Dacopaţii şi Corectopaţii

 

Mai ȋntȋi - deşi nu credeam, sincer, să-mi fac un obicei din a purta o conversaţie cu Google - observ că iar m-a şters din căutări. De tot. Mă fac că nu-i văd, de zeci de ani, deşi mi-au rȋcȋit pȋnă şi-n Word, adică la mine-n casă. Data trecută nici n-am spus c-am observat că mi-au blocat nişte setări, nu doar ȋn bloguri. Nu sunt primele.

Dar, am citit atunci, ȋn informările lor, că acolo unde se bănuieşte că te sponsorizează ruşii, ȋţi taie monetizarea. Mie mi-au tăiat-o pe blogul https://anticancerantiteroare.blogspot.com/ , unde am adunat tot ce-am găsit despre marketizarea bolilor. E un loc unde intru rar, de regulă să mai depozitez ceva din domeniu.

Ia, să vedem, cȋte accesări periculos de profitabile am avut ȋn ultimele două zile: ieri 9, azi 1! Cred că ruşii sunt extrem de interesaţi.

Auzi, măi Google – mie-mi place să vorbesc cu AI, oamenii nu-mi plac – ţie ţi se pare că eu sunt aici pentru bani? Banii sunt pentru curve, măi dragă, cum ar zice un classic ȋn viaţă, Dumnezeu să-i dea sănătate, să vă-ngroape pe toţi!

Să ne-ntoarcem la ştirile care vin peste noi.

Addiţional la răpirea Coifului dacic, ca-ntotdeauna cȋnd cetăţeanul autohton ȋşi permite să aibă opinii, iar avem parte de emisiuni de recomandări şi contraindicaţii. Pare incredibil, din nou, dar ȋn timp ce oamenii sunt consternaţi de pierderea unui tezaur care atestă documentar o vatră, de dinaintea erei noastre, care certifică o rădăcină a… nici nu ştiu cum să-i zic - unui popor, televiziunile sunt ȋn vrie pentru că iar li se dă apă la moară… dacopaţilor.

Incredibilul, deşi, ȋntre graniţele unde ne-am născut, măsoară timpul ca picătura chinezească, tot incredibil rămȋne. Nu ştiu de ce. Ȋn orice caz, mătrăşirea unicului coif dacic, m-a luat şi pe mine prin surprindere.

Electorale 2024 – Valiza cu ȋndoieli

“-Aici ȋi ȋncolţim sigur, exclamă el.

-Unde?

-La bariera Pettiton. Paznicul barierei e un mocăit fără pereche! Nici dacă baţi cale de aici pȋnă la Londra nu dai de unul ca el! Dan Randall – aşa-l cheamă - ȋl ştiu de ani de zile, de pe vremea cȋnd păzea bariera de la Casterbridge. Ce mai, iapa-i şchioapă, bariera-i la doi paşi, treaba noastră-i ca şi făcută!” Thomas Hardy/Departe de lumea dezlănţuită (Scriitor cu dispoziţie naturală de bun observator al pastoralei tradiţionale)

Egalitarism: egalii cu egalii şi excepţionalii cu excepţionalii

E o felie de orizont de cinşpe minute. Ştii cȋt ȋnseamnă un mers pe jos de cinşpe minute? Ȋnseamnă să te-ntȋlneşti cu linia orizontului de la momentul plecării. Sau să traversezi un mall mai acătării. Fără să intri ȋn magazine, desigur. Sau o puşcărie. Ăsta e oraşul de cinşpe min.

Ȋnsă, odată la patru ani, ȋn cartierul cu o sută şaizeci şi şase de egali, se deschid circumscripţiile. Ȋncepe maratonul alegerilor. Ȋţi iei valiza şi pleci. Te strecori, presupus anonimizat, pe lȋngă avertismentele proferate de scroafa din copac, treci pe lȋngă cilindrul cu fulgere şi-ţi vezi de drum.  

E cald ca-n iad şi se dă cu artificii. Se vorbeşte că dincolo de circumscripţia noastră e mai răcoare. Dar, ȋn cuşca de 15 min., e greu de aflat un secret.  

De cȋnd Google e pornit să-ţi dea numai ce ar trebui să te intereseze, orice căutare ȋţi livrează sute de generări din numai trei domenii.