Incidentul şocant Bolojan

 

Nu prea cred ȋn orgolii, ȋn politică. Cel puţin, nu ȋn zilele noastre, nu ȋn toiul unei crize majore economice, sociale sau crize politice, nu ȋn mijlocul luptei. Nu cȋnd vine vorba de a ţine cu dinţii şi unghiile de putere, ȋn momente atȋt de critice şi imprevizibile ca cele de acum, cȋnd nimic nu-ţi garanteză că mai ieşi ȋntreg din ȋncurcătură, darămite cu orgoliul reperat.

De punerea ȋn execuţie a manifestărilor orgolioase, cel mai probabil, se ocupă stăpȋnii cătuşelor, dimineaţa pe răcoare, după cȋntatul cocoşului. Ȋn practica de zi cu zi, ȋnsă, orgoliul ȋn politică ȋmi pare a masca furtul lingourilor de aur de către o gaşcă, restrȋnsă numeric, ȋn timp ce, invocarea grijii faţă de cetăţeni e despre să se ȋmpartă o pradă mai mică şi răsfirată, la cȋt mai mulţi. Nu cred că, ȋn Romȃnia, orgoliul vine ȋnaintea prăduielii. Cel puţin nu ȋn zilele noastre.

Zona crepusculară

 

Avem trei păienjeni pe creieri: Nicuşor Dan, ONG-eurile vechi şi noi (de import), nomenclatura sincretică autohtonă.

Știţi cum se ia urma unui criminal ȋn serie care e şi prădător, sau nu vă pasionează? Se detectează numitorul comun, ca mod de operare dar şi ce au ȋn comun victimele, şi se face profilul potenţial al criminalului - de regulă, bazat pe copilăria care a lăsat nu ştiu ce sechele.

Ce aveau ȋn comun PSD şi PNL cȋnd au devenit prieteni cu beneficii, ȋn USL, lăsȋnd locurile libere pe stȋnga şi pe dreapta, pentru prădători? Frica. 

Moise

 

“A ni se spune ce să gȋndim a evoluat la a ni se spune ce să spunem, deci, pȋnă la a ni se spune ce să facem, nu mai e mult.” - Charlton Heston

Se-ntȋmplă că, ne apropiem de trecerea celor 40 de ani post-decembrişti şi, ca nu cumva, poporul ostil să vrea să evadeze de la şcoala de corecţie, partenerii occidentali ne-au pus ȋn frunte, ȋntre sprȋncene (peste nu ştiu ce ochi), un Moise. Adică, hei, la loc comanda!, unde vă grăbiţi, abia acum ȋncep cei 40 de ani, pe bune! Cele minim şapte năpaste, plăgi, urgii, ciume, epidemii, necesar obligatorii mȋntuirii şi eliberării. Pȋnă acu’, a fost parfum! Drept dovadă stă nemoartea sufletului şi renaşterea nivelului de trai, nemeritate.

Mă miră acest amestec al Băncii Naţionale ȋn toată tevatura! Nu ştiu de ce dar, şmecheria cu “modernizarea” şi remake-ul “nu ne vindem ţara e slogan communist”, ȋmi aduce aminte de perioadele de glorie devalizatoare ce ţin de Caritas, Bancorex, FNI…

Ştiţi de ce nu reuşeşte presa influenţăroasă şi multă să inducă anxietăţi de cultură, pe scară largă, cum ar fi că ne atacă ruşii, de exemplu?

Criză de nervi

 

Sunt două morişti care fac curent ȋn televizor ȋn aceste zile. Toată suflarea le-nvȋrte de parcă ȋnsăşi modernizarea Romȃniei ar depinde de ele.

Moriştile sunt una proaspătă şi proastă, alta ȋnvechită şi ȋmpuţită. A proaspătă e ca chipsurile de rumeguş, abia scoase din cuptor, ronţăneala variantelor, aşa-zis posibile, de viitor guvern. Dă dimineaţă pȋnă seara, ori stau sleite pe o tablă, ori sunt citite – uneori cu greşeli şi erate – după foaie, nişte sume de acronime mutate, mutante şi permutate, cu aerul că cine ştie ce casting savant – ei ȋi spun scenariu – care rezolvă Teoria relativităţii, odată pentru totdeauna, pun ei ȋn dezbatere.

E un gest reflex ȋn presa multă de la noi, să facă o mare discuţiune dintr-un subiect facil, lipsit de importanţă şi care nu implică niciun fel de responsabilitate, doar ne rȋdem.

- Ce părere aveţi, domnule Cutare, sau Maestre, sau… Care ar fi varianta cea mai… dintre PNL+CCL+ARM + Independent; MMN+SCL+SPD+Grindeanu; IFN+ Draci+ Nimeni…

Ȋl avem la telefon pe cunoscutul analist sau sociolog X-ulescu. Ce credeţi… PSD+USL+ tehnocratul de la Banca Naţională … Şi tot aşa, pȋnă la vreo cinşpe variante tocate, despre nimic. O mulţime de amărȋţi stau cu gura căscată la joagăr, crezȋnd că sigur-sigur, şed taman ȋn mijlocul evenimentelor iar asta le scade colesterolul.

După care, vine analistul de la Banca Naţională sau p-acolo, care a făcut aceleaşi cursuri de comunicare ca I. Bolojan şi ne-o zice p-aia, ȋnvechită şi ȋmpuţită, cu familia care trebuie să facă economii.

Prevenţie şi anticipate cu şobolani

 

Romȃnii o vor duce mai bine cȋnd va intra ȋn recesiune cuantumul diagnosticărilor cu cancer.

Abia asta ar fi ceva nou sub soare. Nu eradicarea şobolanilor roşii. Şobolanii queer sau Şobolanii negri le vor lua imediat locul şi nu văd de ce ar fi mai buni.

Prevenția, frate! Cu Anticipate (ȋncă din februarie 2020): P-un picior de mai, Pe un dor și-un vai!, Iată se prăvale, Legănați de șale, După treij’ dă ani, Trei turme de șobolani… 

https://freefrompress.blogspot.com/2020/02/preventia-frate-cu-anticipate.html#more 

Nu prea mă mai uit la televizor, m-am plictisit să-mi servească unii şi alţii “dezvăluiri” puţine şi tȋrzii, pe care, cel puţin 40% dintre romȃni le-am intuit la timpul lor.

Pentru că, 40% dintre romȃni “vor schimbarea sistemului politic cu orice preț” şi 30% vor schimbări profunde, democratice – deci 70% sunt ostili ȋntregii clase politice. 

Ȋncă o dată: ȋntregii clase politice!

Să-mi fac un partid, să nu…

 A primit Mircea Lucescu vaccinul sigur şi eficient?

Trebuie să-mi fac partid. Mă mustră conştiinţa să privesc de pe margine cazna altora de-a ȋnjgheba ceva ȋn privinţa asta. Voi ȋncepe ȋn forţă, cu un flash-mob, un protest la care vor participa, estimativ, ȋntre 100 şi 100 000 de admiratori, pentru ȋnceput. Apoi, lumea se va fi săturat şi răsculat, cam pe la cinşpe lei benzina, şi voi scoate ȋn stradă milioane, mai exact, 6 milioane, 15 – 9 milioane care s-au uitat la “insula iubirii”.

Ȋi voi pune ȋn genunchi, să cȋnte, pe două voci, un Tatăl Nostru ȋmpănat cu strigături de Nu vă fie frică, poporul se ridică. Sper să-mi iasă mai bine decȋt mascarada la zi, menită să ȋngroape legenda lui Mircea Lucescu la cimitirul istoriei numit Cancel Culture.

Care a ieşit exact pe dos, toată crema fotbalului internaţional şi nu numai s-a oprit ȋn loc să-i omagieze existenţa şi cariera. Nu cred că vreun romȃn era conştient de uriaşa consideraţie pe care a atras-o acest om, la nivel mondial, ȋn rȋndul unor elite, altfel, arogante, ȋn mod justificat, prin poziţia dominantă şi exclusivismul tipic claselor superioare.

Ce dezastru, totuşi, la interior!

Zbor deasupra unui cuib de cuci şi cluci

“Lumea poate ierta, practic, orice, mai puţin pe acei oameni care ȋşi văd de treaba lor.” - Margaret Mitchell

Presa a exagerat ieri, cȋnd a numit ȋntȋlnirea dintre Zelensky şi Nicuşor Dan, o vizită istorică. Să fim serioşi, dacă venea şi Macron era istorică. Dacă erau şapte pitici şi-o Albă ca zăpada era o mare chestie.

Istorică era dacă ȋl vizita acasă. Istorică a fost lăsarea la uşă a presei romȃneşti şi invitarea la masa discuţiilor, doar, a presei din Ucraina. Asta n-a ȋmpiedicat jurnalismul de calitate autohton să-i aducă omagii marelui Şef de stat. Acest Ştefan cel Mare fără sabie şi fără ibovnice. Doar cu spatele asigurat.

Care ne solicită atenţia la maximum, cu fiecare apariţie. Am văzut că ieri, au fost ȋntinse nişte traverse de protocol, atȋt de late, ȋncȋt, practic, ȋncăpea şi-un autoturism personal pe ele. Ăsta, da, maxim istoric!

Observaţii

Observaţie. Fără excepţie! 

Unul dintre primarii care au apărut la televizor cu ocazia protestului ȋmpotriva “tăierilor”, numite de curăţătorii de peşte de la guvernare, “reforme”, a dat cel mai elocvent exemplu de cum ar trebui făcută o “corecţie”. Spunea el, ȋn esenţă: eu am un număr de locuitori şi 50 de angajaţi, o altă comună are acelaşi număr de locuitori şi 70 de angajaţi. De ce să tăiem şi unii şi alţii, cu 10%, dacă eu mi-am făcut reforma?

Asta ȋnţeleg eu prin “fără excepţie”: dacă 50 sunt suficienţi, 50 pentru toţi cei care se ȋncadrează ȋn nişte criterii. Fără excepţie!

Psihologie inversă

 

Psihologia inversă este, evident, despre a gȋndi cu susul ȋn jos. Uneori, de la coadă, la cap. Există o teorie care spune că, atunci cȋnd nimic nu-ţi iese, a gȋndi cu susul ȋn jos ar putea fi singura metodă care să-ţi dea o soluţie de rezolvare a unei probleme care s-a lovit de un zid.

De pildă, ce rost are să te agăţi de speranţa deşartă că vei reuşi (gȋndirea pozitivă) cȋnd toate indiciile sunt că te ȋndrepţi spre faliment şi nicio soluţie practică, alta decȋt cele tocite pȋnă acum, nu se ȋntrevede, iar timpul se scurge indifferent.

Autoritatea

Aud că Bolojan a ameninţat, subliminal şi implicit, că, dacă romȃnii nu-şi plătesc taxele, ȋntocmai şi la timp, la anul vine cu alte măsuri. Mai exact, a zis (dar a minţit) că dacă suntem cuminţi şi colectarea iese bine, ȋn 2027, poate se va ȋmbuna şi ne va lăsa ceva “bănuţi” ȋn buzunar. Unii folosesc această denominaţie metaforică a nivelului de trai la care ar trebui să aspire cei care le plătesc salariile.

Peneliştii au o problemă ȋn a se formaliza cȋnd vine vorba de respectarea legii sau respectul reciproc, ȋntre ei şi dobitoace. Nu-şi văd nasul constituţional cȋnd vine vorba de exercitarea autorităţii şi-i mănȋncă aşa de rău să se dea mari, ȋncȋt dau pe dinafară. Complex de inferioritate, deh!

Care-i treaba, nu ne mai plac ONG-urile?

 

E nevoie de un singur gest! Nu, nu e turu’ II, nici nu trebuie să-şi dea cineva foc ȋn piaţa publică – n-ar conta pentru nimeni – nici nu trebuie atacat cineva (nici vorbă!). Nu e un gest cu conotaţie politică.

E nevoie de un singur gest cu o anumită semnificaţie.

Dacă nu se poate, nu se poate. Lasă, c-avem ONG-uri – statul paralel care a ȋnlocuit Statul. Aşa se-ntȋmplă cȋnd eşti lăsat să te dezvolţi liber, ȋn legea ta, ca buruienile. Fără control, fără transparentizarea finanţării, fără să le dea establishmentul politic sau statul de drept, peste bot, cȋnd se pretindeau non-profit, voluntariat, non-guvernamentali… sau cȋnd au ȋnceput să prolifereze ȋn toate domeniile, ȋnghiţind tone de bani din bugetul statului şi din donaţii. Pretinzȋnd că ne reprezintă pe noi, civilii, care, fără ei şi ingineria socială, nici n-am fi ştiut ce suflete globaliste avem.

Ştiţi cum i-au ȋnchis gura, oengeurile, Papei Ioan Paul al II-lea?

Excepţie? Nu, ȋn Romȃnia!

 

Cȋteva observaţii, ca spectator.

Ȋn Romȃnia nu există excepţii. Nici una, nici zece, nici o mie. Ȋn Romȃnia, excepţia devine regulă, pentru 50% din populaţie, cu o viteză de propagare de nivel 5G, chiar dacă se face doar cu o circulară. De aceea, dacă vrei să le dai magistraţilor pensie de 25 000 de lei, trebuie să le faci salariul de 50 000 de lei, şi-nchei discuţia.

Ȋn Romȃnia, nu se poate face nicio reformă, niciodată, decȋt plecȋnd de la analiza imparţială a regimului ceauşist, cu tot ce a produs el ca system corupt şi dictatorial. Cel mai rău communism, o fundătură, chiar şi pentru vechiul bloc communist, singura speluncă unde i se aduceau omagii conducătorului iubit, ca ȋn Coreea de nord. Noi aveam antenă de bulgari, pentru Dumnezeu! Ni se părea că acolo e occident, faţă de ce era la noi. D-acolo, din ceauşism, i-am moştenit p-ăştia cu sete de activism şi propagandă care ne umplu de scȋrbă viaţa, chiar şi 35 de ani mai tȋrziu. Care nu ştiu de unde, dracu’, au apărut, fiindcă, pe unde am fost eu, toată lumea dădea rasoale cu activitatea de partid! Pentru mine, unul din cele mai mari şocuri de la procesul Ceauşeştilor a fost că el zicea ceva de cauză sau trădarea cauzei, aşa ceva, iar noi ne gȋndeam: care cauză? Aveam impresia că omul a fost ţinut ȋntr-o debara, ȋn comă, iar acum s-a trezit ȋn acelaşi timp şi spaţiu ȋn care a sucombat ȋn tinereţea lui revoluţionară.

Oricum, e o ȋntrebare la care n-a răspuns nimeni: Ceauşescu mai era ȋn deplinătatea facultăţilor mintale? Dacă nu, de cȋnd nu mai era cu toate ţiglele memoriei pe casă? Nu, cumva, l-au ţinut “ȋn debara” şi un regim paralel, pe care l-am moştenit, trăgea toate sforile şi continuă să le tragă?

Fiindcă, altfel, nu-mi explic, cine a făcut tranziţia, de la spectacolele omagiale fluviu, la o ȋntreagă colecţie Sandra Brown a ȋncălzirilor climatice. Ca să dau doar un exemplu dintr-o sută.

Medicamentele “innovative” nu sunt tratamente noi

Ştire 

Ȋnţeleg că, globalizarea a luat-o ȋnaintea dizolvării statelor membre ȋn UE. Se dărȋmă şandramaua.

Medicamentele “innovative” nu sunt tratamente noi

De altfel, o recunosc şi specialiştii, doar că, Vezi, Doamne!, nu-i pot refuza pe pacienţi care se simt bine să ştie că primesc ceva extraordinar. Extraordinar de scump şi recomandat de vedetele de ştiri. Ȋn timpul ăsta, alţi bolnavi nu primesc un tratament mai bun, fiindcă, de undeva trebuie să faci economie.

De ce a crescut TVA-ul?

 

De ce a crescut TVA-ul?

D-aia! Şi ca să scăpăm de deficit, deficit, deficit… De ce importăm, ȋn fiecare an gaze foarte scumpe, cele mai scumpe? Ca să plătim mai mult. De ce benzina ȋn Bulgaria era mai ieftină cu un leu (acum cȋteva luni) decȋt ȋn Romȃnia? Pentru ca romȃnii să-şi cheltuiască din nivelul de trai. De ce nu se echilibrează balanţa comercială, prin mai multe şi mai scumpe exporturi? Poate, pentru că există importatori autohtoni care fac jocurile? Pentru că, o altă marotă a ştirilor e leul, leul, leul, să nu cumva să se devalorizeze leul!

De ce gripa porcină ne “depistează” ȋn fiecare an? Ca să importăm, de la nemţi, mai ales, carne de porc? De ce aflatoxina? Ca să cumpărăm lapte de la unguri?

Următorul preşedinte al Romȃniei să fie ales ca Dalai Lama

 

Pȋnă pe 5 mai, nu mai e nimic de văzut la televiziunile de ştiri, Slavă Domnului – o pauză binemeritată – şi spun asta pentru că aceste monitoare de aceleaşi vorbe nu vor să facă nimic pentru aceste alegeri. Poate ştiu politicienii şi televiziunile ceva ce electoratul care va merge ca fraieru’ la urne nu ştie.

Ȋn fine, dacă tot e pauză iar democraţia, aşa cum o ştiam, nu mai funcţionează, poate-ar trebui să ne gȋndim la un alt model de-a alege preşedintele.

De exemplu, Dalai Lama. Pare mult mai simplu. Nu trebuie decȋt să creăm un grup de lucru format din călugări numiţi politic – şi CCR e bună, dacă nu mănȋncă carne – şi, cȋnd moare preşedintele ȋn funcţie, să-i punem pe gȋnduri, drumuri şi meditaţie, pȋnă ȋntră ȋn contact cu spiritul reȋncarnat. Va fi mare osteneală (d-aia le dăm pensii speciale), dar nu sunt singuri ȋn demersul nobil. Oracolul de la Bruxelles va da o mȋnă de ajutor, ca o mamă sau tată sau persoană UE ce se află. Apoi, prietenia nemuritoarei Ursula cu China ne va livra măsurile procedurale şi binecuvȋntarea, feng shui-u’ sau ce mai e nevoie. La fel şi guvernul Tibetan dacă noi facem o donaţie iar CIA face o sfeştanie.

Noi nici nu trebuie să ne mai batem capul. Bine, nici candidaţii. Pȋnă la urmă, doar sufletul contează.

Bolojan, doar interimar?

N-aveţi de gȋnd să terminăm odată cu nenorocitele de alegeri, nici ȋn mai, nu?

Ȋn noaptea de duminică spre luni, cȋnd o ieşi Bolojan, la braţe cu Ciolacu şi Cioloş, din palatul transformat ȋn hotel, va călca ȋn excremente de urs rusesc, din nou. Iar Enache va fi pe fază şi cu toţii le vor pune pe făraş, le vor secretiza şi le vor da presei, pe surse. 

O ţară de dezaxaţi!

Ameninţări cu moartea? - Vreau să v-ameninţ  https://freefrompress.blogspot.com/2025/02/amenintari-cu-moartea.html

E luna iubiiirii! Dacă, ȋn loc de Sf. Valentin, venea Crăciunul, la sfȋrşitul lunii aveam execuţii.

Ce titluri şi ce ocări, astăzi, după plecarea Preşedintelui Iohannis de la Cotroceni! Ferească Dumnezeu! Oare de ce vor unii să fie Preşedinţi ai Romȃniei?

Mă uit la Bolojan, “camionagiul de la Oradea”, şi nu vreau să-mi imaginez cum sfȋrşeşte, fiindcă ȋmi plac surprizele cȋnd se năpustesc asupra altora. Ȋnţeleg că lui i se cere să comunice mai mult. Abia aştept! Mai ales, că – pe surse, deh! – ni se tot spune că, din poziţia turnului interimar, va candida la preşedinţie şi va deveni rege. Aşa, care va să zică, l-au pasat ȋn poartă ca să ia miros de aţe. Să nu uităm ce bine i-a făcut genul ăsta de rocadă lui Crin Antonescu.

Dacă ne-ajută Dumnezeu, se toarnă o continuare. Sau doar se toarnă.

Birocraţie şi impozite

Am văzut ieri, răscoala spontană, cu invective, din Parlament, vizavi de ȋncercarea şefului Senatului, I. Bolojan, de a reduce personalul cu 200 de angajaţi. O picătură ȋntr-un ocean.

Dar am văzut şi reacţia unui pesedist, faţă de această măsură. Aceeaşi reacţie menită să păstreze şi să mai angajeze: trebuie făcută o evaluare şi-abia pe urmă… Vorbe!

Uite, un criteriu de evaluare rapidă!