Pactul pe scȋrbă I

 

Ştirea zilei: Două mormane de gunoi au ieşit ȋn evidenţă (deocamdată) după votarea bugetului de azi-noapte: PNL-iştii s-au ȋnţeles cu “colegii de la AUR” (F. Roman) să finanţeze de la buget un ONG-eu anti-avort şi gunoiul propriu-zis pe care l-au produs şi abandonat mizerabilii din Parlament.

Pȋnă la urmă, de ce suntem noi aici? Cu domiciliul, vreau să spun, nu e vreo platitudine dilematică existenţială.

Păi, evident, unii suntem aici pentru că nu am putut pleca, alţii, pentru că aici şi-au făcut un rost – pe care e din ce ȋn ce mai greu să-l păstreze – alţii, pentru că ȋşi păstrează un loc unde speră să se ȋntoarcă definitiv – ceea ce se va ȋntȋmpla din ce ȋn ce mai rar…

Ȋnsă, cei mai mulţi dintre cei pe care-i vedem la televizor şi nu numai – politicieni, angajaţi ȋn presă, vedete, funcţionari bine plătiţi, afacerişti, mai nou, influenceri (ONG-euri) etc. - sunt aici, la serviciu. Romȃnia este o colonie de oameni ai muncii, unde angajaţii locuiesc, temporar, ȋn parcul industrial naţional, cȋştigă un ban, bun (de multe ori), cu care ȋşi “aranjează” copiii ȋn străinătate, acolo unde ȋşi fac vacanţele, şi chiar investesc ȋntr-o locuinţă unde să se retragă din activitate. Fiindcă… locul ăsta e un gunoi, dacă e să fim cinstiţi, iar regimul hotelier sau tranzitoriu ȋn care stă cazată mare parte din populaţie, ȋnseamnă că nimeni n-are de gȋnd să strȋngă după el sau să ȋmbunătăţească ceva.

Valea Plȋngerii

 

Ȋntre sute de catarge

Şi-un desiş clasificat,

Se plimba cu aripi large

Un cocoş ȋngrijorat.

Ȋn moţ cu-o frunză de laur,

Ȋn urmă-i un sh.t de taur.

Căci ȋn dreapta-i un balaur.

Apă dulce nu-i niciunde,

Iară sarea-i uscă pielea.

Valuri de maree, surde,

Tot ȋmping, sporindu-i jelea.

Raportul SUA despre democraţia cenzurată din UE

 "We liberated Europe from fascism, but they will never forgive us for it"

Deocamdată nu-l citesc. Recenziile din presă ne sunt ca o carte deschisă. Dacă ar fi ȋnchisă ţi-ar exploda ȋn faţă bomba momentului, cȋnd ai deschide-o.

Statele Unite au făcut un raport despre libertatea de exprimare din cadrul căzăturii care a fost odată Uniunea Europeană. Raportul spune că n-au existat interferenţe ruseşti, că alegerile electorale, ȋn ţările ȋngrămădite comunitar, sunt dirijate prin cenzură, ca să iasă cine trebuie.

Şi uneori, chiar anulate, ca să iasă cine trebuie, cum e cazul Romȃniei. Asta se ştia, nu degeaba am fost down-gradaţi la democraţie hibridă şi, chiar ȋn UE, de cȋte ori se mai vrea a se ridica vreun “scut” de control al informaţiei, se spune: sper să n-ajungem ca-n Romȃnia!

Apoi, noi, p-aici, ne-am limpezit gȋndurile curȋnd după anulare; tifoşii noii democraţii au transformat informaţia incendiară despre “şi-a băgat rusu’ coada” ȋn doar “simpatii ruseşti”, ȋnainte să atacăm Rusia cu furci şi topoare.