Ȋn primul rȋnd, pentru ca n-aş vrea să le amestec şi pentru că am o datorie de care n-am uitat, PSD-ul, cu toate păcatele lui, e singurul partid care mai are, totuşi, un strop de umanitate ȋn el. Şi profesionişti ȋn diverse domenii, aşa ȋncȋt să nu ne trezim cu Voiculeşti şi Pauluci la Ministerul Sănătăţii. Sănătatea e o ştiinţă, nu o schimbare climatică. O să povestesc odată despre “noile norme” ȋn acest domeniu, care simplifică sănătatea oamenilor pȋnă ȋntr-atȋt ȋncȋt orice operator de calculator să pună un diagnostic şi să dea o soluţie. M-a ţinut, odată, un “specialist” de vorbă, pe subiectul ăsta, dar n-am luat ȋn seamă fiindcă mi s-a părut o prostie de nişă.
Ȋn fine, mai cred că
avem nevoie de liniştea spaţiilor liminale. Adică spaţiile odată pline de
oameni, acum goale. Cele mai invocate sunt o şcoală sau un stadion - ȋn
vacanţă, fără spectatori - dar poate fi un un ateneu (teatru, operă, muzeu,
bibliotecă), un tribunal, o alee ȋntr-o dimineaţă de duminică, o clădire
părăsită, un parc pustiu etc. O casă fără televizor şi telefon…
Deci, pentru că tot trecem prin acest “gol”, cred c-ar fi bine să-l experimentăm.
