Cu ce-am rămas
din aderarea la UE? Cu ideea că, dacă rămȋneam doar pe mȋna autohtonilor era
mai rău. Acum suntem tȋrnosiţi, cu arme şi bagaje, pe un drum fără ȋntoarcere.
Ne resetează ăştia fără ȋncetare, ca pe hamsteri. Ne dăm pe roata de alergare,
coborȋm, ne trezim ȋn criză. Iar ne urcăm pe roată, iar alergăm tare-tare,
facem eforturi, facem economii, ne dăm jos, ne trezim ȋn criză. Cȋnd ne urcăm
ȋn dispozitiv, plouă, cȋnd ne coborȋm, n-a mai fost aşa o secetă de cincizeci
de ani.
Cȋnd cerem
explicaţii, ne răspunde Ministerul Atribuirii. Specialiştii doar aprobă. Cȋnd
facem contestaţii, ni se spune că susţinem un adevăr care nu e aprobat de
autorităţi şi n-a reieşit din grupurile de reflecţie.
Cȋnd e caniculă, e săptămȋnă de foc şi-n politică. “Consumul de apă a explodat.” Piromanii comunicării strategice aruncă, ȋn fiecare zi, cu replici acide. Urcăm, din nou şi din nou, ȋn roata de alergare şi tranziţie pe drumul pro-europenismului, o destinaţie turistică paralelă. Nu prindem nicio secantă.
