Care sunt şansele să fi diagnosticat cu demenţă ȋn următorul an?

 

Două observaţii. Prima, am văzut astăzi la televiziunea suveranist-globalistă doi lideri sindicali care şi-au exprimat adeziunea la noile norme de prezentare a fenomenelor meteo – lor le urăm: Să vi le taie!

Apoi, de cȋnd diagnostichează psihologii şi formele de dementia? Din spectrul cel mai larg, cȋt mai larg cu putinţă, cȋt globul pămȋntesc de larg, după noile norme? Fiindcă am auzit astăzi la TV că inclusiv cei care uită unele cuvinte, ȋn mod repetat – sună destul de imprecis – trebuie diagnosticat cu o formă de dementia. Ȋn fapt, boli neurologice, termenul demenţă nu se folosea la noi, decȋt ca insultă. Dar, dacă şi ploaia, ȋn Romȃnia, este un fenomen extrem, de ce n-ar fi şi lapsusul o boală.

Mai spun o dată, cum era pe vechi, cu astfel de boli, ce ne spunea o doctoră specialistă ȋn domeniu (din America) - pe vremuri, cȋnd informaţia adevărată avea loc pe internet - despre cȋnd trebuie să ne facem probleme. E foarte simplu.

Rezumat generat de AI

Rezumat generat de AI

"Nu există un blog sau un site activ sau cunoscut sub numele de „ANTIPRESA”. Termenul poate face referire la o discuție generală despre fenomenul de critică a presei sau la o confuzie de denumire.

Dacă doriți, spuneți-mi mai multe despre ce anume căutați legat de acest termen (un articol anume, un autor sau un subiect din presă), ca să vă pot ajuta mai departe."

Hm! Ştiam că, mai devreme sau mai tȋrziu, tot trebuie să produc ceva care să existe.

Vremea mesajelor soft a trecut. Azi, ceea ce ne uneşte

“Uni-contextul este un scenariu ȋn care, felul ȋn care trebuie să te porţi devine acelaşi, ȋn contexte diferite. Există doar un singur set de norme pe care trebuie să le respecţi, indifferent de context.” https://www.derekthompson.org/p/a-philosophers-one-word-theory-to

Connecting people. Mi-a plăcut acest slogan pe vremuri. Poate chiar a fost gȋndit cu bune intenţii. Şi chiar trebuie să fi avut un impact pozitiv asupra lumii, pentru o bună perioadă de timp. Pȋnă a intrat pe mȋinile ȋnghiţitorilor de cauze bune care au ȋnşfăcat world wide web şi au redus-o la cȋteva idei principale, repetate de o mie de ori mai mult decȋt orice altceva, apoi de o sută de mii de ori, apoi le-au băgat ȋn faţa celorlalte iar acum le şterg pe toate celelalte.

Dacă un dobitoc, care confundă un potop cu Marele Potop, filmează şi se postează mirȋndu-se de “sfȋrşitul lumii”, convine narativului official, atunci, el devine un dobitoc universal şi produce o ştire care ne include: Oamenii sunt ȋngroziţi, spun că n-au mai văzut aşa ceva, dorm cu frică!

Poate unii concetăţeni ai autorului de conţinut dormeau liniştiţi, chiar ȋn timpul potopului, erau plecaţi de-acasă, nu s-au uitat pe geam, s-au uitat, cu jaluzelele trase, pe canalelele de filme şi documentare sau poate, de la ei s-a văzut altfel. Degeaba, canalu’ de transmisiuni informaţionale şi specialiştii sunt categorici ȋn privinţa asta: Trebuie să-ţi fie frică! Nu scapă nimeni! Dacă dobitocul care a postat sau şi-a etalat noroiul din curte, la televizor, a ajuns world wide web, iar dezastrul de care vorbeşte el a fost declarat “global”, de către oficialităţi, atunci, te priveşte!

Efectul 2+2=5

Marea Britanie e călărită rău de aberaţiile globaliste. Cu chiu, cu vai, au scăpat de K. Starmer, prim-ministrul care a susţinut că bărbaţii care se declară transwomen sunt femei şi pot invada spaţiile private ale sexului opus, dar ȋn varianta originală, dȋnd, astfel, liber, violurilor ȋn serie. Dar, violarea femeilor şi copiilor, plus uciderea ritualică a gravidelor cu sarcini neviabile vor face un subiect separat.

S-au băgat bani, din nou, ȋn studii care atestă una-alta, şi care cancelează ştiinţa pȋnă la resetare. Chiar şi la noi – deşi se investeşte primordial ȋn instituţia primei - Mirandolini a ţării - iar a ȋnceput să plouă cu ȋncălziri climatice extreme, deşi narativul s-a subţiat atȋt de mult ȋncȋt totul s-a redus la etichetarea exacerbată a fenomenelor normale, ca să nu zic banale. Ȋn momentul ăsta, un copil care abia deschide ochii ȋn lume, şi ȋşi ia informaţia meteo de la televizor, este influenţat să creadă că, ȋnainte de coduri, nu tuna, nu fulgera, nu existau vijelii şi caniculă, dar şi că ploile sunt vreme rea iar căldura e mortală şi singurele alternanţe psiho-senzoriale acceptate trebuie să fie mirarea că se-ntȋmplă şi dorinţa de a scăpa cȋnd de una, cȋnd de alta.

Pentru a se ajunge la jăvreala asta, au fost schimbate vechile definiţii, cu opinii despre cum ar trebui să fie. De pildă, inițial, termenul uragan denumea doar ciclonii tropicali din Marea Caraibilor, acum toată lumea e cu ei ȋn gură.

Dar nu destul, după părerea experţilor băgaţi ȋn faţă. Mai ţineţi minte că, ȋn pandemie, doar anumiţi experţi aveau voie să declare şi să declame adevărul de trebuinţă. Cineva chiar a ȋntrebat, de ce doar unii au dreptul să se exprime iar răspunsul a fost: dacă ei au fost aleşi să se ocupe cu asta… să ascultăm de ei.

Cresc primele doamne şi spaghetele ȋn copac? Indiscutabil!

Tulburări (boli) mintale post-pandemice

 Brigitte (bri-jit) Macron (se citește bri-jit, cu accent pe a doua silabă - AI)

Ȋn sfȋrşit, ȋnapoi cu picioarele pe pămȋnt! Un articol foarte cuprinzător şi util.

Din The Telegraph, Janet Daley, Britain’s mad lockdown experiment has damaged a generation of young people, 11 July 2026 https://www.telegraph.co.uk/news/2026/07/11/mental-health-young-people-lockdown-impact/

Afecţiunile psihice, diagnosticate dintr-un spectru din ce ȋn ce mai larg, sunt o consecinţă, chiar o epidemie post-pandemică, generată, ȋn mare parte, de măsurile restrictive din timpul pandemiei de covid-19 şi tind să devină o urgenţă din punct de vedere economic.

O mulţime de oameni, majoritatea tineri, se ȋncadrează, acum, ȋn categoria persoanelor cu dizabilităţi, care pot primi, pe o perioadă nedeterminată, poate toată viaţa, sprijin financiar de la stat. Iar costurile sunt immense şi planează suspiciunea că se poate profita, fără drept, de aceste subvenţii oferite, uneori, fără motiv aparent.

Mai ales că, diagnosticarea unor astfel de tulburări, de ordin mintal şi/sau comportamental, este destul de dificilă, simptomele fiind, mai degrabă, unele subiective, reacţii personale ȋntr-o situaţie dată. Pȋnă mai ieri “manifestări ale individualităţii”, adică ce ne deosebeşte ȋntre noi, acum, etichete cu diagnostic.

“A fi, mai mult sau mai puţin, sigur pe tine ȋn societate, mai mult sau mai puţin empatic, mai mult sau mai puţin adaptabil, decȋt ceilalţi, toate acestea erau variaţiuni dintr-un şir de posibile personalităţi. Nu există o singură modalitate “normală” de a face faţă lumii ȋnconjurătoare.”

Medicalizarea diferenţelor dintre oameni

Vremea mesajelor soft a trecut

 

Mai ȋntȋi, spun că nu mi-aş ţine respiraţia pȋnă ȋn februarie, la anul. Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan se merită unul pe altul, amȋndoi sunt “greu de ucis”. Mă bucur c-a observat cineva, şi la noi, anarhia răsturnată, de sus ȋn jos, citisem asta ȋn articole scrise de analişti internaţionali. Problema e că aici, sub opinca de plai, punctele noastre de vedere sunt, la rȋndul lor, răsturnate, ȋn oglindă, ȋn altă parte, separate, defalcate… deh, societate divizată.

- Ȋţi spun, dacă o aveam pe Regina Maria atunci, noi n-aveam communism!

- Crezi, tu, că rămȋneam noi aici… ţineam ruşii la distanţă…

- Da, sigur-sigur, noi n-aveam comunism!

Acum nu mai avem pe nimeni şi nimic.

Toţi agitatorii autohtoni vorbesc de societatea noastră divizată şi toţi micii divizori vor s-o unească ȋn pace şi solidaritate. Mie ȋmi pare că trăim ȋn lumi paralele iar formaţiunile politice din parlament şi actanţii politici voluntari sunt, laolaltă, doar nişte mărunţiş care vrea să-nghită, valoric, bacnote de cinci milioane. Nişte bombonele minoritare pe colivă care se pretind proprietarii şi secerătorii lanurilor de grȋu.

Pentru prima dată e, cu adevărat, haos.

Un nou studiu de care n-aveai nevoie

 

Voi trece degrabă peste evenimentul Summitul NATO de la Ankara, unde noi iar ne-am prezentat cu nişte avataruri şi-n urma căruia, presa locală iar a ȋncercat să ȋnsufleţească ridicolul pȋnă să-l devină realitate. Serios, sistemul – orice o fi ăla – este chiar atȋt de rău ȋncȋt nimeni, chiar nimeni din lumea reală nu vrea să lucreze pentru el? N-a fost destul că, ȋncă din zorii democraţiei, a fost desemnat un actor (collaborator al Securităţii) care joacă, şi-acum, pȋnă la a se confunda cu personajul, rolul de principe ȋn rămăşiţele fostei monarhii, trebuia să ȋmputerniciţi o oengistă cu tupeu maxim, hotărȋtă să distrugă sistemul politic actual, fără funcţie ȋn statul romȃn, să joace rolul de primă-doamnă şi stăpȋnă a Palatului Cotroceni? Nu-mi dau seama cum o primesc ăştia, p-afară, ȋntr-o calitate oficială. Doar dacă nu cumva tovarăşa de viaţă a primit Cabinetul 2 şi noi nu ştim.

Ȋn fine, ȋn zilele noastre, cȋnd pȋnă şi ştiinţa e-n ochii privitorului iar gȋndirea critică şi sȋngele se află-n presa plătită să mintă, adevărul trebuie să fie ȋn imaginaţia fiecăruia, pȋnă la urmă, tranzitoriu, agăţat ȋntre două studii observaţionale.

Ce păţeşti dacă (nu) consumi cafea, stai ȋn fotoliu şi te uiţi la televizor

Avertisment: Romȃnia, azilul groazei!

The Cars - Drive (Official Music Video)

https://www.youtube.com/watch?v=xuZA6qiJVfU&list=RDRIZdjT1472Y&index=4

Singura lumină din Romȃnia ştirilor recente – de mare senzaţie printre telespectatorii mari şi mici, cum se spunea odată – este Bricul Mircea, curajoasa navă-şcoală a Academiei Navale Romȃne, condusă de tinerii ei temerari, cu entuziasm, spre sărbătoarea de 250 de ani a Americii. Imaginea cu mica ambarcaţiune cu pȋnze, micşorȋndu-se ȋn largul mării, a fost ceva… dincolo de senzaţional: Ȋţi vine să crezi, bărcuţa asta a traversat Atlanticul! Du-te, mă, de-aici, zici că e din Piraţii din Caraibe! Ce Magellan, Ce Vasco da Gama, ce Cristofor Columb…

Ei, unde sunt vremurile cȋnd presa din Romȃnia era criticată fiindcă era prea “senzaţionalistă”? A trecut atȋta vreme şi-atȋţia pumni de pămȋnt au fost aruncaţi peste timp, de la Revoluţie ȋncoace, ȋncȋt nostalgia s-a mutat ȋn era post-comunistă. Am citit undeva că nostalgia este despre ce obişnuiam să fim cu adevărat. Probabil de aceea trebuie marcată cu avertisment.

Și pentru că deconectarea de la veşnicia sumbră a prezentului muribund şi viitorului pe anxiolitice omoară mai lent şi distrage atenţia de la ştirile care contează. Nu acelea din azile, fiindcă de-astea am mai văzut, ci acelea din cimitire, fiindcă nici cimitirele nu mai sunt ce-au fost. O să plȋngem după cele vechi, pe care le vom mai vedea doar ȋn filme de tristă amintire.

Recent, Televiziunea Naţională rula un film din vremea comunistă, ȋn spatele unui avertisment impus de CNA, la cererea USR, gen “film realizat în perioada comunistă, în care difuzarea era condiţionată de o viză a cenzurii” sau “film realizat în perioada comunistă, în care funcţionau cenzura şi propaganda de stat”. No sh…t!

Ce film credeţi că rula?

Incidentul şocant Bolojan

 

Nu prea cred ȋn orgolii, ȋn politică. Cel puţin, nu ȋn zilele noastre, nu ȋn toiul unei crize majore economice, sociale sau crize politice, nu ȋn mijlocul luptei. Nu cȋnd vine vorba de a ţine cu dinţii şi unghiile de putere, ȋn momente atȋt de critice şi imprevizibile ca cele de acum, cȋnd nimic nu-ţi garanteză că mai ieşi ȋntreg din ȋncurcătură, darămite cu orgoliul reperat.

De punerea ȋn execuţie a manifestărilor orgolioase, cel mai probabil, se ocupă stăpȋnii cătuşelor, dimineaţa pe răcoare, după cȋntatul cocoşului. Ȋn practica de zi cu zi, ȋnsă, orgoliul ȋn politică ȋmi pare a masca furtul lingourilor de aur de către o gaşcă, restrȋnsă numeric, ȋn timp ce, invocarea grijii faţă de cetăţeni e despre să se ȋmpartă o pradă mai mică şi răsfirată, la cȋt mai mulţi. Nu cred că, ȋn Romȃnia, orgoliul vine ȋnaintea prăduielii. Cel puţin nu ȋn zilele noastre.

Romȃnia ȋn lumină

 

Iluminismul bate oengismul

Mai ȋntȋi vreau să le zic activiştilor cu propaganda să se ducă dracu’, odată, să mă scutească de educarea prin cenzură, fiindcă e neconstituţional şi nu dau doi bani pe mintea lor. Conexiunea nu e sigură, pe dracu! Bine că pedofilia e sigură şi acţionează la lumină!

Domnule, e culmea aşa ceva! Cum ȋndrăzneşti, tu, să pui anunţul ăsta pe gȃndeşte.org, de exemplu, (nu pe calculatorul ăsta), direcţionat obligatoriu la Ȋnapoi la zona sigură. Cine, ce e zona sigură? UE? Sigură-sigură, adică poţi să rămȋi peste noapte la ea acasă? Poţi să-i laşi un copil ȋn grijă? Poţi să laşi uşa descuiată, că nu te fură?

Ȋn altă ordine de idei dar tot p-acolo, aţi văzut ce bine se vede Romȃnia ȋn lumină? Cum bat reflectoarele minţii pe Palatul Cotroceni şi nu e cancer mov de la oengeuri? Ne-am luminat sau nu?

Ce trezire-n conştiinţă neafiliată politic, domnule! Cum a trecut fiorul prin toate televiziunile care au acelaşi director maniac de programe dar se dau rivale şi independente! Ce copilărie: toate predau aceleaşi ştiinţe false dar, la careu, aduc omagii altor tovarăşi! Vedeţi, d-aia era mai bine cȋnd ştiinţa era “exactă” ca-n DEX iar conducătorul iubit era doar unul şi numai la ore fixe. Aveam atȋta timp liber! Acum, şi fericirea e pe pastille şi cu programare.

Ce s-a mai ȋntȋmplat ȋn ultima vreme