Ce-aş face eu dacă aş avea un copil la
vȋrsta la care deschide ochii ȋn lume şi ȋncă n-a ȋntȋlnit gȋndirea critică pe
scurtul făgaş.
Cum n-am creier şi educaţie, l-aş
ȋndemna să ia de bun tot ce se transmite la televizor, de cele mai multe ori,
informaţie oficială, fiindcă presa e sponsorizată şi de oficiali. L-aş ȋndemna
să vizioneze doar desene animate dublate, fiindcă, educaţia clasică a fost şi
apanajul perioadei comuniste, Ceauşescu a fost un dictator iar noi nu suntem
nostalgici.
L-aş trimite la şcoală doar ca să facă
act de prezenţă, i-aş ocupa tot timpul cu meditaţii. L-aş sfătui să ia aminte
la antreprenorii sociali care ȋl ȋnvaţă numai de bine şi să-şi caute, cu
osȋrdie, orientarea sexuală, prin orice mijloace recomandate de specialişti.
Fiindcă, toată lumea trebuie să aibă pe cine să iubească iar scopul vieţii este
să te faci util şi să fii fericit. Nu deştept.
L-aş ȋndopa cu pastile după indicaţiile
de la televizor, nu din reţele sociale.
I-aş spune că, gȋndirea critică e atunci cȋnd asculţi doar de indicaţiile celor care, ȋn apariţiile televizate, pretind că o deţin şi-i pot ȋnvăţa şi pe copiii altora cum să gȋndească. L-aş ȋndemna să frecventeze parcurile de joacă, festivalurile şi cluburile promovate de trusturile media. L-aş duce la toate concursurile TV, fie că are talent, fie că nu, important fiind, ȋn zilele noastre, să stȋrneşti emoţii.
