vineri, 28 martie 2014

INTERESUL PUBLIC JUSTIFICAT și DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE



C.N.A.-ul a aplicat, recent, amenzile periodice care să-i justifice existența, lăsând impresia că veghează și taxează derapajele de la lege.

In realitate, audiovizualul e lăsat de capul lui și, din când în când, Consiliul fie își face planul de amenzi, fie îi taxează pe toți când se pârăsc. Pentru că, dac-ar fi pe corect, amenzile ar trebui să fie atât de multe încât să scoată după piață o parte din ce e mult și strică. C.N.A.-ul, în schimb, face o petiție online cu titlul “interesul public mai presus de gustul publicului”. O improvizație ca să treacă vremea. Păi dacă în lege scrie că “Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut”[1] nu era mai correct să se folosească “interesul public mai presus de interes al publicului” ca să nu ne poticnim în “gusturile nu se discută”? Păi, știți cum explică ăstia “interesul public” atunci când se țin scai de coșciuge până la groapă sau incinerator sau de eliberarea lui Becali? Ei traduc “interesul public” prin “publicul e interesat”!

C.N.A.-ul ar trebui să definească foarte exact, pentru presă, ce înseamnă interesul public justificat și dreptul la propria imagine!

Incepând din aprilie anul trecut, o modificare adusă Codului audiovizual spune că nu pot fi difuzate imagini de la locul tragediei sau imagini cu suferințele rudelor[2]. V-ați uitat la televizor în ultimul an? Ați văzut înmormântarea lui Iurie Darie? Sau de Ziua Aviației, când presa la îngropat pe un latifundiar care a intrat cu mașina într-un tren sau, acum câteva zile, când au fost 3 înmormântări într-o singură emisiune de știri. Cu cortegiu și slujbă cu tot!

Campaniile de reabilitare a lui Ceaușescu-“dictatorul bonom”- țin loc, în fiecare an, de aniversare a Revoluției sau de comemorare a morților în Revoluție deși legea spune că “Sunt interzise în programele audiovizuale prezentarea apologetică a regimurilor totalitare”[3] iar prognoza meteo este prezentată de parc-ar fi sfârșitul lumii și orice vijelie sau coteț inundat reprezintă  un “prăpăd”[4]. Unde o fi fost Consiliul Audiovizualului când, săptămâni întregi, se spunea că “norul de la Fukushima e la noi” și ne-a contaminat laptele de oaie?

Ce să mai spunem de campania mincinoasă despre iminenta eliberare a lui Becali-“condamnat de femei”- care-i face rău și personajului, nu doar “interesului public”.

Apoi, dacă s-ar respecta interdicția,  care a existat dintotdeauna, de a difuza producții ce conțin comportament obscen[5], sau articolul introdus anul trecut, menit să protejeze minorii[6], cele două producții zilnice care doar asta fac: “prezintă persoane în ipostaze degradante”, n-ar trebui să mai existe. La fel și prostituata care și-a făcut numărul într-un show ce nu e interzis minorilor.

In ceea ce privește programul sponsorizat care ar trebui să fie “clar identificat ca atare de către public”[7], să ne spună și nouă cineva unde scria că un post sau altul de televiziune are un “contract” cu Gigi Becali ( pentru că există aceste contracte), sau cum pot fi “clar identificate” campaniie sponsorizate care se ascund în spatele “bunelor intenții”(adopții, transplant, religie, “tratarea” bolilor, clinici din străinătate) sau de ce aflăm abia la sfârșit că jurnaliștii primesc miliardul sau sinecura pentru susținerea politică? De ce nu scrie pe ecran: lobby?

Nici publicitatea nu respectă regulile audiovizualului[8], de bun simț, de altfel. În reclame se sugerează că n-are rost să mănânci fructe pentru că se găsesc toate într-un suc, se folosesc copii în spoturi unde roșia este aruncată după sendviș sau într-o reclamă a unei farmacii. Nu lipsesc amenințările: 1 din 4 europeni suferă de alergii! Te-ai gândit ca ai putea fi unul dintre ei?! Sau: Copilul tău ar putea suferi de lipsă de calciu deși nu pare! și ultimul, care e o surpriză: Ştiai că produsul tău preferat tocmai a devenit cutia noastră de vitamine?

Lasă ca pauzele publicitare n-ar trebui să fie mai mult de una pe oră, canalele de desene animate, neapărat, să aibă jumătate din program nedublat (prin dublaj se mutilează, efectiv, produsul și se prostește copilul), must-carry-ul n-ar trebui să aibă dreptul, prin lege, să-mi storeze canale imbecile pe care să nu le pot șterge!








[1] Protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine
Art. 32
(2) Nu orice interes al publicului trebuie satisfăcut, iar simpla invocare a dreptului la informare nu poate justifica încălcarea dreptului la viaţă privată.


[2] Clasificarea programelor audiovizuale în vederea protecţiei minorilor

#M1
(2) În cazul acestor drame, radiodifuzorii nu pot difuza imagini de la locul tragediei sau imagini care arată suferinţele prin care trec membrii familiei ori ale altor persoane apropiate victimei sau familiei acesteia.

[3] ART. 48
Sunt interzise în programele audiovizuale prezentarea apologetică a regimurilor totalitare, nazist şi comunist, a autorilor crimelor şi abuzurilor acestor regimuri, precum şi denigrarea victimelor acestora.

[4] ART. 75
(1) Relatările despre dezastre sau tragedii colective trebuie să fie realizate cu decenţă şi discernământ, fără a induce panică.

[5] Dispoziții generale
c) producţie audiovizuală cu caracter obscen - ansamblu de imagini, sunete, cuvinte, gesturi sau comportamente imorale, indecente, licenţioase, sexuale explicite ori sugerate, care prin semnificaţia lor aduc ofensă pudorii, precum şi orice alte forme de manifestare indecentă;

[6] Clasificarea programelor audiovizuale în vederea protecţiei minorilor

#M2
ART. 18
Nu pot fi difuzate în intervalul orar 6,00 - 23,00 producţii care prezintă:
a) violenţă fizică, psihică sau de limbaj, în mod repetat;
b) scene de sex, limbaj sau comportament obscen;
c) persoane în ipostaze degradante;
d) lupte nereglementate de federaţii sportive naţionale sau internaţionale.

#B

 

[7] Sponsorizare

ART. 97
(1) Programul audiovizual sponsorizat trebuie să poată fi clar identificat ca atare de către public.

[8] Publicitate la alimente
ART. 119
(1) În cazul utilizării la fabricarea produselor alimentare numai a aromelor de fructe şi legume, se interzice ilustrarea proprietăţilor produsului cu imagini de fructe.
ART. 120
(3) În publicitatea pentru alimente adresată minorilor este interzisă folosirea celebrităţilor, personalităţilor sau medicilor.