linia orizontului de la momentul plecării. Sau să traversezi un mall mai acătării. Fără să intri ȋn magazine, desigur. Sau o puşcărie. Ăsta e oraşul de cinşpe min.
Ȋnsă, odată la patru
ani, ȋn cartierul cu o
sută şaizeci şi şase de egali, se deschid circumscripţiile. Ȋncepe maratonul alegerilor. Ȋţi iei valiza şi pleci. Te strecori,
presupus anonimizat, pe lȋngă avertismentele proferate de scroafa din copac,
treci pe lȋngă cilindrul cu fulgere şi-ţi vezi de drum.
E cald ca-n
iad şi se dă cu artificii. Se vorbeşte că dincolo de circumscripţia noastră e
mai răcoare. Dar, ȋn cuşca de 15 min., e greu de aflat un secret.
De cȋnd Google e pornit să-ţi dea numai ce ar trebui să te intereseze, orice căutare ȋţi livrează sute de generări din numai trei domenii.
Specialiştii
avertizează: Cȋnd aveţi
ȋndoieli, gȋndiţi cu susu-n jos! Upside down.
Campania electorală nu mai ȋncepe vineri. BEC recomandă competitorilor să evite discursul echilibrat şi onest. Singura regulă e nici o regulă - Grevă la primării, angajaţii nu vor salarii mărite şi ameninţă că nu mai muncesc dacă primesc vreun ban ȋn plus – Dieta prin care te ȋngraşi 13 kg ȋn 30 de zile – Ce trebuie să cumperi ca să-ţi cadă părul – Cum să faci să-ţi pice dinţii – Veşti bune de la meteorologi: vremea va fi mohorȋtă, cu cer mai mult noros ȋn majoritatea regiunilor ţării -
miercuri, 31
mai 2017
Dl Morbos –
Radicalizarea sau De ce nu mai fac românii copii? - VI
Generația
PRE
Mirosea a
brazdă întoarsă și transpirație vintage, neagră, amestecată cu picuri de lumânări
ruginii și garoafe albe pregătite să moară. Din palmierii leguminoși cu păstăi
de mazăre se scurgea o ploaie sinuoasă… https://antipresa.blogspot.com/2017/05/d-l-morbos-radicalizarea-sau-de-ce-nu.html
I.
https://antipresa.blogspot.com/2016/02/dl-morbos-legea-preventiei-in-sanatate.html
II.
https://antipresa.blogspot.com/2016/02/dl-morbos-legea-preventiei-in-sanatate_17.html
III.
https://antipresa.blogspot.com/2016/03/dl-morbos-haosul-si-simplificareaiii.html
IV.
https://antipresa.blogspot.com/2016/03/dl-morbos-8-martie-ziua-femeii-iv.html
V.
https://antipresa.blogspot.com/2016/04/d-l-morbos-2016-insurectia-v.html
VI.
https://antipresa.blogspot.com/2016/05/d-l-morbos-2016-insurectia-v2.html
VII.
https://antipresa.blogspot.com/2017/05/d-l-morbos-radicalizarea-sau-de-ce-nu.html
