Nu vi se pare – tot mai mult, zi după
zi – că, mai rău, nu se putea? Nu vi se pare că cel mai elocvent protest ar fi
ca, o mare de oameni să meargă ȋn fieful greţos şi să vomite pȋnă le inundă
străzile, iremediabil, ca-ntr-un film după Stephen King? Să-i facă să simtă
duhoarea sinceră, indestructibilă, a aversiunii populare? Ani ȋn şir, să le
intre-n pori, să le usuce ambrosia, să le scofȋlcească mutrele? Să nu se mai
poată trăi acolo, altfel decȋt ȋntr-o canalizare? Sistem de canalizare!
Să-i vedem cum se reped, ȋmpleticindu-se,
lovindu-se cu capul de pereţi, la robinetele de pornit ploaia, iar ploaia
trezită ȋn vremea-i de odihnă, să-i plouă duşmănos, zi şi noapte, să ridice
duhoarea veşnică, neuscată, imprescriptibil de vinovată? Să iasă din pămȋnt cadavrele
celor 37 de ani, milioane de cadavre care să li se descompună ȋn faţă? Cu
efecte secundare cu tot.
Ȋn faţa parlamentului, ȋn faţa televiziunilor, ȋn faţa instituţiilor de forţă şi de formă, ȋn faţa tuturor celor cărora le plătim taxă de dinţărit.
