Cenzura draconică din Uniune e, ȋn realitate, despre acoperirea
corupţiei. Pare că, Putin s-a ȋnţeles cu conducerea de la Bruxelles să facă
Ucraina praf, timp ȋn care UE ne ţine ȋn stare de război şi continuă să corupă
şi să fie coruptă.
How the EU always gets away with it
From
fraud to nepotism to revolving doors between the public sector and industry,
the stench of impunity is pervasive. By MARI ECCLES in Brussels
https://www.politico.eu/article/european-union-corruption-pfizergate-ursula-von-der-leyen-impunity/
May 28, 2025 7:32 pm CET
“Ȋn hotelul
de lux al cartierului general al Uniunii Europene de la Buxelles, ȋn cafenele
şi săli de conferinţe, indignarea era vizibilă: De ce au picat doar pe Henrik?
Henrik Hololei,
un estonian sociabil care a avansat pȋnă la funcţia de director general ȋn
cadrul birocraţiei de la Bruxelles, a fost prins cȋnd primea atenţii de la
guvernul din Qatar, chiar ȋn timp ce departamentul lui negocia un acord
profitabil, ȋn domeniul aviaţiei – cu, ce coincidenţă cu repetiţie, Qatar.
Totul e-n
regulă, a spus Comisia Europeană cȋnd chestiunea a ieşit la iveală, ȋn 2023: pentru
toate zborurile “free flights” semnase un funcţionar superior din departament.
Problema e că acel funcţionar era chiar Hololei.
A provocat un
mic scandal, la momentul respectiv dar, cel mai probabil, ȋn Europa, puţini
oameni au auzit de el.
Iar asta - la fel ca răspunsul inexistent al Comisiei, concluzia extraordinară că nicio lege a Uniunii Europene n-a fost ȋncălcată, faptul că, după ce s-a retras, Hololei a făcut doar un pas ȋn lateral spre un loc călduţ de consilier superior, plus atitudinea “n-aveţi nimic de văzut aici” a formatorilor de opinie de la Bruxelles – ilustrează perfect nenorocita de excepţie de la regulă care infectează sistemul.
Comunitatea
bruxeleză e obişnuită ca, periodic, s-apară o serie de scandaluri şi “-gates”, inclusiv
luna trecută cȋnd s-a decis dacă mesajele după telefon pot fi folosite ȋn
anchetă, la fel ca documentele oficiale, plus promovările frauduloase din “cercul
de prieteni”, la o agenţie UE.
UE are o
problemă şi nu e clar dacă cineva vrea să facă ceva ȋn legătură cu asta.
Din punct de vedere
politic, e “mai aproape de felul cum Vaticanul şi Naţiunile Unite operează”,
spune Denis MacShane, fost Ministru de Stat, britanic, pentru Europa, care a
văzut de-aproape, cum funcţionează blocul comunitar. Ambele instituţii fiind
lovite de acuzaţii de corupţie şi exceptări de la aplicarea legii, ȋn ultimii
ani.”
Dar chiar şi
fumul alb de la Vatican ar putea fi considerat un mod de comunicare mai
transparent, prin comparaţie cu perdelele de fum şi oglinzile care maschează,
adesea, realitatea de la Bruxelles.
Corupţie pe faţă
Să faci o
listă cu problemele de corupţie ale Uniunii (mari şi mici şi-n sensul cel mai
larg al cuvȋntului), ȋnseamnă să intri ȋn detaliile unui show horror de
rele practici: corupţia conflictelor de interese (ȋntre legiuitorii UE şi companiile
private), nepotismul ȋn cele mai puternice instituţii ale Uniunii, hărţuirea la
locul de muncă, corupţie pe faţă.
Treaba e că,
UE are o multitudine de instituţii de control care, theoretic, ar trebui să se
ocupe de astfel de lucruri – ombudsmanul [un fel de Avocatul Poporului],
comisii parlamentare, chiar şi-un ȋntreg system de justiţie. Dar ȋn cazul unei
sesizări de comportament inadecvat sau chiar infracţional (care există), adesea,
pare să nu se ia nici cea mai mică măsură.
De parcă n-ar
fi de-ajuns, toate astea induc o senzaţie complexă de “prăbuşire a imperiului”,
care alimentează narativul politicienilor naţionalişti: De la Budapesta, la
Paris, eşecurile Bruxellului şi lipsa de consecinţe adecvate, dau retoricii
anti-europene muniţie gratis.
“Indiferenţa
etică a instituţiilor Uniunii Europene şi lipsa de asumare politică au creat
cultura excepţiei de la regulă care, nu afectează doar ȋncrederea cetăţenilor
Uniunii ȋn instituţiile democratice, dar se şi expune tirurilor politicienilor anti-UE,
atȋt dinăuntrul cȋt şi din afara Uniunii”, spune Alberto Alemanno, professor de
drept European la HEC Paris, şi fondator al Good Lobby NGO.
Ȋn timp
ce, guvernele trăiesc şi mor, după cum vrea urna de vot – corupţia şi lipsa de
asumare ȋntorcȋndu-se adesea să muşte din ele – lumea UE este mai mlăştinoasă
şi mai opacă.
Recent, poate
chiar săptămȋna trecută, blocul a fost zguduit (sau, mai degrabă, a
părut să nu fie zguduit cȋtuşi de puţin) de două scandaluri - oricare dintre ele
putȋnd dărȋma lejer guverne, dacă ar fi avut loc ȋn politica internă a unei
ţări.
Prima se referea
la o femeie din chiar vȋrful ierahiei, persoana responsabilă cu respectarea
tratatelor europene: Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Curtea
de Justiţie a UE a decis că refuzul de a face public schimbul de mesaje dintre von
der Leyen şi CEO-ul gigantului farma, Pfizer, Albert Bourla - ȋn vȋrful crizei
pandemice Covid-19 - este un delict; asta s-a ȋntȋmplat chiar ȋnainte ca
această companie să bage-n buzunar cel mai mare contract de achiziţii al UE,
din toate timpurile.
Toate detaliile
contractului de achiziţie de vaccinuri rămȋn secrete, ȋn ciuda protestelor
parlamentarilor europeni care au reuşit să cheme Comisia ȋn judecată ȋntr-un
caz separat, care priveşte transparenţa – pe care o reclamă executivul.
Dar, vom vedea
oare, vreodată, mesajele? E aproape o certitudine că nu.
“Eu nu spun că
peştele s-a-mpuţit de la cap, ȋn cazul de faţă, dar se cultivă insistent tentativa
de a bloca transparenţa”, spune Herwig Hofmann, professor de drept public European
la Universitatea din Luxemburg - vorbind despre instituţiile Uniunii Europene.
Decizia legată
de mesaje, numită “Pfizergate”, ȋn cercurile UE, a venit cam ȋn acelaşi timp cu
descoperirea făcută de comisarul anti-fraudă de la OLAF: Agenţia europeană
pentru refugiaţi ȋşi restructurase ȋntreg sistemul departamental, astfel ȋncȋt,
staff-ul de rang superior să-şi mute prietenii ȋn poziţii de management.
Ceva
consecinţe? Cred că glumiţi. Caz clasat, fără să se ia nicio măsură
disciplinară.
UE operează ȋn
“limitele” unei responsabilităţi juridice, politice şi administrative, spune
Hofmann. “Există, binenţeles, probleme specifice, ȋn ce priveşte Uniunea
Europeană, din cauza complexităţii şi multitudinii diversificate de instituţii,
agenţii şi jucători, pe care-i avem astăzi.”
Comisia şi “puciul”
Chiar dacă Hofmann
susţine că nu crede că acest trend a plecat de la vȋrf, cu indulgenţă ai putea
ajunge la aceeaşi concluzie.
Unul dintre
cele mai mari scandaluri cărora Comisia a trebuit să le facă faţă, ȋn vremuri
moderne, a implicat numirea din 2018, pe repede ȋnainte, ȋn poziţia de Secretar
general, a lui Martin Selmayr, şeful de cabinet al Preşedintelui Comisiei Europene
de-atunci- Jean-Claude Juncker – un personaj care a primit porecla dură de
Monstrul din Berlaymont (numele cartierului general al Comisiei), din cauza
abordării sale intimidante, autoritariste.
Selmayr a fost
unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai lui Juncker şi arhitectul campaniei
acestuia pentru preşedinţie. Numirea lui ȋn această funcţie ȋnaltă a fost
adăugată pe agenda unei ȋntȋlniri a membrilor Comisiei, ȋn ultimul moment, ca
să ȋmpiedice o eventuală revoltă.
Ȋn acel
moment, criticii – nu puţini – au numit-o “puci”.
Emily O’Reilly,
ombudsman-ul European de-atunci, a găsit patru situaţii de administrare
defectuoasă, inclusiv o mȋnărie incredibilă, ȋn care Comisia a aranjat o
procedură de selecţie pentru un nou secretar general adjunct, doar ca să-l facă
pe Selmayr eligibil pentru poziţia cea mai ȋnaltă.
Deasupra
Parlamentului European, singura instituţie ai cărei membrii sunt aleşi direct (fiind,
theoretic, cei care pot fi traşi, cel mai mult, la răspundere), Preşedinta
Roberta Metsola a vorbit adesea de mȋndria de a fi una din cele trei femei
aflate ȋn postura de-a fi “propriul şef”. S-a angajat să netezească drumul
pentru femeile care vor veni după ea.
Ȋnsă,
deocamdată, a netezit doar drumul cumnatului ei, pe care l-a numit şef de
cabinet anul trecut. (Anunţul a fost amȋnat cȋteva luni, din cauza scandalului
bani-contra-influenţă, “Qatargate” – a nu se confunda cu scandalul
bani-contra-influenţă - “Huaweigate” sau cu, mai sus menţionatul “Pfizergate” –
scandalul lipsei de transparenţă ȋn cazul mesajelor – care au lovit Parlamentul
cam ȋn aceeaşi perioadă. “Nu sunt sigur că, adăugarea etichetei “-gate”,
oricărei poveşti legate de conduită greşită ȋn PE sau Comisie, ajută.”, spune
McShane.)
Cinstit
vorbind, Metsola a cȋştigat ceva puncte cȋnd a luat atitudine ȋmpotriva
hărţuirii, dar unii spun că sancţiunile puse asupra membrilor Parlamentului
European, pentru conduită inadecvată – tăierea indemnizaţiei de şedinţă (deşi,
nu e de ignorat), ȋn loc de tăierea salariilor – denotă interes scăzut pentru
subiect.
“N-a fost o
măsură care să descurajeze fenomenul, pentru că, aşa cum s-a văzut ȋn ultimul
mandat, cȋnd Preşedinta Metsola a sancţionat o membră a Parlamentului pentru
hărţuirea psihologică a asistentei, aceasta a recidivat, cȋţiva ani mai tȋrziu”,
spune Nick Aiossa, director al Transparency International EU (ONG).
“Iar acesta e
unul din rarele cazuri cȋnd s-au dat sancţiuni”, mai spune el.
De fapt, nici
măcar: Curtea Europeană de Justiţie chiar a anulat decizia, anul acesta, fiindcă
dosarul era prost făcut. Parlamentara ȋn discuţie, Monica Semedo, a negat
ȋntotdeauna, vehement, c-a făcut ceva rău.
Țapi ispăşitori
Dacă vi se
pare că o mulţime de oameni, care fac lucruri rele, scapă basma curată, ei
bine, s-ar putea s-aveţi dreptate.
Poate e din
cauza structurii Uniunii Europene. Ȋn primul rȋnd, este un format foarte complex (chiar,
ce e comitologia?). “UE, ȋn principal, nu dă socoteală nimănui,” spune
un oficial al Parlamentului, intervievat pentru acest articol. Parţial, pentru
că sistemul labirintic ȋl face foarte “opac”, se spune.
Apoi, e faptul că puterea ȋncă stă ȋn mȋinile guvernelor naţionale. Acestora le este la-ndemȋnă să găsească ţapi ispăşitori la Bruxelles. Apoi, e prea mult effort să schimbi ceva. Deci, instinctul dominant e menţinerea status-quo-ului.
“Pe plan intern – nu la nivelul UE – reprezentanţii politici
sunt aceia care decid, ȋn mod fundamental, dacă, pȋnă unde şi cȋnd, temele care
ţin de UE penetrează dezbaterea politică naţională, fără a fi supuse dezbaterii
publice şi asumării de răspundere”, spune Alemanno.
Astfel, ȋn timp ce, pentru guvernele naţionale, e un
instrument confortabil, pentru UE, vine cu “costuri mari, inclusiv cu
vulnerabilităţi ȋn plus”.
Iar complicaţiile nu se opresc aici, cȋnd vine vorba de
investigarea comportamentului inacceptabil, şi asta fără să afecteze guvernele
naţionale. Unii mixează reproşurile aduse instituţiilor sau conduitei
inadecvate individuale, cu atacuri asupra conceptelor intrinseci ale UE.
Chiar O’Reilly, fost Ombudsman, care critica ceea ce ea
numea cultura “powerful
consiglieri” – “consilieri intimi, influenţi”, denumire folosită iniţial pentru
sfătuitorii de taină/mȋna dreaptă a boss-ului mafiei – cultură aflată la vȋrful
Comisiei, s-a simţit nevoită să se explice, atunci cȋnd a luat atitudine
ȋmpotriva oficialilor pentru conduită inacceptabilă, că nu atacă “valorile” UE.
“Ştiu că par foarte critică dar am venit aici ca o persoană
cu profundă recunoştinţă faţă de UE”, spune ea.
“Ca irlandeză, n-aş fi avut o asemenea carieră, dacă nu
aderam la UE şi dacă UE, n-ar fi tras, cu chiu, cu vai, guvernul nostru ȋn sec.
XX, ȋn ce priveşte drepturile femeilor şi angajaţilor. Deci, consider Uniunea
ca fiind, de fapt, o forţă morală extraordinară.
“Deci, cȋnd văd că se procedează ȋn felul acesta… asta mă
ȋngrijorează. De aceea fac asta, nu dintr-o dorinţă de a fi critică de dragul
criticismului.” – a declarat ea, anul trecut, pentru POLITICO.
Iar totul duce la un soi de paranoia: După raportul
POLITICO, legat de zborurile lui Hololei, un cititor care lucrează ȋn bula de
la Bruxelles a declarat sincer, că unii din Comisie s-au gȋndit că Rusia e ȋn
spatele poveştii. Ca să eliminăm orice urmă de ȋndoială: nu, nu e! (Apropo, e
valabil şi pentru raportul de faţă.)
Un
organism “fără dinţi” (fără putere)
Organismele de monitorizare ale Uniunii Europene pun
presiune pe von der Leyen care, atunci cȋnd a devenit şefa executivului UE, ȋn
2019, s-a angajat că transparenţa va fi un punct essenţial al mandatului său
Dar a fost supusă criticilor, de mai multe ori, pentru că nu
s-a ţinut de angajamente, cum ar fi promisiunea că va ȋnfiinţa un nou organism
de etică, dar cu putere de implementare. O’Reilly n-a fost prea optimistă,
spunȋnd că se aşteaptă la “un organism fără nicio putere, care, probabil, va
aştepta, pasiv, să primească plȋngeri.”
Ȋntr-adevăr, ȋn prima şedinţă a Comisiei, din al doilea
mandat, ȋnceput la 1 dec., von der Leyen şi-a pus semnătura pe un regulament
care, ȋn fapt, face mai uşoară blocarea accesului la documente – o altă decizie
contestată de ClientEarth (ONG).
Astfel, judecătorii UE au puterea de a impune sau anula
amenzi uriaşe date companiilor, ţărilor sau chiar uniunii, pentru ȋncălcarea
tratatelor blocului comunitar dar nu pot face mare lucru cȋnd vine vorba de
persoane.
De exemplu, cȋnd vine vorba de scandalul mesajelor
Pfizergate, deşi Curtea a decis ȋmpotriva Comisiei, spunȋnd că mesajele trebuie
luate ȋn considerare la fel ca orice alt document, “Nu m-aştept să aibă niciun
effect asupra ei sau a modului ei de lucru.” – a spus un diplomat dintr-o ţară
a Uniunii, despre von der Leyen.
Chiar şi-n privinţa transparenţei, efectul reglementărilor
poate fi, pur şi simplu, acela că, la solicitarea documentelor, ce primeşti
sunt nişte explicaţii “un pic mai elaborate decȋt pȋnă acum”, ȋn legătură cu de
ce ȋţi este blocat accesul la ele, mai spune diplomatul.
Şi tot aşa.
“Daţi-i
afară pe ticăloşi!”
Zeci de ani, capitalele şi centrul Uniunii de la Bruxelles
s-au contrat ȋn legătură cu cine deţine mai multă putere şi cine trebuie tras mai
mult la răspundere – UE sau guvernele naţionale - prin mecanisme democratice. Deşi
există argumente de ambele părţi, lipsa de asumare de responsabilitate de la
nivel European face ca oficialii să nu se simtă obligaţi să dea socoteală electoratului
nemulţumit.
“Nici măcar principiul
de bază al democraţiei reprezentative, acela că, ȋn ziua alegerilor, votanţii ȋi
pot “da afară pe ticăloşi”, adică să ȋnlocuiască guvernanţii, nu
funcţionează ȋn UE, spune Alemano, professor de drept UE.
“Cetăţenii sunt privaţi, nu doar de-a
avea vreo influenţă la nivelul UE, dar şi de orice cunoaştere sau ȋnţelegere a
politicilor UE, care le-ar permite dezbaterea publică şi controlul democratic,
efectiv.”
Unii cred că această lacună vine din
faptul că media se ocupă prea puţin de subiectul referitor la politicile UE.
“Tendinţa e de jurnalism de opinie,
mai degrabă, decȋt de presă informativă”, spune MacShane, fost ministru European,
care a ispăsit o sentinţa ȋn UK, sub acuzaţia de-a fi pretins rambursare de
fonduri pentru cheltuieli fictive. “Cele mai multe transmisiuni pe care le văd
ȋn UK sau ȋn ziarele europene sunt tradiţionalele relatări de tip monolog ale
corespondenţilor străini.”
Chiar şi-aşa, susţine el, Bruxelles-ul
nu e singurul rău-intenţionat. “De-a lungul anilor, am văzut cum, guvernele
naţionale şi chiar locale, ȋşi permit mult mai multe derobări decȋt cei de la
Bruxelles.”
Aşteptările există, chiar dacă sunt
minime.
Totuşi, membrii Parlamentului European
nu-şi fac datoria esenţială de a cere explicaţii Comisiei, spune el. “Toţii
Eurocraţii, de la comisari ȋn jos, sunt numiţi pe criterii politice, deci fiecare
grup parlamentar şi-i apără pe-ai lui.”
Aiossa, de la Transparency
International, a scos ȋn evidenţă, de asemenea, că Parlamentul e mai
problematic, decȋt Comisia.
“Acest status-quo, care a putut bălti atȋtia ani… a
permis o serie de scandaluri, Qatargate, Russiagate, Huawei, fără a se face
nicio reformă reală, menită să preȋntȋmpine un alt scandal”, spun el.
Mai spune că unele “reguli de bază” trebuie reformate,
inclusiv interdicţia pusă membrilor parlamentului de a avea orice activitate
colaterală cu organizaţii care fac lobby la UE.
E o cerinţă simplă, dar foarte controversată printre
membrii parlamentului, care au şi alte slujbe foarte profitabile ȋn multe
industrii şi companii care ȋncearcă să influenţeze politicile UE.”, spune
Aiossa.
Dacă s-ar ȋnfiinţa o a doua cameră,
mai mică, ȋn Parlament, formată din membrii ai parlamentelor naţionale –
similar cu Ständerat din Elveţia – aceasta ar putea fi “mai bine plasată să
facă o monitorizare”, spune MacShane.
Dar, ȋnainte ca lucrurile să meargă
mai bine, ar putea să meargă mai prost.
Depinde pe cine ȋntrebi. O reducere a
fondurilor pentru ONG-uri, venind din partea Comisiei, este ori un atac dinspre
dreapta politică, asupra agendei UE cu privire la sănătate şi climă, ori o
ȋncercare legitimă de a transparentiza finanţarea ONG-urilor.
Nu există nicio ȋndoială că ONG-urile
de la Bruxelles sunt printre puţinele grupuri care ȋncearcă să monitorizeze
instituţiile europene, ceva ce va fi greu de făcut, după ce Comisia a blocat
cash-ul pentru lobby al UE.
“Actuala persecuţie asupra ONG urilor
nu face decȋt să agraveze situaţia”, spune un official al Parlamentului
European. “Iar cei care se află ȋn spatele demersului ştiu asta foarte bine.”
Ȋntre timp, ne putem ȋntreba: Ce s-a
mai ȋntȋmplat cu oficialul Estonian, Hololei?
Ziarul francez, Libération, a relatat
că OLAF a descoperit că acesta a oferit informaţii oficiale confidenţiale Qatar-ului,
despre un contract important din domeniul aviaţiei, ȋn schimbul unor “cadouri” –
pentru el şi cercul restrȋns de apropriaţi – printre care cazarea la un hotel
de cinci stele ȋn Doha.
Luna trecută, Comisia a lansat, ȋn
sfȋrşit, o anchetă ȋn ce-l priveşte, la un an după ce Parchetul European a
deschis investigaţia. Hololei n-a răspuns solicitării noastre de a trimite un
punct de vedere ȋn ce priveşte deschiderea anchetei.
Se mai poate schimba ceva ȋn privinţa
contractului din domeniul aviaţiei, la negocierea căruia a ajutat Hololei?
Binenţeles, că nu.”
Pleavă şi smȋrcuri - Din păcate, tragedia personală a unei familii, crima din Cosmopolis, se va transforma ȋntr-o nefericire naţională… vor plȋnge-n valuri la televizoare. Vestea bună e că… https://freefrompress.blogspot.com/2025/06/pleava-si-smircuri.html#more
“In aviation, "free flight" refers to a model of air
traffic control where aircraft have greater freedom in selecting their own
flight paths and altitudes, with ATC intervention only when necessary to
prevent conflicts. It contrasts with traditional air traffic control, where
pilots are more closely guided and constrained.” GOOGLE
“A recent ruling by the European Court of Justice (ECJ)
addressed the issue of whether text messages should be scrutinized as official
documents. The court, in the case of The New York Times v. European Commission,
found the Commission wrong for not releasing text messages exchanged between
Ursula von der Leyen, President of the Commission, and the CEO of Pfizer,
Albert Bourla, related to COVID-19 vaccine negotiations. The court's decision
emphasized that the Commission's internal rules, which prioritize "important"
and "non-short-lived" documents, were insufficient to justify
withholding the texts, especially considering their relevance to public
interest and political significance.” GOOGLE
Clădirea Berlaymont din Bruxelles este o clădire de birouri care
găzduiește Comisia Europeană. Structura se află pe Rue de la Loi (olandeză:
Wetstraat) și este înconjurată de diverse instituții europene și
internaționale. Acea parte a orașului formează așa-numitul "Cartier
european". https://ro.wikipedia.org/wiki/Cl%C4%83direa_Berlaymont
Ombudsmanul European investighează plângerile cu privire la
cazuri de administrare defectuoasă de către instituțiile și organismele UE.
Plângerile pot fi înaintate de cetățeni ai statelor membre sau de rezidenți pe
teritoriul Uniunii ori de asociații și întreprinderi cu sediul în UE. https://european-union.europa.eu/institutions-law-budget/institutions-and-bodies/search-all-eu-institutions-and-bodies/european-ombudsman_ro
“In April 2023, former Luxembourgish lawmaker Monica Semedo was
fined by an internal legislative committee for her treatment of a staff member
in a bullying incident, leading the Parliament to rule in favor of the victim.
After the committee’s decision, Semedo said in 2023 she would bring the ruling
to the CJEU in an effort to overturn it.”
https://www.politico.eu/article/european-parliament-careless-harassment-investigations-failed-say-alleged-victims/
“Semedo was the shadow rapporteur for her
group Renew Europe on the Minimum Wage directive, meaning her group
sends her to negotiate political compromises on its behalf.” https://en.wikipedia.org/wiki/Monica_Semedo
“Bauzá, an MEP in the Renew Europe group representing
Spain’s liberal Ciudadanos party, wrote to POLITICO: “I do not consider that a
situation of harassment at work has arisen, and I would have wished my
procedural rights to be respected.”” https://www.politico.eu/article/spain-mep-jose-ramon-bauza-reprimanded-harassing-parliamentary-assistant/
“Comitology is a term used in the European Union to describe a
system where the European Commission implements EU laws with the assistance of
committees composed of representatives from EU member states. These committees,
often referred to as "comitology committees," review the Commission's
proposed implementing measures and provide opinions, which can be more or less
binding depending on the specific procedure.”
GOOGLE
A “powerful consiglieri" is someone who serves as a trusted
advisor or counselor, particularly within a criminal organization like the
Mafia, and wields significant influence and power. They are essentially the
right-hand person, trusted confidante, and chief strategist to the boss. The
term is also used metaphorically to describe anyone who is a powerful and
influential advisor in any context.
“In the Mafia, a consigliere is a trusted confidant. You can
also use the word to describe someone you can count on to keep your secrets and
give really good advice. If your best friend is incredibly wise and loyal,
she's your consigliere — your advisor and counselor.” GOOGLE
Political Theory and International Affairs: Hans J. Morgenthau
on Aristotle's "The Politics"
