luni, 31 octombrie 2011

TU STII CE MAI FACE COPILUL TAU?POATE SE UITA LA TELEVIZOR!


PARAPLEGICUL DE SERVICIU

Reţeta de divertisment de success, mai nou, este un amestec de cazuri sociale, situaţii dramatice, dans din buric, dans obscen, rochii căzute de pe sani, cazuri jenante şi, dacă mai rămane loc, ceva divertisment care poate fi detectat după indicaţiile de reacţie adresate publicului: ras, mirare, aplaudaţi etc.
Primul lucru pe care l-au învăţat spectatorii după ”90 a fost că aplaudarea şi ovaţiile la comandă sunt obligatorii în continuare. La “ Ceaiul de la ora 5” Marina Almăşan îşi trăgea sufletul, între două peroraţii fără rost, cerand aplauze pentru domnul, doamna invitaţi sau poeziile tampiţele pe care telespectatorii le trimiteau şi ea, ca tampa, le citea.
O dată cu Protv-ul a apărut divertismentul cu bani unde Florin Călinescu îi distra pe romaniii care se strangeau în stradă să primească premiile pe care vedeta le impărţea “ cu manuţele astea două”. Intre timp, Mihai Tatulici umbla pe la familii sărace şi murdare pentru care făcea chetă. Taman cand ne simţeam mai bine!
Dar cel mai de success divertisment smiorcăit a fost “Surprize! Surprize!”de la TVR unde Andreea Marin scotea bani din “ bagă emoţii la greu”. La această emisiune, publicul era invitat cand să cante, cand să danseze, cand să plangă, cand să-ndoaie linguriţe cu puterea minţii. In final, după atata solicitare nervoasă, emisiunea a intrat în depresie.
Se simţea nevoia de o descărcare, o ieşire necontrolată, o săritură cu coarda elastică, o nirvana ceva şi, cum pe vremea lui Adrian Năstase, emisiunile anchetă au dispărut după ecran, poporul s-a putut descheia la pantofi şi la brăcinari ca să se relaxeze. Prima a făcut Big-Brother1 dar făra să atingă punctual culminant, climaxu’ pentru dl. CTPopescu, apoi au reparat cu Big Brother2 unde au băgat direct o tarfă care a acceptat să facă un film porno, prima mare victorie a libertăţii de exprimare totală. La momentul ăla televizorul servise tot dar, surpriză, surpriză, poporul n-a ieşit în stradă să spună că i-a plăcut aşa că Prima a plătit o amendă care i-a îndoit succesul.
A fost un pas mare pentru omenire, totuşi, pentru că Antena 1, după tot felul de divertismente greţoase cu fusta-n cap prezentate de Dan Negru, a reuşit să producă o telenovelă porno care rulează, cred, şi-n zilele noastre.
Plecarea lui Teo-retardele de la Protv a lăsat unii consumatori cu painea în mana si cu farfuria goală. Cum nu mai aveau în ce să-ntingă, 5 mil. de pensionari şi nenumăraţi asistaţi social, au fost invitaţi de către televiziuni să-şi scoată batistele că-ncepe distracţia. De la o vreme, concurenţii, şmecheri, s-au prins cum stă treaba şi, indifferent de emisiune, te trezeşti că se smiorcăie cate unul. Chiar la Next Top Model venise una de vreo 30 de ani, părăsită şi cu un munte de şolduri care-i spunea fiică-sii în cameră, ca în filmele americane : “Mami o să caştige pentru tine!” Aseară, la X Factor, cel care a plans mai mult a rămas în concurs. Despre Dansez ptr. tine nici n-am mai întrebat, deja e prea mult şi prea greţos încă de la început de cand aprind lumanările alea numite torţe ale speranţei apoi cand “dau tot jos” ca să caştige şi pană la bazaială finală cand prezentatorii le iau lumina. Chiar si reportajele care au pretenţia că le pasă, cum ar fi campania “ Tu ştii ce mai face copilul tău?”sunt făcute să stoarcă bani din lacrimi. Paula Herlo, cu vocea ei prefăcută îi întreba ieri pe copiii abandonaţi: Ti-e dor de mama?, De cine ţi-e dor?, Dacă ar fi să-ţi pui o dorinţă, care ar fi?, Esti fericit?.. O iresponsabilă care, după ce ne spune că nefericiţii de copii au abandonat şcoala şi se tratează de depresie îi face să plangă pentru rating.
Intre timp am văzut că facerea de bine s-a insinuat şi în alte emisiuni cum ar fi O dată în viaţă, unde dănţuiala şi canticul de voie bună au fost întrerupte de prezentarea unui paraplegic. Maine-poimaine, presa o să-nceapă să facă biserici, troiţe iar mai tarziu moaştele ei vor face minuni.
Dar, ca să facă minuni după moarte, trebuie să se trateze bine în timpul vieţii dupa reţeta de success, ras, lacrimi şi pornografie
Dacă serialele de comedie vin cu rasul pe  ele ca să ştii unde e gluma, de fapt nici nu mai trebuie să razi ca rade altcineva pentru tine, iar ştirile vin cu analişti, filmuleţele pornografice vorbesc de la sine. Pornografia se dă la greu şi la ştiri unde, între două cazuri de accidente cu morţi, copii violaţi sau parlamentari dormind, e mană cerească pentru presă cand vine cate o dezvăluire din budoar. Pe 15 septembrie, de exemplu, B1 a rulat toată ziua un film homo-porno agresiv care, a fost un pic înceţoşat, la mişto, nu se poate spune c-a fost blurat. Niste copii vor încerca sigur ce-au vazut acolo dar, asta e, ei sunt de vină că s-au uitat, că doar nu i-a obligat nimeni.
.
Că veni vorba, la momentul crimei de la Giurgiu, Pro-sport a pus un articol, de fapt o informare, în susul paginii despre această nenorocire şi, imediat după primele două comentarii, a plasat două situri pornografice. Adică, uite cum stă treaba! Nişte dezaxaţi au omorat în bătaie un baschetbalist. Puteţi să vă masturbaţi sub articol!

miercuri, 26 octombrie 2011

SARBATORIREA REGELUI MIHAI LA 90 DE ANI


CAMARILA. ALTETA, ALTETA, GADEA

Nu poate decat să-ţi fie groază de a fi sărbătorit. Dacă de agresiuni eşti îndreptăţit să te aperi şi poţi chiar să şi primeşti ajutor, în faţa unei situaţii care are pretenţia că-ţi face un bine, chiar  cu forţa, eşti complet dezarmat. Cei care nu reuşesc să se frece de tine tot anul te încolţesc de ziua ta care devine, astfel, o zi de penitenţă în care eşti la dispoziţia altora. Iţi aduc flori tăiate, cadouri cu care trebuie să te-mbraci, un tort din care abia poţi să guşti de dulce ce e şi binenţeles te iau în braţe şi te pupă. Nu poţi să refuzi nimic şi stai ca pe ace pentru că toată ziua “invitaţii” se uită la tine de parcă ţi-ar vedea aura. E o zi care vine prea repede dar trece greu. La sfarşitul zilei miroşi a parfumuri dulcege şi te simţi pe cat de îndatorat pe atat de prost.
Cam aşa a păţit şi Regele Mihai de ziua lui: a fost pipăit ca o păpuşă de paie, chiar ţinut de ambele maini şi învartit ca un manechin de către clienţii cu palmele transpirate din parlamentul Romaniei, a stat la poză pentru că n-avea scăpare, Geoană şi Zgonea îl încadrau pe flancuri iar, în final, agonia s-a mutat la Opera Naţională. Acolo i-au venit şi neamurile bune care au fost luate în primire de neamurile proaste şi înghesuite în loje ca să le “facă fală”. Cam cum fac politicienii la adunăturile de clanuri ţigăneşti.
Antena3 a participat şi a transmis în direct toată tărăşenia pentru că, vorb-aia, la ziua onomastică nu se invită, vine cine are plăcere. Postul şi-a desemnat trei vedete să acopere evenimentul.  Cele trei dive s-au gătit inutil dacă înainte n-au trecut “Pe muchie de cuţit” la PROTV. A. Stoicescu şi-a pus iar o fustă strămtă degeaba, G. Vranceanu Firea Pandele arăta ca o ţărancă din nou şi nu mă refer la păstrătoarea înţelepciunii pămantului iar cea de-a treia nu prea s-a văzut dar oricum e mai acceptabilă decat astea două. Probabil toate erau îmbrăcate în material lucios de jupă.
Pleiada de Alteţe a găsit intrarea la Opera Naţională după covorul roşu dar, cum n-aveau ecuson în piept, astea n-au ştiut să recunoască personajele, cu o excepţie:
-Scuză-mă colega, te întrerup puţin, tocmai a sosit Mihai Gadea.
Din păcate asta e pleiada de “nobili” autohtonă, parveniţi prin bani nemeritaţi. Doar Becali şi Vanghelie mai lipseau.  
T. Băsescu a fost Fantoma de serviciu pentru c-a fost pomenit in interviuri de fiecare dată, doar ca să fie barfit pentru că lipseşte dar adevărul este că n-au fost prea multe personalităţi care să “facă fală” USL-ului şi Antenei lui Voiculescu. Le-a fost frică să nu se înghesuie parveniţii să facă poze cu ei ca ţiganii la Turnul Eiffel care, dacă nu primesc un ban, se trag în poză cu mireasa.
In timpul concertului am aflat de la Vranceanu că pe soprană o cheamă Nelly Mircioiu, o speakeriţă trebuie să ştie cum se mănancă litere, şi i-am văzut pe politicieni masaţi strategic în coasta alteţelor. Geoană a prins cel mai bine, langă verişoara primară a Regelui Mihai. Nu ştim caţi dintre ei s-au şi înfruptat din bucate împărăteşti şi caţi s-au dres a doua zi cu zeamă de varză dar astăzi, la Antena 3, Snecker a tras concluzia după cum urmează: “regii în istorie sunt nişte Dumnezeu” (ANT3/26oct./10:15)
In ceea ce-l priveşte pe Rege nu cred că s-a simţit onorat de camarilla care a suflat spre el şi, pe măsură ce straiele i s-au îmbacsit de miros de argaţi şi florile s-au împuţit în glastre, cred că şi-a dat şi el seama că totul miroase a canalizarea Troii în josul văii. Cei care l-au cadorisit tocmai i-au înfipt un cui al lui Pepelea în Palat şi, de Saturnalii, vede el! Oricum, în caz de Doamne-fereşte, el va fi următoarea Fantomă de la Operă.

miercuri, 19 octombrie 2011

SUB SEMNUL INTREBARII

După Jeepuri suntem noi

Aseară, la emisiunea “Sub semnul întrebării” de la B1, Robert Turcescu a comis ceea ce se numeşte “an intervention”, adică a adunat în studio ziariştii posesori de jeepuri ca să-l bage la înghesuială pe CTPopescu şi să-l oblige să se lepede de satana care l-a împins să scrie că romanii şi-au vandut sufletul jeepului.

“Platăul” era plin de lucrători în presă de toate culorile politice, ieri adversari, azi strans uniţi în jurul unei cauze comune care n-are nimic de-a face cu democraţia, doar cu clanul presarilor. Pentru că CTP a reluat un articol mai vechi despre simţămantul romanului în jeep, jeep cu televizor, mai nou, taman acuma cand un coleg de-al lui e în necaz, clanul de breaslă s-a gandit să-l combată după modelul de la Realitatea: în grup. El a refuzat să dialogheze, ca de obicei, aşa că S.R.Stănescu s-a dus în public iar L. Mihaiu s-a întors cu spatele. S.R.Stănescu,Turcescu, R.Moraru, L. Mihaiu, Guşă, toţi apărau dreptul la bogăţie cu tupeu împotriva dreptului la opinie. Cel mai mare abuz l-a comis Radu Moraru care a repetat ameninţător şi obsesiv că practica europeană e să se dea neapărat doar pedeapsă cu suspendare pentru un caz ca al lui Huidu. Intervenţia a fost clar o încercare agresiva de influenţare a justiţiei ceea ce reflectă, în mod evident, puterea pe care şi-o arogă presa.

De fapt, Dl. Popescu se înşeală într-o oarecare măsură. Sentimentul de “măreţ” nu îl ai cand eşti în jeep pentru că, dacă vrei să te simţi la înălţime, te urci la etaj în autocar sau în tren. In jeep mai degrabă te gandeşti: “ bă ce mare e maşina asta să vedem unde o parchez eu acum ca să pot să-i mai deschid şi uşile”. Sentimentul de “măreţ” se manifestă cand te urci în el, aproape toţi oamenii care trec presupun că eşti putred de bogat prin comparaţie cu ei. Intr-adevăr din salariile de sclavie de la noi, ei nu-şi vor putea lua niciodată nici măcar un “jeepuleţ” cum îi spune Corina Drăgotescu.

Intervenţia în grup de la B1 este tipic americănească. Orice libertate de exprimare care se opune “propagandei” este tăbărată de presă şi făcută ţăndări. De fapt, In America nu e democraţie, e doar capitalism. Pentru asta se luptă presa şi la noi.

Oare ce s-ar întampla dacă, timp de o lună de zile, n-ar mai exista nici radio, nici televizor, nici internet. Sau dacă doar s-ar plimba pe ecran nişte ştiri scurte fără “formatori de opinie”. Oamenii şi-ar aduce aminte cine sunt de fapt şi s-ar înzdrăveni. Dar ăsta e cel mai idealist vis, pană şi Christos s-ar putea arăta numai asta nu s-ar putea îndeplini.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

CRIMA DE LA GIURGIU-asasinarea lui Chauncey Hardy







DEZAXATII

Un “incident”, adică o crimă, în traducere pentru lumea civilizată, chiar de răsunet mondial, s-a petrecut la Giurgiu dar terenul e pregătit pentru ca asa ceva să se petreacă oriunde în ţară. Membrii unei familii mai numeroase, “clan” pentru occidentali, şi acoliţii lor au tăbărat un tanăr baschetbalist american şi l-au bătut pană l-au băgat în comă. După o vreme, pentru că şi-au tras şi ei sufletul după ce l-au batut, au chemat salvarea să-l ia pentru că n-aveau loc de el pe ring şi l-au expediat la spital cu “diagnosticul” de comă alcoolică. Medicul după salvare a scris în fişa de internare că băiatul e bătut dar “domnii doctori”, în traducere liberă “indolenţi neprofesionişti” l-au lăsat să zacă pană s-a schimbat garda cand a venit un doctor cu carte care şi-a dat seama că baiatul moare. După asta l-au expediat la Bucureşti unde se pare că a fost depozitat într-un salon, cu faţa în jos şi unde, într-un final, a fost operat cu success pană a murit.
Această crimă oribilă în mai multe etape, practic nici nu ştii cine l-a omorat, a fost un prilej pentru presă să dea retardele de dimineaţă pană seara. De fapt, crima a fost prezentată pe muzică ţigănească şi a ajuns repede la fapt divers. Practic, a fost un spectacol musical- artistic, un Music Hall politico-ţigănesc unde toată lumea era amuzată de caţi porci cu Soricu’ gros sunt la Giurgiu, acelaşi loc unde fermierii aveau argaţi copii de cinci-şase ani cumpăraţi din Moldova.
Acest ras întrebuinţat la noi în toate situaţiile grave nu e un ras nervos, o formă de apărare a creierului ca să nu plesnească de indignare, e chiar un ras băşcălios al individului superficial şi infantil care se amplifică atunci cand grupul e de aceeaşi factură.
Am văzut-o pe Sorina Matei la B1 zambind larg după ce s-au dat declaraţiile unui politician vizavi de acesti băieţi cuminţi implicaţi în crimă care se ocupau doar cu camăta nu cu alte “prostii”. Jurnalista se uita amuzată la invitaţi, în principal politicieni, care, probabil, radeau şi ei. Era o situaţie din aia “comentariile sunt de prisos” prin urmare nu putem decat să ne amuzăm. In 20 de ani de televiziune liberă nu s-a făcut niciodată o emisiune serioasă despre defectele societăţii noastre indifferent cine a făcut-o, Tatulici sau altcineva. De fiecare dată seriozitatea dispărea după primul minut şi restul era băşcălie. Toate defectele se transformau în calităţi după modelul: e adevărat că romanul fură dar aţi văzut ce inventiv e? Intre timp acest mod de a vedea lucrurile a devenit axiomatic prin urmare n-avea rost să-l combaţi pentru că asta era echivalent cu a te pune contra vantului.
Singura mărturie care nu  te făcea să razi era cea a soţiei primarului, Smaranda Iliescu care a relatat” incidentul” ca fiind unul de groază. Concret, baschetbalistul i-a pus în glumă o şapcă pe cap unei fete şi s-a ales cu un pumn în cap. Apoi toţi “dezaxaţii”, cum îi numeşte femeia, au făcut cerc în jurul lui şi l-au lovit cu picioarele în cap. Această declaraţie a soţiei primarului a fost dată o singură dată pentru că ziariştii, prudenţi cum îi ştim, au fost reticenti în a prolifera o asemenea variantă. Adică “păduchioşi şi cerşetori” e una, dar dezaxaţi…e prea mult!
Toată povestea cu personalul medical care te lasă să mori dacă n-ai aparţinători şi dacă n-au primit preţul corect a fost expediată destul de repede că doar nu era o noutate.  
Baschetbaliştii străini de la Giurgiu, însă, după ce s-au uitat cu groază cum defilau pe la televizor toţi, dar toţi reprezentanţii statului ca să le ia apărarea triburilor “Butoane”, după ce au aflat cu groază că nici un partid, dar niciunul nu era în afara clanului şi că doctorii nu le-au tratat colegul, s-au cerut acasă. Primarul le-a reţinut pasapoartele la doi dintre ei.

In final FBI-ul şi-a anunţat vizita şi morga celor de la ştiri a devenit serioasă dar numai pe dinafară pentru că pe dinăuntru păreau a spune: ţaţo, tocmai cand ne distram atat de bine!  Nu mai era asa de amuzant că Giurgiu avea cate un “Soric” în fiecare fotoliu de şef sau că politicienii, poliţiştii şi magistraţii se pupau în bot cu ţiganii  şi toti primeau dedicaţii de la protejatul lui Teo şi al Protv-ului, Mozart- Moţartanu’.
Totuşi, pentru că atmosfera devenea apăsătoare, Realitatea a reîncălzit ciorba Columbeanu în ediţie specială şi norocul a fost de partea lor pentru că, pe ăl bătran, l-a călcat bicicleta două zile mai tarziu. Au trecut cu ipocrizia specifică peste moartea lui Ion Diaconescu şi peste faptul că parlamentul se căzneşte să incrimineze cămatăria şi au revenit la Ceauşescu, Becali, Vadim, Borcea şi alte asemenea “bube şi mucegaiuri”.
Cat despre străinii de la Giurgiu,doi dintre ei, antrenorul şi un jucător, au fost eliberaţi, ca să zic aşa. Ei vor însoţi trupul neînsufleţit al tanărului sportiv în America unde, o mamă îşi va primi copilul mort, asasinat de nişte dezaxaţi. Dacă îl trimitea la razboi ar fi avut mai multe şanse să scape sau măcar ar fi avut parte de o moarte mai usoara.


News Abort
News Abort
News Abort