Mai ȋntȋi, spun că nu mi-aş ţine
respiraţia pȋnă ȋn februarie, la anul. Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan se merită
unul pe altul, amȋndoi sunt “greu de ucis”. Mă bucur c-a observat cineva, şi la
noi, anarhia răsturnată, de sus ȋn jos, citisem asta ȋn articole scrise de
analişti internaţionali. Problema e că aici, sub opinca de plai, punctele
noastre de vedere sunt, la rȋndul lor, răsturnate, ȋn oglindă, ȋn altă parte, separate,
defalcate… deh, societate divizată.
- Ȋţi spun, dacă o aveam pe Regina Maria atunci, noi n-aveam communism!
- Crezi, tu, că rămȋneam noi aici… ţineam
ruşii la distanţă…
- Da, sigur-sigur, noi n-aveam comunism!
Acum nu mai avem pe nimeni şi nimic.
Toţi agitatorii autohtoni vorbesc de
societatea noastră divizată şi toţi micii divizori vor s-o unească ȋn pace şi
solidaritate. Mie ȋmi pare că trăim ȋn lumi paralele iar formaţiunile politice
din parlament şi actanţii politici voluntari sunt, laolaltă, doar nişte
mărunţiş care vrea să-nghită, valoric, bacnote de cinci milioane. Nişte
bombonele minoritare pe colivă care se pretind proprietarii şi secerătorii lanurilor
de grȋu.
Pentru prima dată e, cu adevărat, haos.
