Nu,
ȋncă nu s-a găsit un diagnostic pentru “distressing”-ul formării unui guvern ȋn Romȃnia. Și mă refer la un
diagnostic pentru presa care se zbate-n cămaşă de forţă, nu la populaţia
telespectatoare.
E de-a dreptul
un atac masiv, agresiv, fără scrupule, din partea media şi a unor specialişti
ciudaţi, care mitraliază spaţiul public, fără ȋncetare, ȋn vederea supunerii populaţiei
unei diagnosticări ȋn masă, din spectre din ce ȋn ce mai largi ale unor “boli
mintale”.
Practic, media
anunţă că un anumit segment de populaţie este mai atins de “boală”, fără să precizeze
că “boala” a fost redefinită, apoi rata diagnosticărilor creşte iar media
anunţă că tot mai mulţi “suferă” de afecţiunea respectivă, bazȋndu-se pe
diagnosticarea ȋn exces, pȋnă cȋnd, nimeni nu mai e sănătos la cap. După o
vreme, apar nişte explicaţii care nu au nicio legătură cu ştiinţa, logica sau
bunul simţ.
Date
din Feelings and emotions medicalized https://www.healthactionresearch.org.uk/mental-health/feelings-and-emotions-medicali/
Ȋn
esenţă, ce s-a schimbat e că stările, altădată, considerate normale, care ţin
de tensiune interioară, tristeţe, agitaţie, confuzie, panică, probleme cu
somnul, lipsă de concentrare, nervozitate etc., prin care oricine trece la un
moment dat sau de mai multe ori, ȋn viaţă, au primit un diagnostic. Practic,
omul e tratat de el ȋnsuşi. Ce era normal odată, acum e boală.
Am citit zilele acestea că cei care simt “dezgust”, de pildă, cel mai probabil sunt de dreapta, conservatori. La cum se punea problema, am avut impresia că e o boala şi asta.
Discrepanţa
ȋntre ce ȋncearcă să facă media şi realitate se vede imediat ce se merge cu
cercetarea la faţa locului. Media ȋncearcă să-şi bage clienţii ȋn categorii
socio-profesionale cȋt mai largi, pentru ca profitul să fie cȋt mai mare. De
exemplu, se livrează ȋncontinuu “ştirea” că numărul studenţilor cu “tulburări
mintale” e ȋn creştere. Ȋn realitate, cohorta formată din studenţi nu e mai
afectată de tulburări mintale decȋt restul lumii. Ȋnsă cei
care au avut probleme ȋn perioada de creştere - neglijenţă, abuz, familii
disfuncţionale, majoritatea provenind din medii sărace – sunt mai predispuşi la
a avea o suferinţă psihică. Iar asta are logică.
Numai că, ȋn
general, săracii nu prea acced la universităţi, deci, teoria “ȋn creştere” nu
se susţine. Și studenţii
pot avea probleme dar nici vorbă de o “criză a tulburărilor mintale”. Am văzut
chiar că se foloseşte din ce ȋn ce mai mult “epidemie” de tulburări mintale.
Cuvintele sunt
ca tancurile, cȋnd vine vorba de invadarea “mintalului” colectiv. Mai ales de
cȋnd “vedetele” ies ca păduchii ȋn faţă, cu tot felul de “tulburări” pe care
ȋşi ȋnchipuie că le au sau primesc bani ca să le aibă, pe care le “ȋmpărtăşesc”
folosind termeni medicali.
De exemplu a
avea trac, ceva natural pe vremuri, acum se numeşte “dezordine de anxietate”. Fac
o paranteză: atenţie la cum se fac acum filmele remake! Și nu mă refer la Elena din Troia sau Albă ca zăpada. Mă
refer la jocul actorilor, scenografie şi accente, ȋn principal. Foarte, foarte
interesant, ȋn special jocul actorilor. Foarte bine ticluit!
Pe lȋngă ştiri
şi vedete, reţelele sociale au făcut şcoală, nu glumă, cu tinerii care au
crezut că dacă nu sunt acolo, nu există. Astfel, s-a ajuns ca mulţi dintre aceşti
copii să-şi povestească trăirile emotive folosind termeni precum stress, trauma,
depresie şi chiar să apeleze la psiholog pentru lucruri mărunte, mai ales
că, ȋn ultimii zeci de ani, au apărut părinţii super-protectori care au crescut
copii super-sensibili.
Aceşti copii
sunt cei mai predispuşi la a-şi pune un “diagnostic” de felul ăsta. Tristeţea
justificată, doliul, sunt simptome ale depresiei, după noile norme.
Prin
medicalizarea emoţiilor normale, care ţin de problemele specifice perioadei de
creştere, copiii sunt “dresaţi” să le considere o “sursă de tulburări
psihologice”.
Ȋnţeleg
că fetele, din păcate, sunt mai predispuse la a-şi ȋnsuşi termeni d-ăştia
panicarzi şi lacrimogeni şi chiar de a răspȋndi stilul. De altfel, psihologia
are mult mai multe studente, decȋt studenţi. Iar tendinţa de “dramatizare” a
trăirilor şi simţirilor a devenit un soi de competiţie.
Care merge
mȋnă-n mȋnă cu competiţia diagnosticării fără limite.
Am văzut, ȋn
ultima vreme, pe un motor de căutare, o perseverenţă care sfidează, cel puţin
ridicolul, dacă nu altceva, ȋn depistarea ADHD-eului, folosind drept “simptome”,
absolut tot felul de caracteristici umane, inclusiv performanţele. De exemplu:
Performanţa ridicată [high-achievement] la şcoală, poate ascunde, de fapt,
ADHD. Sau ADHD-eul poate fi diagnosticat după felul cum copilul ţine pixul
(creionul) cȋnd scrie.
E deja o
cultură, mai mult decȋt altceva. Poate chiar un cult.
Feelings and emotions medicalized, Michael Baber and
Nikita Sinclair, January 2020
“Are
we medicalising feelings and emotions?
The
way everyday language has evolved, may also be a factor here. For instance,
performers used to talk about stage fright without this being seen as a mental
health issue. Today, celebrity performers tend to talk instead about having an
anxiety disorder and explicitly refer to it as a mental health issue. Again,
for centuries it was seen as normal for people to sometimes feel sad or to
grieve following a bereavement. Now, feeling sad and grieving following a
bereavement may be diagnosed as symptoms of depression.” https://www.healthactionresearch.org.uk/mental-health/feelings-and-emotions-medicali/
Medicalizarea diferenţelor dintre oameni https://freefrompress.blogspot.com/2026/07/tulburari-boli-mintale-post-pandemice.html
“Alexandru
Rogobete (35 de ani), fostul ministru PSD al Sănătății și actual deputat, a
fost propus oficial de PSD ca ministru al Sănătății în guvernul Luca Niculescu.
Rogobete
este foarte apropiat de Mirabela Grădinaru, partenera președintelui Nicușor
Dan, împreună cu care a organizat mai multe evenimente cu teme medicale la
Palatul Cotroceni.” https://www.g4media.ro/cine-e-alexandru-rogobete-propus-de-psd-ministrul-sanatatii-apropiat-de-mirabela-gradinaru-vrea-privatizarea-asigurarilor-de-sanatate-cea-mai-mare-afacere-din-romania.html
Rezumat
generat de AI
Over
four in five mental health professionals and general practitioners report that normal
human emotions and everyday stress are increasingly being mislabeled or
over-diagnosed as clinical disorders. The Telegraph
“Hundreds
of GPs across England have told the BBC they think mental health problems are
being over-diagnosed.
One
commonly-held view by family doctors, our research suggests, is that society
tends to over-medicalise normal life stresses.”
https://www.bbc.com/news/articles/cx2pvxdn9v4o
“Mental
distress may not be the same as mental illness
Rates
of diagnosed mental health conditions among young people in the UK have
remained relatively stable. The small reported increase coincides with an
expansion of the ways ‘generalised anxiety disorder’ and ‘major depressive
disorder’ were defined in 2013. As a
result, some people who wouldn’t previously have been diagnosed with a mental
health condition are now being included.”
https://www.healthactionresearch.org.uk/mental-health/feelings-and-emotions-medicali/
