Este vorba
despre genul de activist, binecunoscut, care predică acel pachet obligatoriu de
morală religioasă intransigentă, la care lumea ar trebui să se raporteze atunci
cȋnd păcătuieşte. Există o teorie care spune că, omenirea trebuie să aibă,
permanent, un astfel de set de reguli izvorȋte dintr-un concept şi o autoritate
care nu pot fi contestate decȋt la biroul de sesizări şi reclamaţii al
Bisericii.
N-am urmărit
ce spunea acest tȋnăr, n-a fost nevoie – ştiu ce predică activiştii religioşi, dar
nu voi vorbi despre asta fiindcă, deocamdată, e vorba despre o tragedie, tatăl
a doi copii a fost asasinat, cel mai probabil, pentru că, o altă religie, nu-şi
vede şansele de implementare, altfel, decȋt, prin debarasarea globului
pămȋntesc de opoziţie.
Deci, e
confruntarea dintre două religii, una cu vechime de două mii de ani şi-o
panoplie ȋntreagă de sfinţi, care se raportează la o instanţă superioară, pe
care, cei mai mulţi n-o contestă, ȋn principiu, şi alta care vrea să anuleze
totul, cancel culture, şi să-şi pună proprii sfinţi, salvatori, pe
pereţi.
Fac o paranteză, ateu şi
agnostic, nu e tot aia, cel puţin pentru noi, mirenii. Le-am auzit folosite
de-a valma, ȋn necroloagele care-l afuriseau pe Ion Iliescu, ȋn ziua cȋnd,
fostul Preşedinte era condus, ȋn şuturi, spre groapă.
Cine să fie conştiinţa lumii: Soroş sau tot Isus Christos?
