“Termenul
femicid a fost adoptat, mai ales ȋn America Latină (femicidio), ca instrument
util de folosit faţă de escaladarea alarmantă a crimelor foarte violente asupra
fetelor şi femeilor. Ȋn parallel, cuvȋntul feminicidio
a fost introdus şi pentru a cuprinde elementul de impunitate şi violenţă
instituţională, cauzate de lipsa de responsabilitate şi răspuns adecvat din
partea statului, cȋnd se-ntȋmplă astfel de crime. Acest termen este folosit
atunci cȋnd există o problemă cu asumarea responsabilităţii din partea
statului.”
Institutul European pentru Egalitatea de Gen
Deci,
femicidul este un termen care defineşte un fenomen, nu o crimă ȋn care o femeie
este ucisă, şi se referă la un anume determinism cultural, mai degrabă. D-aia
există o listă lungă şi cuprinzătoare care se ȋncorporează definiţiei de femicid,
de la mutilarea organelor genitale şi prădarea de zestre prin moştenire, pȋnă
la traffic sexual, vȋnătoare de vrăjitoare şi tradiţionala reducţie a femeilor
la mătură, bucătăreasă, născătoare şi obiect sexual intrat ȋn posesia soţului
sau partenerului.
Ca să fie clar: campaniile de conştientizare şi combatere nu sunt făcute să diminueze şi nu diminuează fenomenul, doar ȋi adaugă etichete şi sloganuri, ca să aibă publicul ce să rumege. E un alt fel de mȋncare nesănătoasă (junk) pe care societatea hulpavă ȋl tot consumă, pretinzȋnd că vrea să-l eradicheze. E ca lupta cu kilogramele, lupta cu drogurile etc., unde inamicul de serviciu, odată “atacat”, a proliferat exponenţial iar falsul antidot a ȋnvăţat să dea mai mult din gură. Subiecte interminabile de acoperit interese politice.
