V-ar surprinde, din cale afară, dacă leul ar
continua să se devalorizeze, semnificativ, chiar si după ȋncetarea “crizei”
generate de guvernarea interimară?
Statul ne deschide dosare fără număr
Fiindcă, spectacolul
dosarelor e pentru populaţie, ȋn principal. Georgescu e folosit ca telegramă de
ameninţare, livrată prin intermediul presei. E noul covid, de care, Mai-Inteligenţii
ca noi din comunitatea politico-mediatică vrea să ne apere.
Aşa stȋnd lucrurile,
pentru că Georgescu şi anularea alegerilor ȋncă n-au devenit endemice, ȋn
conştiinţa publică, i-au deschis al patrulea dosar penal candidatului
interzis. Tocmai cȋnd procurorii voiau să-I scoată din arestul central şi să-l
mute ȋn arest la domiciliu, justiţia hibridă i-a adus o acuzaţie care ȋnţeleg
că nu există ȋn Codul Penal.
Un desfăşurător
oarecum previzibil. La al treilea dosar, un avocat chiar a spus: să ne aşteptăm
şi la altele, ăsta e stilul Kovesi, multe dosare penale ca să rămȋnă ceva,
orice ar fi.
E un comportament, mai
degrabă iraţional, pripit, de intimidare. Bullying! Ăştia nu fac faţă ȋntr-o lume unde legea se
aplică tuturor la fel şi milităria stă ȋn cazarme. D-aia, un proiect de ţară
precum ăsta belicos, Ucraina – Rep. Moldova - Romȃnia era singurul potrivit
stilului politicianului romȃn.
Octombrie, 2013 - “Ȋn România e nevoie de comandă unică… România este o ţară sărăcuţă şi nu poate avea şapte, opt, nouă centre de comandă pentru diverse situaţii de urgenţă, care sunt cu răniţi, cu morţi, acolo tot sistemul trebuie să participe.” - RADU STROE http://www.pesurse.ro/2013/10/01/radu-stroe-despre-proiectul-de-descentralizare-a-l.html
Regim cu autoritate,
atȋt se poate ȋn Romȃnia. Iar contextul global le-a picat la fix.
Se vede treaba că,
periodic ȋn istorie, se instalează unii la putere şi nu mai pot ieşi din zona
de confort.
Nu mai putem, ȋşi spun
ei! Să vină ceva, o pandemie, un război, să terminăm dracu’, cu democraţia
asta. Praf ne-au făcut viaţa, aceste ȋntreruperi, o dată la fiecare patru ani!
Plătim pȋinea şi circul, cȋt să ţină pacea socială sub capacul pe oală şi ne mai
odihnim. Măcar o vreme, pȋnă vine vremea s-o “reafirmăm”.
Numai că rezilienţa e
mai obositoare decȋt ascensiunea. La asta se munceşte acum. Și e mai
greu decȋt ȋn dictatura politico-medicală din pandemie, că DIICOT-ul nu e
spital iar procurorii nu sunt doctori.
Ȋnsă, au fost semne…






