Orice vot dat de-acum încolo este între ultrareligioși și
ultrasexoși. Ca să fie clar. Ne-am apropiat ireversibil de această radicalizare
grație băgării în seamă, cu tupeu, a organizațiilor religioase care cereau
modificarea Constituției prin adăugarea precizării nenecesare a definirii
căsătoriei ca uniunea dintre un mascul și o femelă. Până acum, se înțelegea de
la sine dar acum, de când s-au băgat ăștia în seamă, am pus de-o dilemă. Nu
contează că se plimbau cele două suflete pereche și de același sex pe la
televizor să convingă pe toată lumea că iubirea lor este compatibilă cu
căsătoria. Dacă nu se băgau în față, ca să se poziționeze doctrinar pe dreapta populară,
activiștii cruciați, ne făceam că nu-i vedem. Așa, apele vor trebui să se
despartă, musai. Adică, ori ești de partea ăluia cu nouă copii care nu vrea să
se mântuiască singur (vrea să ne ia și pe noi cu el), ori de partea aruncării
copiiilor în arena cu iubiri multisex!
Desigur, partidele nu vorbesc despre asta. Partidele vorbesc
despre ce vor ele. În principal despre cum electoratul trebuie s-aleagă răul
cel mic. Nu spune nimeni care e răul cel mic. Toată lumea îl arată cu degetul
pe răul cel mare, care se găsește în tabăra adversă.
