Cine este imnul naţional?

Democraţia progresistă, deliberativă https://antipresa.blogspot.com/2026/01/democratia-progresista-deliberativa.html

La manifestările de Ziua Unirii de la Iaşi şi Focşani autorităţile au dat amenzi de 28 000 de lei. Cum spuneam, ȋn Romȃnia, protestele sunt interzise. Exact ca-n pandemie. Cuantumul disproporţionat al amenzilor, aplicat celor mai săraci cetăţeni din UE, sunt o formă de interzicere. Ca să mimeze democraţia, partidele cu activ puternic, ies ele, din cȋnd ȋn cȋnd – incognito, fără ȋnsemne – şi mimează nemulţumirea şi indignarea populaţiei. Aşa cum s-a ȋntȋmplat la ultimele proteste, cȋnd au măscărit “trezirea”.

Aşa cum s-a ȋntȋmplat ȋn pandemie cȋnd, doar Simion, fratele prinţului oengist ajuns la putere, avea voie să organizeze manifestaţii. Să ne aducem aminte, doar, cum jandarmii au ȋmpins şi trȋntit pe caldarȋm un domn ȋn vȋrstă (participant neafiliat noii ordini), pe care l-au filat, urmărit şi atacat, efectiv, ȋn ȋntuneric, luȋndu-i datele pentru a-l pedepsi sau cum a fost săltată fata care a şi făcut un atac teribil de panică, pe care o gaşcă de zdrahoni jandarmi voia s-o bage la dubă, Dumnezeu ştie de ce! A scăpat fiindcă n-a fost abandonată de prieteni, care au filmat totul, transmiţind ȋn direct. Atacul a fost preluat şi de televiziuni.

Asta este “democraţia reimaginată” cum o numeşte dictatoarea Ursula von der Leyen. Adică democraţia care mai există doar ȋn imaginaţia noastră.

Cine este imnul naţional?

Coldplay şi ce nu vrei. Sau poate nu ştiai că-ţi place

Cine, dracu’, eşti tu, să-i ȋnveţi pe alţii ce să facă sau să nu facă?  https://antipresa.blogspot.com/2024/06/sa-stii-sa-i-lasi-pe-oameni-in-pace-e-o.html

"The most terrifying force of death, comes from the hands of "Men who wanted to be left Alone".

Dacă vrei să citeşti, cumperi şi cartea tov. Nicolae Ceauşescu. Absolut nimic nou sub soare, ȋn materie de propagandă. Iar forma de apărare este exact aceeaşi. Ȋn prima seară, luat prin surprindere, indignare sinceră, manifestare spontană – faţă de introducerea unui stil de muzică inadecvat momentului - ȋn a doua seară, ovaţii puternice, aplauze prelungite. E greu să le ceri oamenilor să protesteze mut, să părăsească locul pe care l-au plătit cu o sacoşă de bani.

După noile norme, suntem spectatori la un stand-up perpetuu, unde, pentru o glumă mai bună, trebuie să vizionezi o oră de vrăjeli conforme şi obscenităţi.

Introducerea surpriză ȋn spectacolul unei legende rock – acum, ofilite, ȋnţeleg, şi puse la presat de organizaţiile militante woke - a unui cȋntăreţ de altceva, ce putea să obţină decȋt un happening şi o suplimentare de fonduri pentru oengeurile de profil? E o provocare ieftină dar sigură. A fost folosită de-atȋtea ori…

Dar, oricȋt de deranjanţi ar fi ăştia care-ţi intră-n faţă ca friptura-n sȋnge ȋn farfuria unui vegan militant ȋmpotriva sacrificării animalelor - există o nişă mai enervantă de-atȋt, de care nu vorbesc nici psihologii, nici analiştii, nimeni.

Incluziunea culturală forţată nu e ceva relativ nou, deşi pare aşa, de fiecare dată. A ȋnceput imediat după communism, atunci cȋnd programele de ştiri de la postul trend-setter au făcut din emisiunea informativă, ghiveci. Pentru cine nu ştie, jurnalele de ştiri, tradiţional, erau structurate pe diverse profile. Calupuri de ştiri interne, ştiri din showbiz, ştiri externe etc. Astfel că, telespectatorul putea să aleagă dacă vizionează sau nu ceva. După care, ȋnaintea unui cȋrlig – să zicem, staţi cu noi să vedeţi imagini spectaculase cu aurora boreală – ştirea cu stilul musical ȋn dispută şi artiştii din domeniu era ȋnghiţită aproape obligat-forţat. Ȋntre timp, toată muzica numită uşoară a devenit ceva insuportabil, inclusiv ştirile despre vedetele din domeniu despre care ştiu chiar mai puţin decȋt despre fotbalul romȃnesc din zilele noastre.

Ȋntr-o iarnă, a rămas, dracu’, ȋnţepenit radioul din maşină pe o cȋntăciune d-asta uşoară de rit nou şi, după ce am apelat la toate metodele zen de făcut viaţa mai suportabilă, am zis că, dacă nu reuşim să stricăm mai repede device-ul, trebuie s-aruncăm maşina cu totul.

Din cauza asta, mi-am ucis o zi din viaţă şi-am făcut un conspect. Acum e cazul să scap de el.

Versuri şi descriere videoclip