Ultimul abuz din partea administratorului vieţii: Statul se vrea şi administratorul averii romȃnilor (se ȋngrijeşte de sustenabilitatea bunăstării lor).
Cȋrja, bastonul, plasa de siguranţă, asigurarea, avertismentul,
alerta… Sprijinul! Sprijinul pe care ţi-l acordă, obligatoriu, guvernul,
parlamentul, mirenii civilo-securişti – care, apoi, te impozitează suplimentar,
pentru că ai beneficiat de serviciile lor. Te obligă să investeşti ȋn afacerea
lor.
Pilonul III, auzi! Investiţi şi-n pilonul trei, fiindcă,
atunci cȋnd veţi ieşi la pensie, veţi mai avea venituri echivalente a 30% din venitul
pe care-l aveţi acum, am auzit azi! Bă, voi sunteţi nebuni? Păi, măcar, pensia
de stat era vreo 45% din salariu?
Aşa aţi ȋmbunătăţit voi viaţa oamenilor?
Văd cum se plăteşte acum la supermarket: aveţi card de…? Da.
Şi de…? Da. Plătiţi cu cardul? Da. Văd că pune şi telefonul pentru aplicaţia nu
ştiu care.
Bine că s-a simplificat mult! Cu cash, ȋţi lua o grăma’ de timp.
Telefonul
- Tot găsesc telefonul ăsta ȋn dreptul meu, tu mi-l pui?
- Da.
Ȋncerc să mă obişnuiesc cu ideea dar urăsc telefoanele! Urăsc
telefoanele! Pot să urăsc telefoanele? Se poate, ȋmpreună fără telefoane?
Mai ieri, am vrut să fac o poză, singurul lucru pe care ştiu
să-l fac cu telefonul. Pe ecran aveam două… ce dracu’ sunt astea, ȋnştiinţări,
avertismente…, unul de la o bancă, să nu ştiu ce să fac cu produsele lor şi-un
Ro-Alert. Şi nu puteam să scap de ele. Ȋmi ziceau să iau la cunoştinţă sau aşa
ceva.
Nu vreau să iau la cunoştinţă, am voie?
