Pupatul steagului, spionul rus şi alergia cȋntăreţului la ambrozie

 

Acestea sunt cele mai importante ştiri. Sigur, ar mai fi şi lipsa banilor din spitale, unde s-au terminat substanţele de contrast şi alte lucruri trebuincioase, din cauza imposibilităţii rectificării bugetare cauzată de imposibilitatea instalării unui guvern cu puteri depline, dar o exponentă a presei micului ecran, ȋncercȋnd să ne dea o veste proastă, ne-a transmis azi că: “ne spuneau ȋn momentul de faţă managerii [de spital] că funcţionează pe linia de plutire”.

Ne-am luat de-o grijă deci …ăăă şi iată că, ne putem apleca şi spre chestiuni mai de substanţă, care interesează toţi romȃnii. Evident, dezinformarea e pe buzele tuturor, tocmai d-aia trebuie să ne curăţăm ȋnainte, fiindcă, e alertă: trebuie să pupăm steagul!

Ȋn disperare de cauză, comandamentul de comunicare letargică a scos din coşul cu propuneri legislative trăznite, o muncă patriotică semnată de mai toare partidele, din 2023, care obligă la sărutarea drapelului. Inspirat, probabil din pelerinajele la moaşte, aproape zilnice. Pentru ȋnceput, doar oficialii sunt vizaţi, dar noi ştim că legile nu sunt pentru politicieni. De aceea, pȋnă n-ajunge la noi, propunem ca parlamentarii să se ȋnfăşoare ȋn steag şi să se pupe-n… zona pro-europeană sau suveranistă. Sau ȋn zonele extremiste, după orientare.

Ideea e să se pupe cine cu cine trebuie, că d-aia stăm de peste patru luni fără guvern. S-a dat atȋta reshuffle pȋnă s-au tocit de şapte ori cȋte şapte rȋnduri de cărţi şi suntem la aceeaşi masă, cu scrumierele pline de mucuri de ţigări, tot subteranul plin de sticle goale de whisky şi pungi de chipsuri, neschimbaţi şi nespălaţi pe dinţi de peste patru luni. Cum să pupi steagu’, ȋn halu’ ăsta?

Totuşi, treaba e pe jumătate făcută, pentru că USR-eul s-a mişcat mai cu talent iar peneliştii au cedat primii. Le-au dat ONG-iştilor şefia organizaţiilor şi, mai ieri, au deschis şampania şi au comandat un tort cȋt un maldăr de bălegar ieşit din iarnă, din care au ȋnfulecat pȋnă au crăpat. Fiindcă, PNL-eul a crăpat, asta e clar!

A urmat un intermezzo cu spionul rus, timp ȋn care, pesediştii şi auriştii au avut voie să se uşureze şi să se pupe ȋn Piaţa Drapelului, păreau să se fi plăcut şi să se ia, cȋnd colo, nici n-a trecut preţul la pompă de pragul psihologic, că s-a dus totul dracului!

Operaţiunea de mare amploare a capturării spionului rus, un soi de… one million dollar baby, ca să zic aşa, care, ca să parafrazez o franţuzoaică, prea iese ȋn evidenţă pe coclau ca “singurul bebeluş alb” născut pe insula iubirii (pentru un spion, vreau să spun), este acuzat de “tentativă la…” ceva, sabotaj, filmări de chestiuni militare care privesc şi Ucraina. Ȋn orice caz, nu de tentativă la abuz ȋn serviciu.

Criză de nervi

 “Cȋnd statul face totul pentru tine, curȋnd ȋţi va lua tot.” Margaret Thatcher

Vremea mesajelor soft a trecut. Ȋnapoi la dicotiledonate!

De cȋnd, (ȋnjurătură), există discuţia despre cum producătorii romȃni n-au loc ȋn supermarketuri? Cȋt, (ȋnjurătură), poţi să discuţi, tu, agricultor romȃn, despre asta, cu şmecherii din televizor? Cȋt mai stai ȋn jocul lor perfid, repetitiv, ȋn acelaşi episod pilot, de peste treizeci de ani? La ce-ţi foloseşte?

Ȋn fiecare an de la Dumnezeu, aceşti saltimbanci meschini şi cinici – sadici, cu bătrȋnii – rumegă, par că reciclează şi scuipă aceleaşi produse, domnule! E mai bine pentru vreun cetăţean din ţara asta, de la an la an? Ăştia sunt ca studiile de fezabilitate care se tot vȋnd pentru autostrada Comarnic-Braşov care, cȋnd se face, cȋnd nu se mai face.

Supermarketurile nu sunt alimentări, măcelării, gostate, aprozare de alimente proaspete. Supermarketurile sunt depozite de hrană ȋn caz de catastrofe, penurie şi război. Ȋn caz de foamete, o pungă de chipsuri, un parizer de butoi şi-o ciorbă de salată veştedă te ţin ȋn viaţă fără probleme. Ce să cauţi acolo, unde totul e ȋn exces, se usucă castraveţii ȋn galantare?

Tu, producătorule romȃn, nu eşti pe raftul ăstora, nu fiindcă “străinii” nu te lasă, cum se spală borş pe la televizor, ci pentru că importatorii nu te lasă. Cine, dracu’, or fi importatorii ăştia? Dar, cine, (ȋnjurătură), or fi ăia care au făcut Casa Unirea – pentru producătorul romȃn – au inaugurat-o şi-au ȋnchis-o? Francezii, sau polonezii – de ale căror fructe, supermarketurile sunt pline?

Ȋn acelaşi timp, nu poţi cere unui supermarket să-ţi vȋndă marfa ta. Dacă ȋn alte ţări se-ntȋmplă e pentru că statul vrea să deţină mai multă putere. Nu e capitalist şi nu e corect.

Un exemplu concret, care se poartă pe deasupra, nu pe dedesupt

AfD a cȋştigat ȋn Germania

 

Ȋn landul Saxonia – Anhalt, un land mic şi frustrat, zic unii, o victorie colosală, se ȋmbărbătează/oripilează alţii, de-o parte şi de alta a baricadei. Nu, AUR nu va bate acelaşi record, fiindcă nu e un partid Alternativă pentru Romȃnia, e un partid cu mandat tot d-afară iar, ȋn timpul unei eventuale campanii electorale, vor ieşi lucruri la iveală.

Dar nu asta e important acum. Nici măcar victoria zdrobitoare a celor numiţi “extremişti de dreapta” nu e cel mai interesant lucru, ci stupefacţia ȋnvinşilor.

Cine educă copiii Romȃniei?

“Nu deveni mai mic ca să încapi într-un loc care nu îți aparține.”

https://national.ro/social/sanatate/hei-ce-faci-o-scrisoare-pentru-adolescentul-care-incepe-liceul/ (Sfaturi utile pentru liceeni)

Cine educă copiii Romȃniei?

Nimeni. Toţi vor să-i aibă drept clienţi. Să-i recruteze. Atunci cȋnd nu sunt trataţi ca o marfă sau luaţi ȋn folosinţă, sunt racolaţi. Sau recoltaţi.

Formularea “Unitățile școlare din municipiul Cluj-Napoca vor asigura participarea unei clase de elevi sub supravegherea și purtarea de grijă a profesorului de religie.” sună ca o directivă, un ordin. Reprezentanţii inspectoratului şcolar şi ai Bisericii justifică tonul prin faptul că cerinţa se adresează doar celor care frecventează ora de religie deci, e de la sine ȋnţeles că te supui activităţilor care ţin de această disciplină.

Chiar nu ȋnţeleg, unde au dispărut oamenii care ştiau ȋntotdeauna ce să spună şi cum să spună, aceia care erau consideraţi autoritate, fără să-şi spună autorităţi?

Ca să nu vină cu creionul roşu de corectat, ăştia care vor să bage pe gȋt copiilor reforma sexuală?

Şcoala nu educă

Veştile nu sunt bune

 

E toamnă. După noile norme, e caniculă. După vechile, ar fi fost zile călduţe de septembrie. Industria aproape a dispărut, poluarea creşte şi tot creşte şi, ca şi cȋnd n-ar fi fost de-ajuns, se-ntorc ploile. Haos total. Suferinţa e enormă. Andreea Marin are depresie şi anxietate. Consumul se prăbuşeşte, cancerul creşte. Prin ce trece acum, vedeta iubită de toţi romȃnii? Show total. Melodia toamnei. Nominalizare. ADHD la adulţi. Romȃnia e din nou ȋn sesiune, urmează examenul cu Standard&Poors.

Trebuie să terminăm cu pomenile electorale şi să tot dăm de pomană la bugetul statului. Nu pentru noi o facem, ni se spune, ci pentru viitorul ţării, al copiilor etc. Mă doare-n … de viitorul vostru! Eu am băgat la cap că populaţia Pămȋntului trebuie să scadă, nu mă mai ȋnmulţesc. Nu folosesc serviciile voastre “gratuite” de niciun fel. Nu vreau să cotizez la viitorul vostru de rahat! La suveranism, progresism, insula iubirii, inteligenţă emoţională şi merdenele vocale.

Romȃnia atacată. Război total cu Putin. Titlu: “Rusia loveşte Romȃnia”. Unde loveşte? Să ştiu să mă dau mai ȋncolo. Poate o loveşte ȋn lumină, mai ştii?

What the…

Odată ne-a intrat Trinitas pe device-ul radio din maşină, brusc, de la o hurducătură, ceva. A fost destul de şocant dar, să intre pe toate posturile TV, ca RO-Alert-ul, asta, da, zdruncinare! Să organizezi, ȋn secret, la Catedrala Naţională, o asemenea adunare, a “tinerilor ortodocşi” la care să ţină o cuvȋntare ȋnsuşi preşedintele agreat… The woke-man, pȋnă mai ieri…

Televiziunile au fost ȋn delir. Mărturisitorii din platouri au observat, cu ȋncȋntare, cȋt de bine se potriveşte omul ȋn décor, ca tapetul pe pereţi, lipit de profesionişti. Păi, dacă era d-acolo? Mă mir c-a mai plecat acasă. Nu era nicio chilie liberă?

Plus, USR-iştii care au fost ieri de serviciu şi-au adus aminte că ei toţi sunt credincioşi, creştin ortodocşi, practicanţi, tociţi ȋn genunche de-atȋtea mătănii.

Ȋmpietrit de durere

Romȃnii sunt ȋmpietriţi de durere: Nicuşor Dan a mȋncat la popotă. Am ȋncercat să luăm primele reacţii.

- V-a fost teamă?

- Sigur că mi-a fost. Veştile rele vin ȋn cascadă peste ţara noastră: aleşii dorm pe ei ȋn Parlament, vacile pasc seceta ȋn albia Dunării, PNRR-eul a ȋncetat din viaţă – suntem sfȋşiaţi de durere - iar acum mai vine şi năpasta cu vizita celui mai iubit fiu al poporului la baza de la Kogălniceanu...

- Ce năpastă, e doar un brunch, ȋn stil American?

Pămȋntul nu e plat

 

Ȋnţeleg că UE e gata, a luat-o pe drumul fără ȋntoarcere. Un rateu mai mare nici că se putea. Ȋnsă, laboratoarele de virusuri sunt tot la locul lor, harpiile care se ocupă cu modificarea vremii ȋşi fac de cap ca nebunele, incendiatorii Europei par de neoprit iar rădaşca ONG-istă ȋncă roade tot. Menţionez că, ȋn afară de rădaşca oengistă, pe care eu am bătut-o-n cuie, toate celelalte plăgi sunt official recunoscute.

Ȋn Romȃnia, nimeni nu recunoaşte nimic, nici măcar ȋn faţa Marii Adunări de Crize Naţionale. Toţi se ţin de aceleaşi minciuni incendiate, explodate şi disperate. Efectiv, nu cred că mai e aşa ceva pe glob. Poate că mai e, dar nu pare real că şi alţii au ajuns ȋn asemenea hal de pierdere a uzului raţiunii. Zilele trecute dădeau ştirea senzaţională că, pe piciorul de plai, s-au produs două cutremure ȋntre două şi patru grade şi-o ilustrau cu imagini de la marile seisme din Japonia.

E un “game changer”, pe mai multe paliere, ȋn toată lumea. Noi ne punem dopuri ȋn urechi. 

Sindromul morţii care n-a ȋnvins boala

A murit Dolly Parton, avea 80 de ani. Se lupta cu o boală de mare tiraj. Boala de care e acuzată a devenit, acum, coşciugul ei, ambalajul care i-a supravieţuit, coperta autobiografică. Va vinde mai multe albume decȋt ea.

Ȋn fond, ce e mai creativ ca boala? Nici moartea nu s-ar vinde fără ea. N-ar avea atȋta expunere. Catastrofele şi accidentele n-o pun ȋn valoare. Produc puţin, profită puţin, n-au cont pe reţele, nici selfie, lumea n-are timp şi răbdare să vadă filmul. Singura tragedie e că pe noi nu ne-a anunţat nimeni. Intriga şi punctul culminant s-au epuizat ȋnainte să ne prindem. Sponsorii nu se-nghesuie.

Merdeneaua a bătut horoscopul

 

Cine te-a făcut frumos şi liber ar vrea să te şi omoare

Merdeneaua a bătut horoscopul. A trecut pe primul loc. Abia asta e ştirea proastă.

Astrologia şi astrologii liberi şi independenţi au fost demult daţi afară din televizor de manipulatorii de merdenele cerebeloase, şi ȋnlocuiţi cu lecţii de viaţă, “spirituale”, pentru proşti, dar totuşi… o merdenea să ȋnlocuiască horoscopul?

E ceva mai important ca merdeneaua, astăzi, ȋn Romȃnia? Nu, fiindcă merdeneaua a spulberat, pȋnă la urmă, drona cu găinaţ din ştiri.

Horoscopul, ȋn anii “90, ȋn ziare de mare tiraj din Marea Britanie, era primul citit de către 60% din cumpărători. Ziarele se vindeau mult atunci şi, evident, nu erau cumpărate doar pentru horoscop. Oamenii citeau ştirile, editorialele, erau interesaţi. Ȋncă mai exista presă. Acum presa a dispărut şi, credeţi-mă, spre deosebire de anii “90, lumea nu mai e interesată nici de horoscop.

Mic experiment