Nu,
ȋncă nu s-a găsit un diagnostic pentru “distressing”-ul formării unui guvern ȋn Romȃnia. Și mă refer la un
diagnostic pentru presa care se zbate-n cămaşă de forţă, nu la populaţia
telespectatoare.
E de-a dreptul
un atac masiv, agresiv, fără scrupule, din partea media şi a unor specialişti
ciudaţi, care mitraliază spaţiul public, fără ȋncetare, ȋn vederea supunerii populaţiei
unei diagnosticări ȋn masă, din spectre din ce ȋn ce mai largi ale unor “boli
mintale”.
Practic, media
anunţă că un anumit segment de populaţie este mai atins de “boală”, fără să precizeze
că “boala” a fost redefinită, apoi rata diagnosticărilor creşte iar media
anunţă că tot mai mulţi “suferă” de afecţiunea respectivă, bazȋndu-se pe
diagnosticarea ȋn exces, pȋnă cȋnd, nimeni nu mai e sănătos la cap. După o
vreme, apar nişte explicaţii care nu au nicio legătură cu ştiinţa, logica sau
bunul simţ.
Date
din Feelings and emotions medicalized https://www.healthactionresearch.org.uk/mental-health/feelings-and-emotions-medicali/
Ȋn
esenţă, ce s-a schimbat e că stările, altădată, considerate normale, care ţin
de tensiune interioară, tristeţe, agitaţie, confuzie, panică, probleme cu
somnul, lipsă de concentrare, nervozitate etc., prin care oricine trece la un
moment dat sau de mai multe ori, ȋn viaţă, au primit un diagnostic. Practic,
omul e tratat de el ȋnsuşi. Ce era normal odată, acum e boală.
Am citit zilele acestea că cei care simt “dezgust”, de pildă, cel mai probabil sunt de dreapta, conservatori. La cum se punea problema, am avut impresia că e o boala şi asta.
