Ȋn primul rȋnd, pentru ca n-aş vrea să le amestec şi pentru că am o datorie de care n-am uitat, PSD-ul, cu toate păcatele lui, e singurul partid care mai are, totuşi, un strop de umanitate ȋn el. Şi profesionişti ȋn diverse domenii, aşa ȋncȋt să nu ne trezim cu Voiculeşti şi Pauluci la Ministerul Sănătăţii. Sănătatea e o ştiinţă, nu o schimbare climatică. O să povestesc odată despre “noile norme” ȋn acest domeniu, care simplifică sănătatea oamenilor pȋnă ȋntr-atȋt ȋncȋt orice operator de calculator să pună un diagnostic şi să dea o soluţie. M-a ţinut, odată, un “specialist” de vorbă, pe subiectul ăsta, dar n-am luat ȋn seamă fiindcă mi s-a părut o prostie de nişă.
Ȋn fine, mai cred că
avem nevoie de liniştea spaţiilor liminale. Adică spaţiile odată pline de
oameni, acum goale. Cele mai invocate sunt o şcoală sau un stadion - ȋn
vacanţă, fără spectatori - dar poate fi un un ateneu (teatru, operă, muzeu,
bibliotecă), un tribunal, o alee ȋntr-o dimineaţă de duminică, o clădire
părăsită, un parc pustiu etc. O casă fără televizor şi telefon…
Deci, pentru că tot trecem prin acest “gol”, cred c-ar fi bine să-l experimentăm.
De aceea, părerea mea
e că cei care şi-au anunţat retragerea de la prezidenţiale ar trebui să se ţină
de cuvȋnt, ȋn cuvinte puţine. N-are rost să răspunzi de cincizeci de ori la
aceeaşi ȋntrebare, ca un ecou care tulbură liniştea care nu e şi-a lui. N-are
rost să bagi bormaşina, ȋntr-o duminică după-masă, cȋnd toată lumea doarme cu
televizorul dat ȋn surdină şi stoluri de vȋnt anunţă schimbarea vremii.
Să nu ne lăsăm
amestecaţi şi mestecaţi de limba de lemn a clanţelor vechi, defecte, care nu se
mai pot ȋnchide. Să se-audă doar scȋrţȋitul balamalelor.
Banala psihologie inversă şi platitudinile scurse din analistul cu maxilar de marionetă se vor retrage de la sine dacă ne facem că nu există. Să nu perturbăm mediul cu chefuri neprietenoase cu natura lucrurilor, şampania poate fi savurată şi ȋn linişte. Să nu ne ȋncruntăm, nici să exaltăm. Să aplatizăm orice potenţial breaking news.
Ca să experimenteze
şi ei spaţiul liminal pe care l-au creat pentru noi ȋn pandemie.
Despre spaţii liminale
“Cȋnd acei oameni au dispărut, experimentăm senzaţia de
disonanţă cognitivă sau dezorientare.” https://antipresa.blogspot.com/2024/11/fascinatia-morbida-fata-de-spatii.html#more
Bucătăria socială moleculară
https://freefrompress.blogspot.com/2024/12/bucataria-sociala-moleculara.html#more
