Brand de țară: Valea condamnaților

“Chiar şi cei din afara ȋnchisorii, trăiesc de parcă ar fi ȋnăuntru.”

De cȋnd au ȋnceput campaniile de conştientizare şi “prevenţie” (cuvȋntul şi-a pierdut conotaţia iniţială) numărul romȃnilor care se ȋmbolnăvesc a crescut ȋn progresie geometrică şi continuă ȋn acelaşi ritm.

Nu e superstiţie, e studiu observaţional. Dacă studiul despre cȋte ceşti de cafea pe zi trebuie să bei ca să trăieşti mai mult, funcţie de cȋte ore stai la birou şi alte criterii esenţiale, este numai bun de dat pe piaţă, atunci şi observaţia “cȋnd inviţi Răul, el se instalează şi nu mai pleacă” e valabilă.

Oare, de-a ce se vor juca copiii viitorului din Romȃnia?

john.glionna@latimes.com Din In Colorado’s Prison Valley, corrections are a way of life  https://www.latimes.com/nation/la-na-prison-valley-20150813-story.html

Ȋn "Prison Valley" - Cañon City şi Florence, districtul Fremont, Colorado - copiii nu mai fac exerciţii de apărare ȋmpotriva incendiilor, ci ȋmpotriva evadaţilor din puşcărie, adică ȋnvaţă cum să tragă rapid obloanele şi cum să se ascundă ȋn dulap sau ȋn colţuri ȋntunecoase. Unde stau cuminţi, cȋt timp locul e ȋmpȋnzit de poliţie, care caută evadatul cu ajutorul cȋinilor de urmă. Evenimentul palpitant reverberează şi ȋn amintirile depănate, mai tȋrziu, de localnicii care dau peste uniformele pline de noroi, abandonate de fugari ȋn magaziile gospodăriilor prin care se furişează, rareori, spre libertate.

“Georgescu se crede Dumnezeu”

Regimul actual se crede Dumnezeu, Judecătoria Sectorului 1 se crede Dumnezeu... Televiziunile sunt pline de Dumnezei care ne-au salvat şi de Dumnezei care vor să ne salveze, de ruşi sau ȋn conştiinţă.

Iar “cireşii” care vor ȋnflori la sfȋrşitul lui aprilie au ȋnflorit şi anul trecut, ȋn iulie. Păi, dacă şi Christos a ȋnviat ȋnainte de Paşte… ȋn gloata trimisă de system ca să se prostească la uşa tribunalului!

Regimul instalat după ultima răsturnare de situaţie - ȋn interes naţional, desigur -  este de-o nesimţire incredibilă! Incredibilă!

Aceşti mincinoşi au de gȋnd să-l plimbe pe Georgescu, pe la control judiciar săptămȋnal, cȋt ţine guvernarea asta catastrofal de neputincioasă. Şi, ȋn acelaşi timp, să ajute AUR să nu se piardă.

Aseară, cȋnd a căzut vestea ca un trăznet, că dl. Georgescu este chemat astăzi de urgenţă, taman de ziua lui, la judecătoria de unică folosinţă de la Sectorul 1, am văzut o ȋngrijorare funestă pe feţele susţinătorilor TV. Vorbesc serios, mormȋntală! Toţi se temeau că-i ridică controlul judiciar şi-i lasă-n…!

S-a gȋndit cineva – dar cinstit, nu aşa, de ochii telespectatorilor! – care ar fi consecinţele, interne, dacă lui Călin Georgescu i s-ar ridica controlul judiciar?

Protestul minerilor (deturnat de system)

Nu mai ieşiţi ȋn stradă! E o iluzie că aveţi dreptul la protest.

Un copil care se naşte ȋn acest moment, nu mai are niciun drept stipulat ȋn Constituţia Romȃniei. Părinţii lui nu mai au niciun drept, stipulat ȋn Constituţie, ȋn ce priveşte educaţia, sănătatea şi normalitatea acestuia.

Niciunul nu mai avem niciun drept, stipulat ȋn Constituţie. Au fost anulate prin intermediul legilor successive emise de Parlament după renunţarea la starea de alertă.

Dacă un romȃn “dispare”, niciun angajat al statului nu va da socoteală (am văzut ȋn pandemie şi după), nu va cerceta, nu va da cȋştig de cauză “victimei” ȋntr-o curte de justiţie.

Nu mai ieşiţi ȋn stradă! Vedeţi ce se-ntȋmplă, nu?

UPDATE

De ce e indicat ca oamenii să consume ovăz

Din metro.co.uk

După ce, biologul australian a rezolvat condiţia umană, prin anihilarea gȋndirii conştiente şi ȋntoarcerea, ȋn timp, la stilul de viaţă şi mentalitate al maimuţelor Bonobo, cercetătorul chinez vine cu o idee revoluţionară, utilitarianistă, a centaurului bionic, omul de povară, cu patru picioare. Jumătate om, jumătate cal, fiindcă cele două picioare robotice, din spate, calcă pe copite.

Ȋn tandem cu cele două, ȋn adidaşi, din faţă. Este un cărăuş robo-viu, cu spinarea ȋncărcată cu merinde, ataşată la centrul de greutate al, odată, bietului biped umanoid, ȋn curȋnd extinct.

Pactul pe scȋrbă I

 

Ştirea zilei: Două mormane de gunoi au ieşit ȋn evidenţă (deocamdată) după votarea bugetului de azi-noapte: PNL-iştii s-au ȋnţeles cu “colegii de la AUR” (F. Roman) să finanţeze de la buget un ONG-eu anti-avort şi gunoiul propriu-zis pe care l-au produs şi abandonat mizerabilii din Parlament.

Pȋnă la urmă, de ce suntem noi aici? Cu domiciliul, vreau să spun, nu e vreo platitudine dilematică existenţială.

Păi, evident, unii suntem aici pentru că nu am putut pleca, alţii, pentru că aici şi-au făcut un rost – pe care e din ce ȋn ce mai greu să-l păstreze – alţii, pentru că ȋşi păstrează un loc unde speră să se ȋntoarcă definitiv – ceea ce se va ȋntȋmpla din ce ȋn ce mai rar…

Ȋnsă, cei mai mulţi dintre cei pe care-i vedem la televizor şi nu numai – politicieni, angajaţi ȋn presă, vedete, funcţionari bine plătiţi, afacerişti, mai nou, influenceri (ONG-euri) etc. - sunt aici, la serviciu. Romȃnia este o colonie de oameni ai muncii, unde angajaţii locuiesc, temporar, ȋn parcul industrial naţional, cȋştigă un ban, bun (de multe ori), cu care ȋşi “aranjează” copiii ȋn străinătate, acolo unde ȋşi fac vacanţele, şi chiar investesc ȋntr-o locuinţă unde să se retragă din activitate. Fiindcă… locul ăsta e un gunoi, dacă e să fim cinstiţi, iar regimul hotelier sau tranzitoriu ȋn care stă cazată mare parte din populaţie, ȋnseamnă că nimeni n-are de gȋnd să strȋngă după el sau să ȋmbunătăţească ceva.

Insomnia

 

"Cred că voi avea onoarea de a lua Cuba. Este o mare onoare. Să iau Cuba într-o formă sau alta…

Indiferent dacă o eliberez, dacă o iau, cred că pot face orice vreau cu ea. Vreţi să ştiţi adevărul… E o naţiune foarte slăbită în acest moment. Este o naţiune eşuată. Nu au bani, nu au petrol, nu au nimic" 

– Donald Trump, Preşedintele SUA

Aceasta nu este o declaraţie a lui Trump! Este esenţa vremurilor, mega-ȋmbogăţiri din mega-falimente. Mai sunt şi alţii care gȋndesc sau vor gȋndi la fel.

“Pot face orice”, ăsta e esenţialul, şi chiar poate. După el, vor veni şi alţii care vor putea la fel de mult.

Despre ţara ȋn care trăim nu se poate spune nimic serios. E condusă de parc-ar fi o oază de verdeaţă dotată cu un Iron Dome de care nici musca nu trece. Lumea ȋntreagă se zgȋlţȋie din toate “ȋncheieturile”, la noi regimul e acelaşi AI conceput cu mult ȋnainte ca toate astea să se-ntȋmple. Puterea de la noi, chiar că poate.

Se bagă bani ȋn apărare (vorba-vine!), fără dezvoltare, invers decȋt la manual. Proiectul de ţară a lui Bolojan e un stadion ȋn locul lui de obȋrşie, opoziţia se bate pentru doi lei ȋn plus pentru săraci, care, mȋine, se vor transforma ȋn minus doi lei, alţii stau cu urnele pregătite, să-nghită votul de pe urmă.

Uniunea Europeană? Aţi văzut-o pe Ursula von der Leyen, cu discursul despre cum, taman acu’, ea se apucă de construirea independenţei UE? V-aţi uitat la faţa ei? Vi s-a părut organică?

Va fi mai bine, sau mai rău, de-acum ȋnainte?

Ziua ȋnsȋngerată

Ieri a fost măcel. Răstignit ca un bebeluş ȋn landou, Şeful statului a donat sȋnge, ȋn sala Unirii din Palatul Cotroceni. Vorb-aia, să n-ai nevoie!

Ȋn aceste vremuri de restrişte, cȋnd a apărut şi-o nouă boală, “anorexia financiară”, despre care nu ştiu, ce dracu’, să ȋnţeleg, jurnalista ne-a zis că e despre obiceiul de “a strȋnge la sȋnge banii”. [de-a economisi la sȋnge, probabil]

Ȋn fine, bine că nu e despre a pica de undeva, de sus, că praf ne făceam. Sau despre a pica, fără să ştii, ȋn mijlocul unui exerciţiu de simulare a ȋnghesuirii ȋn adăposturi de Sub pămȋnt, SRL.

Azi a fost haos la metrou (s-a creat un blocaj, prin intermediul unui tren staţionat zece minute), ȋn staţia Unirii 2. E doar o coincidenţă de nume, nu-i cred ȋn stare, absolut deloc, de vreun aranjament, proiect sau coordonare de orice fel. Coincidenţa vine peste ei, nu invers. De fapt, Lebăda Neagră, de care văd că nimeni nu ţine cont, deşi, oameni foarte deştepţi ȋnvaţă pe oricine este interesat, pe internet, despre ce e vorba.

Ghiţă, Calul şi Ursula

 

Ȋntrebare: De ce a venit Ursula von der Leyen la baza de la Mihail Kogălniceanu? Asta e tot ce contează după ziua de ieri. Văd că nimeni nu abordează problema. 

Ȋn rest, nu pot să mă uit la televizor zilele astea! E de-un penibil… Am mai văzut penibile dar aşa de slabe, niciodată! Aia cu Elon Musk la Castelul Bran tot a făcut un pic de rumoare dar asta de ieri… Care o fi fost urgenţa de-au făcut-o atȋt de prost?

Mă mir şi de Sebastian Ghiţă că s-a băgat ȋn serialul prost, ȋnceput cu bătrȋna mamă a lui Bolojan - care a ţinut, zilele trecute, o lecţie de macroeconomie, urbi et orbi, de lȋngă o polată veche.

Cine urmează, mama lui Ştefan cel mare? Pentru o lecţie de vitejie?

Zbor deasupra unui cuib de cuci şi cluci

“Lumea poate ierta, practic, orice, mai puţin pe acei oameni care ȋşi văd de treaba lor.” - Margaret Mitchell

Presa a exagerat ieri, cȋnd a numit ȋntȋlnirea dintre Zelensky şi Nicuşor Dan, o vizită istorică. Să fim serioşi, dacă venea şi Macron era istorică. Dacă erau şapte pitici şi-o Albă ca zăpada era o mare chestie.

Istorică era dacă ȋl vizita acasă. Istorică a fost lăsarea la uşă a presei romȃneşti şi invitarea la masa discuţiilor, doar, a presei din Ucraina. Asta n-a ȋmpiedicat jurnalismul de calitate autohton să-i aducă omagii marelui Şef de stat. Acest Ştefan cel Mare fără sabie şi fără ibovnice. Doar cu spatele asigurat.

Care ne solicită atenţia la maximum, cu fiecare apariţie. Am văzut că ieri, au fost ȋntinse nişte traverse de protocol, atȋt de late, ȋncȋt, practic, ȋncăpea şi-un autoturism personal pe ele. Ăsta, da, maxim istoric!

Bravos, naţiune!

Ministrul Apărării nu ştie ȋn ce parte e Apusul!

Fericit trebuie să fi fost “cetăţeanul turmentat”! “Eu cu cine votez?” era o ȋntrebare uşoară. Mai ales că nici nu mai contează cu cine votezi.

“Noi cu cine ne batem?” – asta e dilemma irezolvabilă.