Discurs ȋn haină de preşedinte

Psihologii spun că generaţiile anilor 1960, 1970 au crescut mai puternice emoţional, nu pentru că “parentigul” a fost mai bun, ci pentru că au fost “neglijaţi” sufficient, cȋt să ȋnveţe să se descurce singuri

Mi-am pregătit un discurs pentru ȋntȋlnirea selectă de la Academia de Studii Economice care, ȋn esenţă, sună cam aşa: Romȃnii sunt needucaţi ȋn domeniul financiar, fiindcă se uită pe Tik Tok şi, din cauza lor, politicienii iau decizii economice atȋt de proaste. Ei, ce ziceţi, par că mă pricep? (aplauze puternice, prelungite)

Vai, dar ştiu că m-aţi aplaudat, nu glumă! M-aştept să primesc Premiul Nobel pentru economie. Dar, nu numai, am pregătit ceva genial şi pentru Academia de Studii Politice. Ia, uite: Romȃnii sunt lipsiţi de educaţie politică, din care cauză votează atȋt de prost, influenţaţi fiind de Tik Tok!

Nu, că sună bine? Vedeţi că le ştiu, să mă votaţi şi data viitoare!

Kitschul și fascismul

O. K., să recuperăm!

Asortat cu nonsubiectul (cum ar zice un Înțelept) fraudării alegerilor din 2009 și pînă la apariția unei înmormîntări naționale culese de pe facebook sau a “vremii capricioase”, s-a scuturat în presă, zile-n șir, deschiderea unui așa-zis muzeu al kitschului îndreptat cu precădere împotriva peștelui de pe televizor, coșmarul communist al intelectualilor intrați, după Revoluție, în TV, și rămași acolo de aproape treij’ dă ani. A doua afecțiune recurentă – nu știm de cine sponsorizată – este invocarea fascismului, în diversele denominații ale sale (numai în esență, nu!) funcție de cum îl aranjează pe “purtătorul de mesaj”.

Fascismul, după Hitler, grație evreilor care au avut grijă ca lumea să nu uite dar și pentru că totul se transformă, este acum puțin invocat sub formă de superioritatea rasei dar practicat zilnic în esența lui, mai ales modernă, de “superioritatea clasei”. Fasciștii ucideau pe oricine li se opunea, indifferent de rasă.

Kitschul, la fel, a evoluat de la “artă” ieftină, ușor vandabilă, pînă la, să luăm un exemplu la întîmplare, 95% din tot ce se promovează în televizor. Kitschul ucide bunul simț, acela cu sensul englezesc de inteligență înnăscută (sau naturală) care te face să-ți spui “Şi eu, cît sunt dă prost, și pot să-mi dau seama că ăsta e prost gust, toată ziua!”.