Era o chestiune de
timp. De altfel, toţi politicienii interpelaţi pe subiectul depistării marelui
ales pro-european, au răspuns că nu e asta o urgenţa. Să facem coaliţia, să
facem guvernul, avem altă treabă, au spus ei. Important e că am rezolvat-o cu
prezidenţiabilul indezirabil…
Obsesia cu
Preşedintele ales de parlament o avea, pentru cine ȋşi mai aduce aminte, C. P.
Tăriceanu. Dar, pentru asta, trebuie măcelărită Constituţia. Acu’, oricum n-o
mai respectă nimeni, e caducă, deci, nu văd ce i-ar mai putea opri pe …
reprezentanţii a douăzeci la sută din populaţie, să pună Preşedintele cu mȋna.
De fapt, l-au şi pus.
Zȋna democraţiei, A. M. Pippidi, cea care a revenit acum cu ideea, ȋn ȋncercarea de a-i scoate la liman pe politicienii obligaţi să guverneze (altfel, ei ar pleca şi mȋine acasă), a lovit cu iniţiativa şi-n timpul pandemiei – atunci a propus o Miliţie Globală, dar şi cu alte ocazii, ȋntre care, aceea ȋn care se plȋngea că doar Romȃnia are “Securitatea” ȋn aeroport. Legea Big Brother n-a deranjat-o dar securişti la paza aeroportului…
