…ȋntr-o direcţie greşită

 

Nu mergem ȋn direcţia bună. Ȋncă suntem pe comunicare strategică, sau politically corect, iar asta echivalează cu interzicerea dreptului la exprimare. Ȋn lume, unii au dreptul să protesteze doar ȋmpotriva Israelului, alţii au dreptul să protesteze doar ȋmpotriva palestinienilor. Statele interzic instituţii de presă ostile politicii oficiale.

Idioţii conformaţi ȋi concediază pe cei care nu se aliniază, ȋntr-o direcţie sau alta. Nu se respectă dreptul de a nu fi de acord cu opinia celuilalt sau chiar se cenzurează opinia diferită. Ca-n fosta ţară Romȃnia. Pandemia de război hybrid, care deţine această parte componentă nevăzută, dar dibuită, subtil şi sigur, de autorităţi din penumbra puterii, ȋmpăienjeneşte părerile colţuroase, critica analitică sau statul refractar, pe gȋnduri.

Sondajele ȋn rafală aruncă şi praf ȋn ochi. Pe faţă, un general al Armatei Romȃne susţine ideologia climatică şi propaganda impotriva “extremiştilor”. Nimeni nu observă. Bătrȋnii şi copiii sunt folosiţi, ȋn emisiuni de televiziune, drept momeală empatică şi strȋngere de fonduri şi lacrimi. Organele competente aprobă.

Asasinat politic: activistul de dreapta Charlie Kirk executat

 

Este vorba despre genul de activist, binecunoscut, care predică acel pachet obligatoriu de morală religioasă intransigentă, la care lumea ar trebui să se raporteze atunci cȋnd păcătuieşte. Există o teorie care spune că, omenirea trebuie să aibă, permanent, un astfel de set de reguli izvorȋte dintr-un concept şi o autoritate care nu pot fi contestate decȋt la biroul de sesizări şi reclamaţii al Bisericii.

N-am urmărit ce spunea acest tȋnăr, n-a fost nevoie – ştiu ce predică activiştii religioşi, dar nu voi vorbi despre asta fiindcă, deocamdată, e vorba despre o tragedie, tatăl a doi copii a fost asasinat, cel mai probabil, pentru că, o altă religie, nu-şi vede şansele de implementare, altfel, decȋt, prin debarasarea globului pămȋntesc de opoziţie.

Deci, e confruntarea dintre două religii, una cu vechime de două mii de ani şi-o panoplie ȋntreagă de sfinţi, care se raportează la o instanţă superioară, pe care, cei mai mulţi n-o contestă, ȋn principiu, şi alta care vrea să anuleze totul, cancel culture, şi să-şi pună proprii sfinţi, salvatori, pe pereţi.

Fac o paranteză, ateu şi agnostic, nu e tot aia, cel puţin pentru noi, mirenii. Le-am auzit folosite de-a valma, ȋn necroloagele care-l afuriseau pe Ion Iliescu, ȋn ziua cȋnd, fostul Preşedinte era condus, ȋn şuturi, spre groapă.

Cine să fie conştiinţa lumii: Soroş sau tot Isus Christos?