Are you ready?

 

Yeah! sau Cȋnd visul lui Nicuşor Dan se va ȋntȋlni cu visul american

Ȋn Romȃnia se ştie instant, aproape ca o revelaţie sau schizofrenie (greu de decis), cȋnd Donald Trump pierde. Noi nu ştim dacă să mai facem un botez politic sau să aşteptăm, ȋn block start, ghidonarea de la Bruxelles sau de peste ocean, dar ştim că D. Trump a pierdut.

Deşi, noi ar trebui să ştim cel mai bine că, ȋn politică, pierzi şi dacă vrei.

Și, dacă tot a pierdut, poate ȋl primeşte şi pe Nicuşor Dan la Casa Albă. Din postura asta de mai puţin puternic. Unul din fraţii Muraru a redeschis subiectul. Ȋn orice caz, dacă nu anul ăsta, la anul, cȋnd, poate, Trump e şi mai puţin puternic sau anul celălalt sau… cȋnd s-o retrage din viaţa publică şi s-o apuca de pescuit. Nicuşor Dan va fi preşedinte şi-atunci, se va apuca de snorkeling şi cine ştie?

Poate, presa din Romȃnia – cinci sute de mii de vorbitori numai şi numai ȋn favoarea regimului – va suferi un “şoc ontologic”, precum Damian, şi toate ticurile şi sindroamele repetitive i se vor opri.

Pentru că, perseverenţa, se spune, este ȋntotdeauna răsplătită şi ce poate fi mai perseverent ca sindromul Tourette.

Damian Friel, 35 de ani, asistent medical de boli mintale, a suferit, ȋn decembrie 2020, un episod psihotic, ȋn esenţă. Scrie https://www.theargus.co.uk/

Remus Borza şi mămăliga cu medicamente

 Botezul https://antipresa.blogspot.com/2026/11/botezul.html

Romȃnii sunt ipohondri. Suntem ţara cea mai mare consumatoare de medicamente! - Remus Borza

Aţi ȋntrebat-o pe prietena dumneavoastră care sponsorizează tot ce mişcă ȋn presă, de ce? Pentru că, romȃnii sunt şi… cei mai telespectatori. Suntem, cel mai probabil, ţara cu cele mai multe televiziuni, ziare, influenceri politici şi medicali, ȋn orice caz, ţara cu cea mai multă publicitate la boli şi medicamente. Să vedeţi cum e ȋn preajma sărbătorilor!

Weekendurile sunt un regal al bolȋnzirii populaţiei. La masa de duminică bagă-n ei şi cancerul din televizor.

N-aţi văzut pȋnă acum, cum a fost vȋndut cancerul? Zi de zi şi zi-lumină? V-aţi uitat cȋte diagnostice greşite sunt? Știaţi că, atunci cȋnd omul se “tratează” de o boală pe care n-o are, dezvoltă simptomele acelei boli? (asta ȋn cel mai bun caz!)

Presiunea şi stresul au fost incredibile, ȋn ăştia 36 de ani, dincolo de orice dictatură sau roman dystopic!

Presa şi Ministrul Rogobete

 

Soluţia pentru fiecare om din ţara asta e să gȋndească de parcă n-ar exista presă şi politicieni

Oare, de ce s-o avea atȋt de bine presa (chiar toată presa), cu Ministrul Sănătăţii, A. Rogobete?

Mda, vremea mesajelor soft s-a dus dracului! O să-mi vȋnd sufletul, ca să-i fac să plătească!

Problema e că, devine din ce ȋn ce mai greu să-ţi dai seama cui să-l vinzi.

Și că nicio pedeapsă din lume nu mi se pare suficientă. Chiar şi numai pentru că au creat cadrul prin care se poate face o aluzie.

Ȋn altă ordine de idei…

Un Halloween de speriat

Mai avem nevoie să ne speriem? S-ar putea să da. Ȋncepem să ȋnţelegem de ce sărbătoresc occidentalii Frica. Nu ȋnţeleg de ce n-au inclus, ȋncă, pandemia, ȋn garderoba şi bomboanele de sezon. Oare virusul acela cu multe spike-uri, care a stat pe cinşpe mii de ecrane, non-stop, timp de doi ani de zile, nu merită şi el să fie o bombonică?

Mda, acum ştiu de ce le place vesticilor să se sperie controlat, fiindcă au simţul umorului. Noi, nu! Apoi, o sperietură poate fi sănătoasă, te eliberează de alte sperieturi. Pe noi, nu!

Noi suntem aşa de speriaţi, ȋncȋt nu există leac. Dovlecii sculptaţi sunt foarte simpatici, pe noi ne lasă reci.

Romȃnia, o singură politică: ciolan, slogan şi pulan

 

Unul nu vrea să vȋndă, altul e obsedat să cumpere.

“…am principii. Atunci când acuz, trebuie să am dovezi clare înainte de a face acuzația. Nu pot face acest lucru pe baza unor sloganuri.” Premierul bulgar Romen Radev, la Forumul Economic de la Sofia

Sau, cum i-a spus presa de la noi, premierul pro-rus, al Bulgariei, Romen Radev. Presa are responsabilităţi, nu poate lăsa lucrurile de capul nostru.

Ȋn curȋnd, o să ne ȋntoarcem la antenna de bulgari, fiţi siguri!

Deci…ăăă…

Miercuri, zi de post. După multe zile de expunere mediatică a moaştelor aparţinȋnd Patriarhiei şi SRI-ului, astăzi, Călin Georgescu află dacă va fi scos din arest ȋn urma acuzaţiei de tentativă de ȋnlăturare a aparaturii DIICOT din propria locuinţă sau a operaţiunii de căutare a aparaturii de ascultare, pe care intenţiona să o distrugă. Deci, o procesiune care ţine de canoanele Justiţiei.

Democraţie

 

Observaţie (fără nicio legătură): Știe cineva de ce nu mai bea lumea apă? Aţi observat ce deranjaţi sunt unii dacă le spui să bea apă? Sau cȋt se forţează alţii să bea apă, avȋnd o indicaţie? Ce-are apa?

Democraţie

Aseară am ȋnchis televizorul. Nu mai e nimic pe posturile de ştiri. Televizorul pe care-l ţin deschis pe motiv că unii se trezesc din somn dacă nu se mai aude, l-am dat, aiurea, pe alt post. 

Doar n-am ȋnnebunit cu toţii!

Ne loveşte Rusia ȋn valorile democratice! No sh.t! Ne scoate Rusia din NATO! Hai, lasă-mă! Romȃnia ne omoară ȋn o sută de feluri, nu mă interesează Rusia! 

"Reafirmarea democraţiei"? O.K., s-o reafirmăm:

CULTURA MINCIUNII - “Presa printează ştirea, nu şi adevărul.”

https://antipresa.blogspot.com/2025/07/cultura-minciunii-presa-printeaza.html

“Să nu ne izolăm!”

 

“Să nu ne izolăm!”

Ăsta e noul slogan sub care se va desfăşura următoarea etapă din viaţa celor care vor supravieţui regimului, ȋn Romȃnia. Inversul celui din pandemie. Să nu ne izolăm, că ne pulverizăm, să ne izolăm ca să nu ne infectăm! Valuri de izolare şi dez-izolare. Sau dinţi de ferăstrău?

Apropo: Mai trebuie să moară oameni?

Slavă Domnului că şi-n Landul nostru, lume bună, autohtonă - care ştie să navigheze geopolitic, pe toate meridianele, fără să leşine de la tulburarea ritmului circadian, prin istorie, de la poştalioane, pȋnă la avioane şi sateliţi şi prin fişele medicale informale ale degeneraţilor care ȋncearcă să influenţeze mişcarea de revoluţie a Pămȋntului - ȋşi utilizează o parte din timp să ne scrie, prin intermediul articolelor (postărilor), despre ce şi cum se-ntȋmplă-n lume. Și ne face bine la nervi să vedem luminiţe la capătul tunelurilor.

“a introdus ȋn eroare agenţiile de rating”

De regulă, caut acest gen de informaţie şi atitudine ȋn articolele de-afară dar e din ce ȋn ce mai greu să le găsesc.

O singură observaţie am.

S-a dat semnal! Serviciile

 

Undeva, prin anii “70, ȋn clasele foarte mici, un ȋnvăţător tȋnăr, care ţinea locul titularei de la clasă, duce discuţia ȋntr-o direcţie surprinzătoare.

- Există Dumnezeu?, ȋntreabă el.

- Nu.

Ȋntotdeauna se găseşte unul ȋn clasă pe care să-l ia gura pe dinainte ȋn timp ce toţi ceilalţi tac strategic.

- Dar, pe om, cine l-a făcut?

- Natura.

E un răspuns panaceu, n-ai cum să dai greş.

- Și pe natură cine a făcut-o?

Cȋt de rău poate să-ţi pară c-ai deschis gura.

Nu e o pledoarie pentru religie, nu mă interesează subiectul.

Nu vi se pare că presa a devenit din ce ȋn ce mai curajoasă?

“Violenţa” ȋn şcoli. Ce măsuri se iau

Mercur Retrograd  https://antipresa.blogspot.com/2026/10/mercur-retrograd.html#more

“Violenţa” ȋn şcoli. Ce măsuri se iau

Ce titlu de doi lei!

A realiza, a fi ȋmplinit, Provocare, violenţă, prevenţie, bullying, conştientizare, valori, cancer/tumori, iubesc, droguri recreaţionale, adicţii, extremism, radicalizare, din păcate/din fericire, Deci…

Sunt cuvinte-cheie, apărute după Revoluţie, conotate altfel decȋt ȋn cultura noastră. (conotaţia nu-i tot aia cu definiţia din DEX)

Titlu (chiar acum): Caz şocant. Elev fotografiat cu cuţitul ȋn sala de clasă

Vi se pare că ajută? Acest “şocant”? Ăştia din televizor, sunteţi şocaţi? Dacă da, mergeţi la psiholog! Știţi că, există, deja, noţiunea de “emotional inflation”.

Cereţi ajutor! O altă formulare dibace care, iniţial, a fost conotată, exclusiv, drept: mergeţi la psiholog!

Gripa, boala dată drept exemplu ȋn multe filme americane, corelată cu orice symptom, de la durere de burtă, la durere de cap. Apărea personajul principal, vomitȋndu-şi maţele din ea (de regulă) şi-i spunea colegului: I must’ve got a flu.

Statul ne deschide dosare fără număr

V-ar surprinde, din cale afară, dacă leul ar continua să se devalorizeze, semnificativ, chiar si după ȋncetarea “crizei” generate de guvernarea interimară?

Statul ne deschide dosare fără număr

Fiindcă, spectacolul dosarelor e pentru populaţie, ȋn principal. Georgescu e folosit ca telegramă de ameninţare, livrată prin intermediul presei. E noul covid, de care, Mai-Inteligenţii ca noi din comunitatea politico-mediatică vrea să ne apere.

Aşa stȋnd lucrurile, pentru că Georgescu şi anularea alegerilor ȋncă n-au devenit endemice, ȋn conştiinţa publică, i-au deschis al patrulea dosar penal candidatului interzis. Tocmai cȋnd procurorii voiau să-I scoată din arestul central şi să-l mute ȋn arest la domiciliu, justiţia hibridă i-a adus o acuzaţie care ȋnţeleg că nu există ȋn Codul Penal.

Un desfăşurător oarecum previzibil. La al treilea dosar, un avocat chiar a spus: să ne aşteptăm şi la altele, ăsta e stilul Kovesi, multe dosare penale ca să rămȋnă ceva, orice ar fi.

E un comportament, mai degrabă iraţional, pripit, de intimidare. Bullying!  Ăştia nu fac faţă ȋntr-o lume unde legea se aplică tuturor la fel şi milităria stă ȋn cazarme. D-aia, un proiect de ţară precum ăsta belicos, Ucraina – Rep. Moldova - Romȃnia era singurul potrivit stilului politicianului romȃn.

Octombrie, 2013 - “Ȋn România e nevoie de comandă unică… România este o ţară sărăcuţă şi nu poate avea şapte, opt, nouă centre de comandă pentru diverse situaţii de urgenţă, care sunt cu răniţi, cu morţi, acolo tot sistemul trebuie să participe.” - RADU STROE http://www.pesurse.ro/2013/10/01/radu-stroe-despre-proiectul-de-descentralizare-a-l.html

Regim cu autoritate, atȋt se poate ȋn Romȃnia. Iar contextul global le-a picat la fix.

Se vede treaba că, periodic ȋn istorie, se instalează unii la putere şi nu mai pot ieşi din zona de confort.

Nu mai putem, ȋşi spun ei! Să vină ceva, o pandemie, un război, să terminăm dracu’, cu democraţia asta. Praf ne-au făcut viaţa, aceste ȋntreruperi, o dată la fiecare patru ani!

Plătim pȋinea şi circul, cȋt să ţină pacea socială sub capacul pe oală şi ne mai odihnim. Măcar o vreme, pȋnă vine vremea s-o “reafirmăm”.

Numai că rezilienţa e mai obositoare decȋt ascensiunea. La asta se munceşte acum. Și e mai greu decȋt ȋn dictatura politico-medicală din pandemie, că DIICOT-ul nu e spital iar procurorii nu sunt doctori.

Ȋnsă, au fost semne…