Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu?
O dictatură nu se menţine la putere cu camarila de partid,
aşa cum s-a dat de ȋnţeles, nici cu muncitori, intelectuali şi ţărani.
Ȋn zilele noastre, lumea n-ar crede că, să fii mult mai
sărac şi cinstit ȋntr-o dictatură, se simte mult mai bine decȋt să fii Bill
Gates ȋntr-o lume concurenţială. Să nu ai nici măcar o maşină proprietate
personală dar să vină şoferul cu maşina de serviciu (de la stat) să te
deplaseze ȋn fiecare zi la locul de muncă - şi nu doar acolo – ȋn condiţiile ȋn
care majoritatea e ȋnghesuită ȋn autobuz sau nu-şi permite benzina - e nepreţuit.
Să dai un telefon să-ţi anulezi o amendă, să accesezi o relaţie ca să-ţi “aranjezi”
copilul, să suni un măcelar să-ţi livreze carnea care nu s-ajunge la toată
lumea, să ai o cunoştinţă care te pune ȋn legătura cu… Cu oricine ai nevoie:
doctor, director de fabrică de materiale de construcţii, moaşă, farmacistă,
coafeză, recepţioneră de hotel, şef de sere, meseriaşi care-ţi repară totul pe
gratis…
Să iei, băgȋndu-te ȋn faţă, prin Sindicat, cele mai bune locuri de cazare ȋn concediu. Să primeşti “atenţii”, să trȋnteşti uşa-n nas publicului (ȋn orele de lucru cu publicul)… Să călătoreşti peste hotare, ȋn timp ce gloata pleca, ȋn străinătate, la bulgari, de unde ȋşi cumpăra cutii cu icre ordinare, pe care vameşii le aruncau la gunoi. Să iei prime substanţiale, pe munca altora, să pleci acasă de Moş Gerilă cu cadouri de la partid care abia ȋncap ȋn maşină, după care ai rȋcȋit ca un nemȋncat, numai să nu dai tu banii pe ele.
