Să-mi fac un partid, să nu…

 

Trebuie să-mi fac partid. Mă mustră conştiinţa să privesc de pe margine cazna altora de-a ȋnjgheba ceva ȋn privinţa asta. Voi ȋncepe ȋn forţă, cu un flash-mob, un protest la care vor participa, estimativ, ȋntre 100 şi 100 000 de admiratori, pentru ȋnceput. Apoi, lumea se va fi săturat şi răsculat, cam pe la cinşpe lei benzina, şi voi scoate ȋn stradă milioane, mai exact, 6 milioane, 15 – 9 milioane care s-au uitat la “insula iubirii”.

Ȋi voi pune ȋn genunchi, să cȋnte, pe două voci, un Tatăl Nostru ȋmpănat cu strigături de Nu vă fie frică, poporul se ridică. Sper să-mi iasă mai bine decȋt mascarada la zi, menită să ȋngroape legenda lui Mircea Lucescu la cimitirul istoriei numit Cancel Culture.

Care a ieşit exact pe dos, toată crema fotbalului internaţional şi nu numai s-a oprit ȋn loc să-i omagieze existenţa şi cariera. Nu cred că vreun romȃn era conştient de uriaşa consideraţie pe care a atras-o acest om, la nivel mondial, ȋn rȋndul unor elite, altfel, arogante, ȋn mod justificat, prin poziţia dominantă şi exclusivismul tipic claselor superioare.

Ce dezastru, totuşi, la interior!

Perversiunea numită “Acordul prezumat”

Procesul cu Pfizer

Motto: “Ȋncrederea ȋn secretizare nu ne face bine!”

“Acordul prezumat” simplifică acordul ȋntre părţi, cu 50%. Practic, mai ai dreptul doar la NU.  Dacă ai fost prins ȋn traffic, ţi-a ȋntȋrziat trenul, eşti la pat cu o gripă nou-nouţă scăpată din laborator, n-ai fost informat la timp, ai stat prea mult pe gȋnduri, nu ştii cȋnd expiră ultimatumul, n-ai aflat de această ultimă normă etc., se presupune că vrei.

Dacă, ȋn drum spre a-ţi NU da acordul, te-a călcat maşina, nu doar că va trebui să cumperi, postum, 29 mil. de vaccinuri dar ȋţi vor recolta şi organelle (ȋn vederea transplantării) - dacă, ȋn timpul vieţii, n-ai dat opt-out, fiindcă nimeni nu te-a informat ȋn privinţa asta.

Dincolo de asta, “Procesul cu Pfizer” e un circ politico-mediatic. Ni se spune, ȋn buclă, doar că, Romȃnia a pierdut procesul cu Pfizer “ȋntr-o Curte din Bruxelles” şi trebuie să dea banii - sentinţa, chiar ȋn primă instanţă, fiind executorie. Ȋn treacăt se mai spune că mai sunt două căi de atac dar se lasă de ȋnţeles că n-avem nicio şansă, deci, mai bine să “negociem” furnizarea de medicamente “innovative” de care romȃnii au atȋta nevoie!

Niciun trust de presă din Landul RO n-a intervievat avocaţii care ne-au reprezentat, n-avem nicio argumentaţie din partea lor, niciun detaliu tehnic. Doar trăncăneală mediatică - ȋntre un cod galben de vȋnt ȋn Meridionali şi alte can-can-uri de sezon - şi sceneta binecunoscută ȋntre o parte a spectrului politico-mediatic şi “rezişti”. Pe care, “reziştii” ȋl ȋnghit ca pe pastila de zahăr, un placebo care, de regulă, nu face nici rău, nici bine. Cȋnd va coborȋ vȋntul de cod galben de pe creste, se duce şi asta, ȋn derizoriu, ȋn deşert, pe pustii.

Explicaţii

Echipa naţională

“Mesajul emoționant al Echipei Naţionale a României pentru Mircea Lucescu: „Luptaţi, domnule Lucescu!”” www.digi24.ro

Nu e deloc emoţionant. E un clişeu, o platitudine cap-coadă. “Suntem o echipă, o singură inimă, iar inima aceasta bate pentru dumneavoastră!” O supă-cremă de vorbe, scoasă din plic de fiecare dată cȋnd vorbele nu mai au rost.

Mircea Lucescu a luptat destul, nu trebuie să mai lupte.

Cei care au luptat pȋnă acum, nu mai datorează nimic debaralei naţionale din care vȋnd ăştia ce-a mai rămas, şi unde raftul cu cărţi a fost ȋnlocuit de show-uri emoţionale pentru tȋmpiţi, şi psihologi care se ȋnmulţesc prin spori şi terorizează populaţia cu ȋntrebarea Cum vă simţiţi?.

Emoţia nu vine ȋn plic sau pe facebook.

Pfizer, ce tupeu!

 

Pandemia de Covid-19, ce tupeu! Ursula von der Leyen şi toţi ceilalţi care au raportat vaccinaţii spitalizaţi şi chiar morţi, la nevaccinaţi… ce nebunie! Lumea nu-şi va reveni niciodată din asta.

Dacă dai o căutare pe internet despre vaccinul Pfizer anti-covid, gardienii ȋncrederii ȋn autorităţi te informează, primordial, că serul este foarte efficient – conform studiilor clinice.

Nu mă interesează studiile clinice! Este evident că toată lumea vrea să ştie rezultatul ȋn urma vaccinării ȋn masă.

60–70% dintre participanţii la studiu, ni se spune, au avut efecte secundare uşoare sau moderate: durere la locul injecţiei, oboseală, febră, dureri de cap. 60–70% mi se pare enorm! N-am auzit niciodată aşa ceva, ȋn urma vaccinărilor de pe vremuri. Niciodată! Iar oboseala, febra şi durerile de cap ȋmi par grave.

Brand de țară: Valea condamnaților

“Chiar şi cei din afara ȋnchisorii, trăiesc de parcă ar fi ȋnăuntru.”

De cȋnd au ȋnceput campaniile de conştientizare şi “prevenţie” (cuvȋntul şi-a pierdut conotaţia iniţială) numărul romȃnilor care se ȋmbolnăvesc a crescut ȋn progresie geometrică şi continuă ȋn acelaşi ritm.

Nu e superstiţie, e studiu observaţional. Dacă studiul despre cȋte ceşti de cafea pe zi trebuie să bei ca să trăieşti mai mult, funcţie de cȋte ore stai la birou şi alte criterii esenţiale, este numai bun de dat pe piaţă, atunci şi observaţia “cȋnd inviţi Răul, el se instalează şi nu mai pleacă” e valabilă.

Oare, de-a ce se vor juca copiii viitorului din Romȃnia?

john.glionna@latimes.com Din In Colorado’s Prison Valley, corrections are a way of life  https://www.latimes.com/nation/la-na-prison-valley-20150813-story.html

Ȋn "Prison Valley" - Cañon City şi Florence, districtul Fremont, Colorado - copiii nu mai fac exerciţii de apărare ȋmpotriva incendiilor, ci ȋmpotriva evadaţilor din puşcărie, adică ȋnvaţă cum să tragă rapid obloanele şi cum să se ascundă ȋn dulap sau ȋn colţuri ȋntunecoase. Unde stau cuminţi, cȋt timp locul e ȋmpȋnzit de poliţie, care caută evadatul cu ajutorul cȋinilor de urmă. Evenimentul palpitant reverberează şi ȋn amintirile depănate, mai tȋrziu, de localnicii care dau peste uniformele pline de noroi, abandonate de fugari ȋn magaziile gospodăriilor prin care se furişează, rareori, spre libertate.

“Georgescu se crede Dumnezeu”

Regimul actual se crede Dumnezeu, Judecătoria Sectorului 1 se crede Dumnezeu... Televiziunile sunt pline de Dumnezei care ne-au salvat şi de Dumnezei care vor să ne salveze, de ruşi sau ȋn conştiinţă.

Iar “cireşii” care vor ȋnflori la sfȋrşitul lui aprilie au ȋnflorit şi anul trecut, ȋn iulie. Păi, dacă şi Christos a ȋnviat ȋnainte de Paşte… ȋn gloata trimisă de system ca să se prostească la uşa tribunalului!

Regimul instalat după ultima răsturnare de situaţie - ȋn interes naţional, desigur -  este de-o nesimţire incredibilă! Incredibilă!

Aceşti mincinoşi au de gȋnd să-l plimbe pe Georgescu, pe la control judiciar săptămȋnal, cȋt ţine guvernarea asta catastrofal de neputincioasă. Şi, ȋn acelaşi timp, să ajute AUR să nu se piardă.

Aseară, cȋnd a căzut vestea ca un trăznet, că dl. Georgescu este chemat astăzi de urgenţă, taman de ziua lui, la judecătoria de unică folosinţă de la Sectorul 1, am văzut o ȋngrijorare funestă pe feţele susţinătorilor TV. Vorbesc serios, mormȋntală! Toţi se temeau că-i ridică controlul judiciar şi-i lasă-n…!

S-a gȋndit cineva – dar cinstit, nu aşa, de ochii telespectatorilor! – care ar fi consecinţele, interne, dacă lui Călin Georgescu i s-ar ridica controlul judiciar?

Protestul minerilor (deturnat de system)

Nu mai ieşiţi ȋn stradă! E o iluzie că aveţi dreptul la protest.

Un copil care se naşte ȋn acest moment, nu mai are niciun drept stipulat ȋn Constituţia Romȃniei. Părinţii lui nu mai au niciun drept, stipulat ȋn Constituţie, ȋn ce priveşte educaţia, sănătatea şi normalitatea acestuia.

Niciunul nu mai avem niciun drept, stipulat ȋn Constituţie. Au fost anulate prin intermediul legilor successive emise de Parlament după renunţarea la starea de alertă.

Dacă un romȃn “dispare”, niciun angajat al statului nu va da socoteală (am văzut ȋn pandemie şi după), nu va cerceta, nu va da cȋştig de cauză “victimei” ȋntr-o curte de justiţie.

Nu mai ieşiţi ȋn stradă! Vedeţi ce se-ntȋmplă, nu?

UPDATE

De ce e indicat ca oamenii să consume ovăz

Din metro.co.uk

După ce, biologul australian a rezolvat condiţia umană, prin anihilarea gȋndirii conştiente şi ȋntoarcerea, ȋn timp, la stilul de viaţă şi mentalitate al maimuţelor Bonobo, cercetătorul chinez vine cu o idee revoluţionară, utilitarianistă, a centaurului bionic, omul de povară, cu patru picioare. Jumătate om, jumătate cal, fiindcă cele două picioare robotice, din spate, calcă pe copite.

Ȋn tandem cu cele două, ȋn adidaşi, din faţă. Este un cărăuş robo-viu, cu spinarea ȋncărcată cu merinde, ataşată la centrul de greutate al, odată, bietului biped umanoid, ȋn curȋnd extinct.

Pactul pe scȋrbă I

 

Ştirea zilei: Două mormane de gunoi au ieşit ȋn evidenţă (deocamdată) după votarea bugetului de azi-noapte: PNL-iştii s-au ȋnţeles cu “colegii de la AUR” (F. Roman) să finanţeze de la buget un ONG-eu anti-avort şi gunoiul propriu-zis pe care l-au produs şi abandonat mizerabilii din Parlament.

Pȋnă la urmă, de ce suntem noi aici? Cu domiciliul, vreau să spun, nu e vreo platitudine dilematică existenţială.

Păi, evident, unii suntem aici pentru că nu am putut pleca, alţii, pentru că aici şi-au făcut un rost – pe care e din ce ȋn ce mai greu să-l păstreze – alţii, pentru că ȋşi păstrează un loc unde speră să se ȋntoarcă definitiv – ceea ce se va ȋntȋmpla din ce ȋn ce mai rar…

Ȋnsă, cei mai mulţi dintre cei pe care-i vedem la televizor şi nu numai – politicieni, angajaţi ȋn presă, vedete, funcţionari bine plătiţi, afacerişti, mai nou, influenceri (ONG-euri) etc. - sunt aici, la serviciu. Romȃnia este o colonie de oameni ai muncii, unde angajaţii locuiesc, temporar, ȋn parcul industrial naţional, cȋştigă un ban, bun (de multe ori), cu care ȋşi “aranjează” copiii ȋn străinătate, acolo unde ȋşi fac vacanţele, şi chiar investesc ȋntr-o locuinţă unde să se retragă din activitate. Fiindcă… locul ăsta e un gunoi, dacă e să fim cinstiţi, iar regimul hotelier sau tranzitoriu ȋn care stă cazată mare parte din populaţie, ȋnseamnă că nimeni n-are de gȋnd să strȋngă după el sau să ȋmbunătăţească ceva.

Insomnia

 

"Cred că voi avea onoarea de a lua Cuba. Este o mare onoare. Să iau Cuba într-o formă sau alta…

Indiferent dacă o eliberez, dacă o iau, cred că pot face orice vreau cu ea. Vreţi să ştiţi adevărul… E o naţiune foarte slăbită în acest moment. Este o naţiune eşuată. Nu au bani, nu au petrol, nu au nimic" 

– Donald Trump, Preşedintele SUA

Aceasta nu este o declaraţie a lui Trump! Este esenţa vremurilor, mega-ȋmbogăţiri din mega-falimente. Mai sunt şi alţii care gȋndesc sau vor gȋndi la fel.

“Pot face orice”, ăsta e esenţialul, şi chiar poate. După el, vor veni şi alţii care vor putea la fel de mult.

Despre ţara ȋn care trăim nu se poate spune nimic serios. E condusă de parc-ar fi o oază de verdeaţă dotată cu un Iron Dome de care nici musca nu trece. Lumea ȋntreagă se zgȋlţȋie din toate “ȋncheieturile”, la noi regimul e acelaşi AI conceput cu mult ȋnainte ca toate astea să se-ntȋmple. Puterea de la noi, chiar că poate.

Se bagă bani ȋn apărare (vorba-vine!), fără dezvoltare, invers decȋt la manual. Proiectul de ţară a lui Bolojan e un stadion ȋn locul lui de obȋrşie, opoziţia se bate pentru doi lei ȋn plus pentru săraci, care, mȋine, se vor transforma ȋn minus doi lei, alţii stau cu urnele pregătite, să-nghită votul de pe urmă.

Uniunea Europeană? Aţi văzut-o pe Ursula von der Leyen, cu discursul despre cum, taman acu’, ea se apucă de construirea independenţei UE? V-aţi uitat la faţa ei? Vi s-a părut organică?

Va fi mai bine, sau mai rău, de-acum ȋnainte?