marți, 18 noiembrie 2025

Instituţii de forţă: poliţişti...

 ... doctori, securişti, presă… Nicuşor Dan, Mirabela Grădinaru


De ce unii şi nu alţii?

Nu mă iau de poliţişti atȋt de des precum se obişnuieşte, fiindcă văd că e prea simplu şi toată lumea o face. Din spirit de contradicţie, ȋn principal. După căderea comunismului, cȋnd libertatea de exprimare s-a dat la liber şi cine-a fost mai ȋnfipt a luat mai mult, laşitatea noilor comunicatori a ȋngustat plaja de glumiţe, la tagma poliţiştilor.

Ȋnţeleg de ce, majoritatea erau şoferi şi nu puteau evita ȋntȋlnirea cu miliţianul autoritar şi agresiv fără motiv. Am fost şi eu de faţă, ceva mai tȋrziu, la un astfel de “control de rutină” (actele la control!), ceva urȋt, gratuit, pe un ton care te făcea să te simţi ȋn propria maşină ca-ntr-un “beci” fără ferestre. După o astfel de ȋntȋlnire cu gradele, e nevoie de o sforţare considerabilă ca să destinzi atmosfera, să uiţi treptat incidentul şi să faci o buclă ȋn timp, ca să-l striveşti pȋnă-şi pierde urma. 

Mai tȋrziu, am avut o experienţă aproape catatonică, ȋn primă instanţă.