vineri, 28 martie 2014

INTERESUL PUBLIC JUSTIFICAT și DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE



C.N.A.-ul a aplicat, recent, amenzile periodice care să-i justifice existența, lăsând impresia că veghează și taxează derapajele de la lege.

In realitate, audiovizualul e lăsat de capul lui și, din când în când, Consiliul fie își face planul de amenzi, fie îi taxează pe toți când se pârăsc. Pentru că, dac-ar fi pe corect, amenzile ar trebui să fie atât de multe încât să scoată după piață o parte din ce e mult și strică. C.N.A.-ul, în schimb, face o petiție online cu titlul “interesul public mai presus de gustul publicului”. O improvizație ca să treacă vremea. Păi dacă în lege scrie că “Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut”[1] nu era mai correct să se folosească “interesul public mai presus de interes al publicului” ca să nu ne poticnim în “gusturile nu se discută”? Păi, știți cum explică ăstia “interesul public” atunci când se țin scai de coșciuge până la groapă sau incinerator sau de eliberarea lui Becali? Ei traduc “interesul public” prin “publicul e interesat”!